ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1125/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1125/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 160/PI din 11 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul

nr. 394/30/2012,

în baza

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.I.P.

la 1 an și 5 luni închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat

același inculpat la 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 luni

închisoare pentru săvârșirea

infractiunii.de

fals în înscrisuri sub semnătură

privată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa

rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare,:fără a se aplica un spor și care va fi

executată în regim de detenție.

În temeiul art. 71 C. pen., i-a fost interzisă

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 346 C. proc. civ., a fost

admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă D.G.F.P. Timiș și, în temeiul

art. 998 și urm C. civ., a fost obligat inculpatul să achite in favoarea părții

civile suma de 146.728,62 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 6.000 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță

a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 595/P/2008,

emis la data de 17 ianuarie 2012, inculpatul F.I.P. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1)

lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului

că, în urma unui control încrucișat efectuat la sediul SC M.G. SRL, la care acesta

avea calitatea de asociat și administrator, s-au constatat ilegalități cu privire

la activitatea desfășurată de societate în perioada iulie-septembrie 2007.

Astfel, s-a constatat că inculpatul F.I.P.

a livrat, prin intermediul SC M.G. SRL, al cărui asociat și administrator a fost,

cantități semnificative de cereale către SC L.G. SRL Chișineu Criș, valoarea totală

a celor 36 de tranzacții comerciale efectuate fiind de 500.631 RON, tranzacțiile

nefiind înregistrate în evidențele contabile ale SC M.G. SRL și nefiind plătite

către bugetul de stat impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată.

S-a mai constatat că SC M.G. SRL a fost

înființată în cursul anului 2004 de numitul Ș.M., având ca principal obiect de activitate

silvicultura și exploatarea forestieră. În b aza Hotărârii AGA nr. 1 din 05

iulie 2005, a actului adițional la actul constitutiv al SC M.G. SRL și a contractului

de cesiune a părților sociale din data de 05 iulie 2005, martorul Ș.M. a cesionat

părțile sociale ale SC M.G. SRL către inculpatul F.I.P., care a devenit astfel asociatul

unic și administratorul societății. Mențiunile corespunzătoare au fost operate la

Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș la data de 11 iulie 2005.

Sediul social al societății a fost stabilit

în mun. Timișoara, unde funcționase anterior un punct de lucru al societății.

S-a reținut că, după preluarea societății

și prin intermediul acesteia, învinuitul F.I.P. a dezvoltat o relație comercială

cu SC L.G. SRL din loc. Chișineu Criș, jud. Arad, reprezentată de numitul C.V..

În acest sens, SC M.G. SRL a livrat către SC L.G. SRL cantități semnificative de

cereale, respectiv porumb boabe, grâu și grâu de panificație. Pentru cantitățile

de cereale livrate, F.I.P. a emis un număr de 36 facturi fiscale, aferente perioadei

iulie-septembrie 2005, valoarea totală a acestor facturi fiscale fiind de 500.631

RON, fără a le înregistra în evidențele contabile ale SC M.G. SRL.

S-a mai reținut că, în cursul anului 2009,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad a efectuat o inspecție fiscală la SC

L.G. SRL, prilej cu care s-a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș

efectuarea unui control încrucișat la SC M.G. SRL, având în vedere că această societate

comercială era unul dintre partenerii comerciali principali ai SC L.G. SRL.

Din procesul verbal de inspecție fiscală

încheiat la data de 21 martie 2008 de către organele de control din cadrul D.G.F.P.

Timiș, au rezultat, în principal, următoarele aspecte de natură penală: la sediul

social al societății din Timișoara, nu funcționează nicio societate comercială;

au fost emise mai multe invitații pe numele inculpatului F.I.P., atât la sediul

societății, cât și la domiciliul acestuia, invitațiile fiind returnate pe motiv

de „destinatar necunoscut la adresele respective"; de la data preluării societății

SC M.G. SRL de către inculpatul F.I.P., nu au mai fost depuse la organele de control

fiscal declarații privind obligațiile fiscale la bugetul general consolidat al statului;

cele 36 de facturi fiscale emise de SC M.G. SRL către SC L.G. SRL însumează venituri

impozabile în sumă de 420.694 RON și TVA în sumă de 79.937 RON; prin neevidențierea

și nedeclararea la organul fiscal competent a veniturilor sus arătate, au fost încălcate

mai multe prevederi din legislația financiar-fiscală, respectiv Legea nr. 571/2003;

prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 144.836 RON, din care 64.899

RON impozit pe profit și 79.937 RON TVA.

