ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3720/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 69/32/2011 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul SC L.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei A.N.A.F. - M.F.P. nr. 230 din 23 august 2010; anularea Deciziei de impunere nr. 512 din 18 iunie 2010, emisă de D.G.F.P. Bacău; anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 18458 din 18 iunie 2010 al D.G.F.P. Bacău, Activitatea de Inspecție Fiscală; exonerarea de la plata sumelor de: 2.777.892 RON - reprezentând impozit pe profit; 299.801 RON - majorări de întârziere la plata impozitului; 3.289.058 RON - reprezentând T.V.A.; 664.174 RON - majorări de întârziere la T.V.A.

Total: 7.030.925 RON; suspendarea Deciziei de impunere a D.G.F.P. Bacău nr. 512 din 18 iunie 2010 până la soluționarea contestației. În motivarea acțiunii a arătat că în perioada 7 mai 2010 - 18 iunie 2010, societatea a fost controlată prin inspecție fiscală, care a avut ca obiectiv verificarea impozitului pe profit pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2009, și a T.V.A. pentru perioada 1 martie 2008 - 28 februarie 2010. S-a mai arătat că organele de inspecție fiscală au efectuat un control inopinat, cu scopul verificării neconcordanțelor privind operațiunile efectuate de către SC L.P. SRL Bacău. În urma acestui control a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 443 din 16 martie 2010, pentru sumele de 2.769.210 RON - impozit pe profit și 3.288.437 RON - T.V.A.

Urmare a controlului, s-a stabilit că suma de 3.288.400 RON reprezentând T.V.A. aferentă facturilor de la SC L. SRL este nedeductibilă, deoarece aceste facturi au fost emise de către un contribuabil declarat inactiv prin O.P.A.N.A.F. nr. 1167 din 29 mai 2009 - ordin intrat în vigoare în 15 zile de la publicarea sa pe site-ul A.N.A.F. Prin Sentința nr. 82 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC L.P. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele. În ceea ce privește nulitatea (inopozabilitatea) O.P.A.N.A.F. nr. 1167 din 29 mai 2009, întrucât acesta nu a fost publicat în M. Of. al României, instanța a reținut că acest motiv nu se susține, întrucât acest ordin a fost emis și publicat (spre a fi adus la cunoștința comercianților) în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1 2 ) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum a fost acesta modificat prin O.U.G.

nr. 46/2009, în sensul că din acest text de lege s-a eliminat obligativitatea publicării acestuia în M. Of. al României. Cum această cerință de opozabilitate a fost efectuată, în opinia Curții, O.P.A.N.A.F. nr. 1167 din 29 mai 2009 este opozabil și reclamantei care, în calitate de comerciant (și profesionist) putea și trebuia să cunoască că SC L. SRL este declarată contribuabil inactiv la poziția nr. 72804 din pagina nr. 4176 din respectivul ordin. S-a mai reținut că la punctul 2 din O.P.A.N.A.F. nr. 1167 din 29 mai 2009 se arată și modul de aducere la cunoștința celor interesați lista contribuabililor declarați inactivi, anume prin publicarea pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, adică exact așa cum dispune Codul fiscal (Legea nr. 571/2003) în art. 11 alin. (1 2 ), astfel cum a fost acesta modificat prin O.U.G.

nr. 46/2009, motive pentru care orice susțineri privind nelegalitatea (inopozabilitatea) emiterii O.P.A.N.A.F. nr. 1167 din 29 mai 2009 față de reclamant, sunt nefondate. În plus, a mai reținut Curtea că SC L. SRL era declarată contribuabil inactiv încă de la data emiterii O.P.A.N.A.F. nr. 575/2006, ordin care fusese publicat în M. Of. al României. Nici susținerea reclamantului privind caracterul supletiv al art. 11 alin. (1 2 ) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal la data emiterii deciziei de impunere, nu a putut fi reținută de instanța de fond, din moment ce textul stipulează în mod imperativ că: de asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs reclamanta SC L. SRL Bacău. În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă SC L.P. SRL a susținut în esență că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând în acest sens dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a criticat sentința atacată, susținând că în mod greșit s-a reținut de către instanță că, în ceea ce privește Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1167/2009, privind lista contribuabililor inactivi, nu era necesară publicarea în Monitorul Oficial pentru îndeplinirea condițiilor de publicitate și de opozabilitate.

