ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.09.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3720/2012

HOTĂRÂRE
25.09.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3720/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată sub nr. 69/32/2011 pe rolul Curții de Apel Bacău,

reclamantul SC L.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei A.N.A.F. - M.F.P. nr. 230

din 23 august 2010; anularea Deciziei de impunere nr. 512 din 18 iunie 2010,

emisă de D.G.F.P. Bacău; anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 18458 din

18 iunie 2010 al D.G.F.P. Bacău, Activitatea de Inspecție Fiscală; exonerarea

de la plata sumelor de: 2.777.892 RON - reprezentând impozit pe profit; 299.801

RON - majorări de întârziere la plata impozitului; 3.289.058 RON - reprezentând

T.V.A.; 664.174 RON - majorări de întârziere la T.V.A. Total: 7.030.925 RON;

suspendarea Deciziei de impunere a D.G.F.P. Bacău nr. 512 din 18 iunie 2010

până la soluționarea contestației.

În

motivarea acțiunii a arătat că în perioada 7 mai 2010 - 18 iunie 2010,

societatea a fost controlată prin inspecție fiscală, care a avut ca obiectiv

verificarea impozitului pe profit pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 31

decembrie 2009, și a T.V.A. pentru perioada 1 martie 2008 - 28 februarie 2010.

S-a

mai arătat că organele de inspecție fiscală au efectuat un control inopinat, cu

scopul verificării neconcordanțelor privind operațiunile efectuate de către SC

L.P. SRL Bacău. În urma acestui control a fost emisă decizia de instituire a

măsurilor asigurătorii nr. 443 din 16 martie 2010, pentru sumele de 2.769.210

RON - impozit pe profit și 3.288.437 RON - T.V.A.

Urmare

a controlului, s-a stabilit că suma de 3.288.400 RON reprezentând T.V.A.

aferentă facturilor de la SC L. SRL este nedeductibilă, deoarece aceste facturi

au fost emise de către un contribuabil declarat inactiv prin O.P.A.N.A.F. nr.

1167 din 29 mai 2009 - ordin intrat în vigoare în 15 zile de la publicarea sa

pe site-ul A.N.A.F.

Prin

Sentința nr. 82 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta SC L.P. SRL.

Pentru

a pronunța această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele.

În

ceea ce privește nulitatea (inopozabilitatea) O.P.A.N.A.F. nr. 1167 din 29 mai

2009, întrucât acesta nu a fost publicat în M. Of. al României, instanța a

reținut că acest motiv nu se susține, întrucât acest ordin a fost emis și

publicat (spre a fi adus la cunoștința comercianților) în conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (1

2

) din Legea nr. 571/2003 privind Codul

fiscal, astfel cum a fost acesta modificat prin O.U.G. nr. 46/2009, în sensul

că din acest text de lege s-a eliminat obligativitatea publicării acestuia în

Cum

această cerință de opozabilitate a fost efectuată, în opinia Curții,

O.P.A.N.A.F. nr. 1167 din 29 mai 2009 este opozabil și reclamantei care, în

calitate de comerciant (și profesionist) putea și trebuia să cunoască că SC L. SRL

este declarată contribuabil inactiv la poziția nr. 72804 din pagina nr. 4176

din respectivul ordin.

S-a

mai reținut că la punctul 2 din O.P.A.N.A.F. nr. 1167 din 29 mai 2009 se arată

și modul de aducere la cunoștința celor interesați lista contribuabililor

declarați inactivi, anume prin publicarea pe pagina de internet a Ministerului

Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, adică

exact așa cum dispune Codul fiscal (Legea nr. 571/2003) în art. 11 alin. (1

2

),

astfel cum a fost acesta modificat prin O.U.G. nr. 46/2009, motive pentru care

orice susțineri privind nelegalitatea (inopozabilitatea) emiterii O.P.A.N.A.F.

nr. 1167 din 29 mai 2009 față de reclamant, sunt nefondate.

În

plus, a mai reținut Curtea că SC L. SRL era declarată contribuabil inactiv încă

de la data emiterii O.P.A.N.A.F. nr. 575/2006, ordin care fusese publicat în M.

Of. al României.

Nici

susținerea reclamantului privind caracterul supletiv al art. 11 alin. (1

2

)

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal la data emiterii deciziei de

impunere, nu a putut fi reținută de instanța de fond, din moment ce textul

stipulează în mod imperativ că: de asemenea, nu sunt luate în considerare de

autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv

prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs reclamanta SC L.

SRL Bacău.

În

motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă SC L.P. SRL a susținut în esență

că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând în acest sens dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a criticat sentința atacată,

susținând că în mod greșit s-a reținut de către instanță că, în ceea ce

privește Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1167/2009, privind lista

contribuabililor inactivi, nu era necesară publicarea în Monitorul Oficial

pentru îndeplinirea condițiilor de publicitate și de opozabilitate.

În

acest sens, recurenta a susținut că în raport de data intrării în vigoare a

dispozițiilor art. 11 alin. (1

2

) din Legea nr. 571/2003 privind

Codul fiscal care prevăd că procedura de declarare a contribuabililor inactivi

va fi stabilită prin O.P.A.N.A.F., la data efectuării controlului, acest nou

ordin nu era emis, astfel că nu-i era opozabil, în vigoare fiind Ordinul nr.

575/2006 potrivit căruia publicitatea se realizează doar prin M. Of.

În

consecință, recurenta a susținut că organul fiscal nu a probat existența

comunicării către terții interesați a declarării stării de inactivitate a SC L.