Aspectele constatate de organele de control

fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiș s-au coroborat și cu constatările organelor de

control fiscal din cadrul D.G.F.P. Arad, cu ocazia inspecției fiscale efectuate

la SC L.G. SRL. Astfel, s-a reținut în cuprinsul procesului verbal de inspecție

fiscală din data de 09 februarie 2009, încheiat de D.G.F.P. Arad că „din răspunsurile

primite ca urmare a verificărilor încrucișate rezultă că aceste societăți (între

care și SC M.G. SRL-n.n.) nu funcționează la sediul declarat, nu au depus declarații

de impozite și taxe în perioada în care desfășurau relații comerciale cu societatea

verificată și nu au depus raporturi anuale în această perioadă. Societățile menționate

au avut sediul social în locațiile respective cu contracte de închiriere pentru

perioade limitate, iar reprezentanții societăților nu au putut fî contactați și

nu au depus la organul fiscal teritorial deconturi și declarații, facturile emise

nu pot fi considerate documente justificative legale, întrucât furnizorii se încadrează

în categoria firmelor fantomă".

Probele propuse de acuzare au fost: sesizarea

penală a D.G.F.P. Timiș; procesul verbal de inspecție fiscală a D.G.F.P. Timiș;

fotocopii facturi fiscale; acte contabile; raport de inspecție fiscală a D.G.F.P

Arad; raport de expertiză contabilă judiciară; declarații martori; plase foto; înscrisuri

privind cesionarea SC M.G. SRL; notă de calcul; fisă cazier judiciar.

Tribunalul a fost sesizat cu judecarea

cauzei la data de 20 ianuarie 2012, fiind atașat și Dosarul de urmărire penală

nr. 595/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

La termenul din 11 mai 2012, inculpatul,

prezent în instanță, a fost audiat, prilej cu care a arătat că înțelege să se prevaleze

de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., iar pe latură civilă, a solicitat

disjungerea cauzei și efectuarea unei expertize contabile.

În ceea ce privește cererea de aplicare

a procedurii simplificate, prima instanță a avut a se pronunța asupra admisibilității

acesteia, în condițiile în care inculpatul a declarat că înțelege să solicite aplicarea

acestei proceduri și s-a impus luarea unei declarații față de faptul că acesta nu

fusese audiat în cursul urmăririi penale.

Din cuprinsul declarației inculpatului

a rezultat că acesta recunoaște în totalitatea faptele, însă, detaliind asupra elementelor

de fapt, acesta a relatat că societatea administrată de el a emis cele 36 de facturi

care fac obiectul uneia din acuzații, dar, întrucât nu mai are documente contabile,

nu poate demonstra acest fapt, însușindu-și practic susținerile acuzării.

Prima instanță a observat că inculpatul

este acuzat pentru săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv cele prevăzute de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., constând în faptul că nu a înregistrat veniturile realizate în urma emiterii

unui număr de 36 facturi fiscale și nu a declarat la organul fiscal operațiunile

comerciale derulate de societatea sa, art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005,

constând în aceea că a declarat fictiv sediul social al societății și art. 290

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a

falsificat 36 de facturi fiscale, menționând în cuprinsul lor date nereale, respectiv

faptul că mărfurile livrate provin de la societatea SC M.G. SRL, lucru care nu ar

fi fost posibil în condițiile în care inculpatul, personal, a ridicat facturierul

care cuprinde facturile de mai sus abia în luna august 2005, respectiv după finalizarea

livrărilor de marfă ce au fost consemnate în facturi.