În acest sens, recurenta a susținut că în raport de data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 11 alin. (1 2 ) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care prevăd că procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin O.P.A.N.A.F., la data efectuării controlului, acest nou ordin nu era emis, astfel că nu-i era opozabil, în vigoare fiind Ordinul nr. 575/2006 potrivit căruia publicitatea se realizează doar prin M. Of. În consecință, recurenta a susținut că organul fiscal nu a probat existența comunicării către terții interesați a declarării stării de inactivitate a SC L. și nici respectarea condițiilor de publicitate în M. Of. Partea I. Pe de altă parte, recurenta a susținut că potrivit dispozițiilor legale, care au un caracter supletiv, organul fiscal poate să nu ia în considerare o tranzacție făcută cu un contribuabil inactiv, în condițiile verificării tuturor aspectelor.

În speță, susține recurenta că din documentele Registrului Comerțului rezultă că SC L. SRL a fost activă în semestrul 2 al anului 2009, care corespunde cu perioada supusă controlului fiscal, astfel că T.V.A.-ul aferent facturilor emise de aceasta a fost achitat prin operațiuni bancare, marfa intrând în gestiunea recurentei. În concluzie, recurenta consideră că în mod nelegal s-a reținut de către organele fiscale și de către instanța de fond că sumele reținute prin decizia de impunere sunt datorate și în consecință se solicită modificarea sentinței atacate și admiterea contestației formulate. Intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău au depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului formulat și menținerea soluției instanței de fond.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare. Aspectul aflat în litigiu în cauza de față vizează aplicarea legislației fiscale cu privire la tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca urmare a anulării dreptului de deducere a T.V.A. ca și a deducerii din calculul impozitului pe profit a cheltuielilor aferente, urmare a controlului efectuat de organele fiscale a activității recurentului-reclamant.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1 1 ) și alin. (1 2 ) din 571/2003 în vigoare începând cu data de 25 mai 2009, „La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. (1 1 ) Autoritățile fiscale pot să nu ia în considerație o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. (1 2 ) De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin. Lista contribuabililor inactivi se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală”. În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) și alin. (2) din O.P.A.N.A.F. nr. 575/2006 privind stabilirea condițiilor și declarare a contribuabililor inactivi, cu modificările și completările ulterioare, de la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi fiscale sau alte documente tipizate cu regim special, încălcarea acestei interdicții fiind aceea că respectivele documente nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.

Prin O.P.A.N.A.F. nr. 1167/2009 a fost aprobată lista contribuabililor declarați inactivi, printre care și SC L. SRL - poz. 593, societate care a efectuat tranzacții comerciale cu societatea recurentă. Din perspectiva acestor reglementări legale, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată în baza probatoriului administrat în cauză și în baza unei încadrări juridice adecvate situației de fapt stabilite. Criticile recurentei-reclamante referitoare la nerespectarea condițiilor de publicitate a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1167/2009 cu consecința inopozabilității acestuia ca urmare a nepublicării în M. Of.

Partea I sunt nefondate întrucât, astfel cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond prin sentința atacată, ordinul în cauză a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1 2 ) din Legea nr. 571/2003, din care s-a eliminat obligativitatea publicării în M. Of., fiind înlocuită cu publicarea ordinului pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Astfel fiind, rezultă că ordinul atacat prin care a fost aprobată Lista contribuabililor declarați inactivi, printre care și societatea comercială SC L. SRL, a intrat în vigoare în data de 11 iunie 2009, cu aceeași dată devenind aplicabile și dispozițiile art. 11 alin. (1 1 ) și alin. (1 2 ), precum și ale art. 53 alin. (9) din Codul fiscal.

În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-reclamantă potrivit cărora tranzacțiile comerciale încheiate cu societatea comercială „L.” SRL au fost corect evidențiate în contabilitatea societății cu respectarea prevederilor legale și achitarea facturilor emise cu T.V.A. s-a efectuat prin operațiuni bancare, sunt irelevante în raport de prevederile art. 11 alin. (1 2 ) din Legea nr. 571/2003, cât și a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și alin. (2) din Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 575/2006 potrivit cărora documentele fiscale emise de un contribuabil inactiv nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal. Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată că neacordarea dreptului de deducere pentru suma de 3.288.400 RON reprezentând T.V.A.

cu majorările aferente, ca și suma de 2.767.216 RON reprezentând impozit pe profit sunt legal stabilite de către organele fiscale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale mai sus menționate, perioada septembrie - noiembrie 2009, perioadă în care SC L. SRL a fost declarată contribuabil inactiv. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC L.P. SRL Bacău împotriva Sentinței nr. 82 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