și nici respectarea condițiilor de publicitate în M. Of. Partea I.

Pe

de altă parte, recurenta a susținut că potrivit dispozițiilor legale, care au

un caracter supletiv, organul fiscal poate să nu ia în considerare o tranzacție

făcută cu un contribuabil inactiv, în condițiile verificării tuturor

aspectelor.

În

speță, susține recurenta că din documentele Registrului Comerțului rezultă că

SC L. SRL a fost activă în semestrul 2 al anului 2009, care corespunde cu

perioada supusă controlului fiscal, astfel că T.V.A.-ul aferent facturilor

emise de aceasta a fost achitat prin operațiuni bancare, marfa intrând în

gestiunea recurentei.

În

concluzie, recurenta consideră că în mod nelegal s-a reținut de către organele

fiscale și de către instanța de fond că sumele reținute prin decizia de

impunere sunt datorate și în consecință se solicită modificarea sentinței

atacate și admiterea contestației formulate.

Intimatele

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Bacău au depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului

formulat și menținerea soluției instanței de fond.

Examinând

sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale

incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304

1

Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins

pentru considerentele expuse în continuare.

Aspectul

aflat în litigiu în cauza de față vizează aplicarea legislației fiscale cu

privire la tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin

ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca urmare a

anulării dreptului de deducere a T.V.A. ca și a deducerii din calculul

impozitului pe profit a cheltuielilor aferente, urmare a controlului efectuat

de organele fiscale a activității recurentului-reclamant.

Potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (1

1

) și alin. (1

2

) din

571/2003 în vigoare începând cu data de 25 mai 2009, „La stabilirea sumei unui

impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot

să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot

reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al

tranzacției.

(1

1

)

Autoritățile fiscale pot să nu ia în considerație o tranzacție efectuată de un

contribuabil declarat inactiv prin ordin al Președintelui Agenției Naționale de

Administrare Fiscală.

(1

2

)

De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile

efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a

contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin. Lista contribuabililor

inactivi se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice -

portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.

În

conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) și alin. (2) din O.P.A.N.A.F. nr.

575/2006 privind stabilirea condițiilor și declarare a contribuabililor

inactivi, cu modificările și completările ulterioare, de la data declarării ca

inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi fiscale sau alte

documente tipizate cu regim special, încălcarea acestei interdicții fiind aceea

că respectivele documente nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.

Prin

O.P.A.N.A.F. nr. 1167/2009 a fost aprobată lista contribuabililor declarați

inactivi, printre care și SC L. SRL - poz. 593, societate care a efectuat

tranzacții comerciale cu societatea recurentă.

Din

perspectiva acestor reglementări legale, Înalta Curte constată că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată în baza

probatoriului administrat în cauză și în baza unei încadrări juridice adecvate

situației de fapt stabilite.

Criticile

recurentei-reclamante referitoare la nerespectarea condițiilor de publicitate a

Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.

1167/2009 cu consecința inopozabilității acestuia ca urmare a nepublicării în

și de către instanța de fond prin sentința atacată, ordinul în cauză a fost

emis în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1

2

) din Legea

nr. 571/2003, din care s-a eliminat obligativitatea publicării în M. Of., fiind

înlocuită cu publicarea ordinului pe pagina de internet a Agenției Naționale de

Administrare Fiscală.

Astfel

fiind, rezultă că ordinul atacat prin care a fost aprobată Lista

contribuabililor declarați inactivi, printre care și societatea comercială SC

aplicabile și dispozițiile art. 11 alin. (1

1

) și alin. (1

2

),

precum și ale art. 53 alin. (9) din Codul fiscal.

În

ceea ce privește criticile formulate de recurenta-reclamantă potrivit cărora

tranzacțiile comerciale încheiate cu societatea comercială „L.” SRL au fost

corect evidențiate în contabilitatea societății cu respectarea prevederilor

legale și achitarea facturilor emise cu T.V.A. s-a efectuat prin operațiuni

bancare, sunt irelevante în raport de prevederile art. 11 alin. (1

2

)

din Legea nr. 571/2003, cât și a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și alin. (2)

din Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.

575/2006 potrivit cărora documentele fiscale emise de un contribuabil inactiv

nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.

Astfel

fiind, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin

sentința criticată că neacordarea dreptului de deducere pentru suma de

3.288.400 RON reprezentând T.V.A. cu majorările aferente, ca și suma de

2.767.216 RON reprezentând impozit pe profit sunt legal stabilite de către

organele fiscale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale mai sus

menționate, perioada septembrie - noiembrie 2009, perioadă în care SC L. SRL a

fost declarată contribuabil inactiv.

Având

în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

Respinge

recursul declarat de SC L.P. SRL Bacău împotriva Sentinței nr. 82 din 24 mai

2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 93 din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administr
ÎCCJ 2011-04-14
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2261/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 84 din 8 iulie 2010, a admis acțiunea formulată de recla
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1312/2014
ent să emită o noua decizie de impunere cu o noua bază de impozitare corespunzătoare. Instanța a dispus în cauză efectuarea unei expertize contabile, având următoarele obiective: 1. Raportat la actele și evidentele contabile aferente perioa
ÎCCJ 2010-10-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4303/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC N.D. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală, solicitând ca
ÎCCJ 2010-01-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 235/2010
. SRL, perioada verificată fiind cuprinsă între 01 ianuarie 2003 - 30 aprilie 2007. Urmare inspecției fiscale efectuate a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală generală în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 272 din 20 decemb
Sursă