Examinând probatoriul administrat în cursul

urmăririi penale, prin coroborarea cu susținerile inculpatului, prima instanță a

observat că faptele care se impută acestuia sunt stabilite, iar afirmația inculpatului

constând în aceea că a emis cele 36 de facturi, dar nu poate demonstra acest lucru,

nedeținând acte contabile, nu modifică starea de fapt sau încadrarea juridică dată

faptelor, astfel încât să se impună respingerea cererii de aplicare a prevederilor

art. 320

1

C. proc. pen.

S-a reținut că, potrivit art. 9 lit.

b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală atât omisiunea

evidențierii în actele contabile oficiale a operațiunilor comerciale efectuate,

cât și omisiunea evidențierii veniturilor realizate cu consecința neachitării obligațiilor

fiscale față de bugetul de stat, context în care ne aflăm în prezența acestei infracțiuni

și atunci când nu există o evidență contabilă, asemenea cazului de față. S-a reținut

că împrejurarea că inculpatul, recunoscând săvârșirea infracțiuni de evaziunea fiscală

în modalitatea sustragerii de la plata impozitelor, a precizat că nu deține o evidență

contabilă, presupune o recunoaștere a faptului că nu au fost înregistrate operațiunile

economice în conformitate cu legislația fiscală, inclusiv veniturile realizate urmare

a celor 36 de facturi.

De asemenea, s-a reținut că infracțiunea

prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 are un conținut alternativ, modalitatea

de săvârșire a infracțiunii prin neînregistrarea operațiunilor economice, urmare

a neîntocmirii actelor contabile, în speța de față, incluzând în conținutul ei modalitatea

neînregistrării veniturilor realizate.

Pentru aceste motive, tribunalul a constat

faptul că poate fi dată eficiență manifestării de voință a inculpatului de a se

aplica față de el procedura reglementată de art. 320

1

C. proc. pen. De

altfel, în opinia tribunalului, acesta este și scopul instituirii procedurii de

mai sus, acela de a da prioritate voinței inculpaților de a apela la acest procedeu,

dar și de a accelera procesul de judecare a cauzelor.

Analizând pe fond cauza, prima instanță

a observat că inculpatul este acuzat de săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv

două infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea

nr. 241/2005 și art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 și o infracțiune de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen..

Starea de fapt reținută de prima instanță

a fost următoarea: SC M.G. SRL a fost înființată în cursul anului 2004 de numitul

Ș.M., iar la data de 05 iulie 2005, martorul Ș.M. a cesionat părțile sociale ale

SC M.G. SRL către inculpatul F.I.P., care a devenit astfel asociatul unic și administratorul

societății.

După preluarea societății și prin intermediul

acesteia, învinuitul F.I.P. a dezvoltat o relație comercială cu SC L.G. SRL din

localitatea. Chișineu Criș, jud. Arad, reprezentată de numitul C.V.. în acest sens,

SC M.G. SRL a livrat către SC L.G. SRL cantități semnificative de cereale, respectiv

porumb boabe grâu și grâu de panificație. Pentru cantitățile de cereale livrate,

F.I.P. a emis un număr de 36 facturi fiscale, aferente perioadei iulie-septembrie

2005, valoarea totală a acestor facturi fiscale fiind de 500.631 RON, fără a le

înregistra în evidențele contabile ale SC M.G. SRL.

S-a reținut că la dosarul cauzei există

facturile care au fost ridicate de la SC L.G. SRL, prilej cu care s-a constatat

că fac parte din cotorul, care a fost ridicat de inculpat personal, la data de 09

august 2005, mult după începerea relației comerciale cu SC L.G. SRL. Prima factură

din contabilitatea acestei societății a apărut ca fiind emisă în data de 20

iulie 2005, fapt ce a condus la concluzia că aceste facturi au fost completate ulterior

și conțin date nereale cu privire la realitatea operațiunii consemnate în cuprinsul

lor și la furnizor.

Starea de fapt de mai sus a rezultat din

procesul verbal de inspecție fiscală încheiat la data de 21 martie 2008 de către

organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiș, cu prilejul unui control încrucișat

la SC L.G. SRL, din care rezultă nu numai neînregistrarea acestor facturi, care

a produs un prejudiciu de 144.836 RON bugetului de stat, dar și faptul că de la

preluarea societății SC M.G. SRL de către inculpatul F.I.P., nu au mai fost depuse

la organele de control fiscal nici un fel de declarații privind obligațiile fiscale

la bugetul general consolidat al statului, precum și faptul că firma nu funcționa

la sediul declarat.

Aceleași aspecte au rezultat din procesul

verbal de inspecție fiscală din data de 09 februarie 2009, încheiat de D.G.F.P.

Arad, care concluzionează că societatea SC M.G. SRL nu funcționează la sediul declarat,

nu a depus declarații de impozite și taxe în perioada în care desfășura relații

comerciale cu societatea verificată și nu a depus raporturi anuale în această perioadă.

Relevantă cu privire la poziția subiectivă

a inculpatului a fost reținerea faptului că societatea a avut sediul social stabilit

cu contract de închiriere pentru perioadă limitată, demonstrându-se astfel intenția

de a prejudicia bugetul de stat.

Faptul că inculpatul a procedat la preluarea

societății de mai sus, desfășurând activități comerciale o perioadă scurtă de timp,

a rezultat și din declarația martorului Ș.M., fost administrator al SC M.G. SRL,

care relatează că, la un an de la cesionarea societății, a constatat că aceasta

nu mai desfășura activități la sediul respectiv. Așa cum a rezultat din adresa de

la fila 104, privind istoricul societății SC M.G. SRL, sediul acesteia a expirat

la data de 01 august 2005, iar fotocopiile facturilor de la dosar probează că societatea

a mai efectuat activități și după această dată.

S-a mai reținut că martorul C.V. a confirmat

efectuarea de operațiuni comerciale cu firma administrată de inculpat, precum și

faptul că acesta i-a emis facturi pentru cerealele achiziționate.

Cuantumul prejudiciului a fost stabilit

prin procesul verbal de control, prin estimare, în conformitate cu dispozițiile

art. 65 alin. (1) din. O.G. nr. 92/2003 și a fost confirmat prin expertiza contabilă

efectuată în cursul urmării penale de către expert contabil P.V..

Tuturor acestor probe li s-a alăturat declarația

de recunoaștere a inculpatului.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului

F.I.P. în calitatea de asociat și administrator al SC M.G. SRL care, în perioada

iulie 2005-septembrie 2005, a livrat, urmare a 36 de tranzacții către SC L.G.

SRL Chișineu Criș, cantități de cereale în valoarea totală de 500.631 RON, tranzacțiile

nefiind înregistrate în evidențele contabile ale SC M.G. SRL și nefiind plătite

către bugetul de stat impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată, în cuantum

de 144.836 RON, din care 64.899 RON impozit pe profit și 79.937 RON TVA, constituie

infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat

inculpatul la 1 an și 5 luni închisoare.

Tot astfel, s-a reținut că fapta inculpatului

F.I.P., în calitatea de asociat și administrator al SC M.G. SRL care, după preluarea

societății de mai sus prin cesiune, a desfășurat activități comerciale în numele

acestei societăți fără a declara sediul fiscal al acesteia, în condițiile în care

contractul de închiriere a locației ce a servit ca sediu social s-a încheiat pe

o perioadă determinată, fără a fi reînnoit, acțiune care a condus la împiedicarea

efectuării verificărilor financiar fiscale, constituie infracțiunea prevăzute de

art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, faptă pentru care a fost condamnat

inculpatul la 1 an și 4 luni închisoare.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului

care, în perioada iulie 2005 -09 august 2005, a emis mai multe facturi fiscale către

SC L.G. SRL, conținând date nereale privitor la data realizării tranzacției și numele

furnizorului, constituie infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată

în formă continuată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare.

La individualizarea pedepselor, prima instanță

a avut în vederea limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, pericolul social

concret al infracțiunilor rezultat din aceste limite, dar și împrejurările săvârșirii

infracțiunilor, instanța concluzionând asupra faptului că inculpatul a premeditat

săvârșirea acestora prin aceea că a preluat societatea SC M.G. SRL cu scopul vădit

de a desfășura activități comerciale cu cereale de amploare „la negru" și a

frauda bugetul de stat. Aceste aspecte au rezultat și din împrejurarea că, la scurt

timp după efectuarea acestor operațiuni, a părăsit România, declarând că în acest

moment are un loc de muncă stabil în străinătate. Instanța a mai avut în vedere

la stabilirea pedepsei faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a solicitat

aplicarea clauzei de reducerea a pedepsei prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen.

Întrucât infracțiunile de mai sus sunt

săvârșite sub forma concursului real, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., prima instanță a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa

rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare, fără a se aplica un spor și care va fi

executată în regim de detenție.

În temeiul prevederilor art. 71 C.

pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, prima instanță a

apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

și lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat,

pe durata executării pedepsei principale.

În ce privește acțiunea civilă alăturată

acțiunii penale, s-a observat faptul că sunt îndeplinite condițiile pentru a fi

angajată răspunderea penală a inculpatului, neimpunându-se obligarea societății

în calitate de parte responsabilă civilmente întrucât aceasta nu mai are capacitatea

de folosință, în prezent fiind radiată.

S-a constatat că, față de inculpat, sunt

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv

că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, prejudiciul este determinat

prin procesul verbal de control fiscal și prin expertiză și există legătură de cauzalitate

între faptă și prejudiciu.

În consecință, în baza art. 346 C.

proc. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă D.G.F.P. Timiș

și în temeiul art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul să achite în favoarea

părții civile suma de 146 728,62 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva sentinței penale nr. 160/PI

din 11 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 394/30/2012, au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul F.I.P..

În motivarea apelului, procurorul a arătat

că sentința apelată este nelegală, deoarece instanța a omis să dispună înregistrarea

în Oficiul Registrului Comerțului a hotărârii definitive de condamnare.

De asemenea, s-a arătat că printr-o decizie

de speță (decizia penală nr. 2412 din 04 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 352/2004),

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „în considerarea dispozițiilor

legale imperative, condamnându-l pe inculpat pentru infracțiunea de evaziune fiscală

la 2 ani închisoare și interzicerea dreptului de a mai fi administrator al unei

societăți comerciale pe timp de 3 ani, instanțele aveau obligația să dispună și

efectuarea înregistrării acestei hotărâri definitive în Registrul Comerțului Timiș".

Inculpatul, în motivarea apelului, a criticat

individualizarea pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare, arătând

că a recunoscut faptele săvârșite, că are un loc de muncă stabil și doi copii în

întreținere, iar această modalitate de executare va avea consecințe nefaste asupra

familiei sale, motiv pentru care a solicitat suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 185/A din 3 octombrie

2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins,

ca nefundat, apelul declarat de inculpatul F.I.P. împotriva sentinței penale

nr. 160/PI din 11 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 394/30/2012.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., a fost admis apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Timiș.

A fost desființată, în parte, sentința

primei instanțe și, rejudecând cauza, s-a dispus că, în baza art. 7 din Legea

nr. 26/1990, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de

condamnare, o copie a dispozitivului va fi comunicată către Oficiul Național al

Registrului Comerțului.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare

către stat în apel.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru

soluționarea apelului procurorului.

Procedând la analiza sentinței apelate,

prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prevăzute

de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel și-a însușit starea de fapt

reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului

administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală

și judecată și din care a rezultat vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată,

de altfel, starea de fapt nefiind contestată de către procuror și nici de către

inculpat, acesta beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen.

S-a constatat că la stabilirea pedepselor

au fost avute în vedere gravitatea faptelor, circumstanțele săvârșirii acestora,

prejudiciul mare produs în sumă de 146.718,62 RON, forma continuată a infracțiunii

de evaziune fiscală, numărul mare de infracțiuni săvârșite în concurs, dar și aspectele

favorabile inculpatului, precum lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor,

motiv pentru care s-a apreciat că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor

întrucât acestea au fost orientate sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare

a aplicării prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În legătură cu solicitarea inculpatului

privind aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., instanța de apel a constatat că

prima instanță a efectuat o corectă individualizare a executării pedepsei, având

în vedere valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat, 146.718,62 RON,

faptul că inculpatul a premeditat săvârșirea faptelor încă de la preluarea SC

M.G. SRL cu scopul de a desfășura activități comerciale cu cereale „la negru"

și a frauda bugetul de stat, forma continuată a infracțiunii de evaziune fiscală.

În ceea ce privește aspectele favorabile

inculpatului, precum lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor, situația

familială, s-a reținut că acestea au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor,

nefiind suficiente pentru a aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei,

în cauză nefiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 81 C. pen., deoarece scopul

pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia.

Astfel, s-a apreciat că menținerea cuantumului

pedepsei și a modalității de executare, stabilite de către prima instanță, este

justificată, raportat la dispozițiile art. 72 și 52 C. pen..

În ceea ce privește critica procurorului

privind omisiunea primei instanțe de a dispune înregistrarea în Oficiul Registrului

Comerțului a hotărârii definitive de condamnare, s-a constatat că aceasta este fondată.

În acest sens, s-a reținut că, potrivit

art. 7 din Legea nr. 26/1990 modificată, „Instanțele judecătorești sunt obligate

să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când

au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă

la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun,

conform legii. în aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune

și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului."

De asemenea, s-a reținut că, potrivit

art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 modificată, în registrul comerțului se vor

înregistra mențiuni referitoare la hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului

sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite

această activitate.

Din interpretarea acestor dispoziții legale,

a rezultat faptul că prima instanță, condamnându-l pe inculpat pentru infracțiunile

de evaziune fiscală și fals, avea obligația de a comunica oficiului registrului

comerțului hotărârea de condamnare.

împotriva deciziei anterior menționate,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.I.P.,

solicitând, prin intermediul apărătorului

desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor și, pe

fond, reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen..

Înalta Curte, examinând recursul declarat

prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acesta este fondat, pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de

fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu

probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit

infracțiunile reținute în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor

în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat sunt întemeiate,

Înalta Curte apreciind că în speță nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei,

prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii

celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză fiind

astfel incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Înalta Curte reține că, în speță, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72

alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise au

fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii

infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale acestuia.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile

care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa

trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate)

și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl

prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se

îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare,

precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare

a sancțiunii, care să țină seama de persoaiia căreia îi este destinată, pentru a

fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de

societate.

În ceea ce privește însă modalitatea de

executare a pedepsei, Înalta Curte reține că suspendarea condiționată sau sub supraveghere

a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a acesteia, poate

fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins

și fără executare în regim privativ de libertate, ori în speță, față de modul concret

de săvârșire a faptelor și de datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului

- care țin de lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor, situația familială

-, se apreciază că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea acestuia și prevenirea

comiterii de noi infracțiuni.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că

pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare, în condițiile aplicării dispozițiilor

art. 81 C. pen., este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei,

consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității

între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale inculpatului, pe de

o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Totodată, din examinarea actelor dosarului,

Înalta Curte constată că, în cauză, a intervenit prescripția răspunderii penale

pentru infracțiunea prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., având în vedere că

fapta a fost comisă în perioada iulie 2005 - 09 august 2005, iar termenul de prescripție

specială este de 7 ani și 6 luni, acesta fiind împlinit la data de 9 februarie,

2013.

În lumina acestor considerații, constatând

că în cauză este incident și cazul de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

15 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale

nr. 185/A din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Va casa, în parte, decizia penală atacată

și, în parte, sentința penală nr. 160/PI din 11 mai 2012 a Tribunalului Timiș și,

în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1

an și 5 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le

va repune în individualitatea lor, urmând ca pentru infracțiunea prevăzută de

art. 290 alin. (1) C. pen., să înceteze procesul penal pornit împotriva inculpatului

F.I.P., în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.,

art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii

penale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., vor fi contopite pedepsele de 1 an și 5 luni închisoare și 1 an și 4

luni închisoare, aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea

mai grea de 1 an și 5 luni închisoare.

I

În baza art. 81 C. pen., se vd suspenda

condiționat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și

5 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen..

În baza art. 359 C. proc. pen., vor fi

puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen..

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea

pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

F.I.P. împotriva deciziei penale nr. 185/A din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată

și, în parte, sentința penală nr. 160/PI din 11 mai 2012 a Tribunalului Timiș și,

în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1

an și 5 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le

repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen;

-pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen;

-pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit. b) raportat

la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., încetează

procesul penal pornit împotriva inculpatului F.I.P. pentru infracțiunea

prevăzute de

art. 290 alin. (1) C. pen., ca urmare a

intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. contopește pedepsele de 1 an și 5 luni închisoare și 1 an și 4 luni închisoare,

aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an

și 5 luni. închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și

5 luni, stabilit în condițiile.prevăzute de art. 82 C. pen..

În baza art. 359 C. proc. pen. pune în

vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen..

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și

executarea pedepsei accesorii prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 aprilie 2013.