ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3708/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 11671/2/2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.A.A. a solicitat anularea Deciziei nr. 107 din 2 noiembrie 2010, emisă de Centrul Național al Cinematografiei, prin care s-a dispus sancționarea acesteia în baza Raportului comisiei de disciplină înregistrat sub nr. 16/CD din 2 noiembrie 2010, precum și repararea pagubei cauzate și reparații pentru daune morale, deoarece consideră că măsurile adoptate nu au fost luate în conformitate cu legea, iar procedura aferentă cercetării administrative a fost în mod flagrant încălcată.

A arătat reclamanta că se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, ca funcționar public cu carieră în administrația publică locală și centrală, prin actul administrativ emis de Centrul Național al Cinematografiei și prin hărțuirea și presiunile exercitate de către persoanele care asigură managementul acestei instituții pentru a demisiona din funcția publică, iar în acest sens a solicitat repararea pagubei ce i-a fost cauzată și plata prejudiciului cauzat și a daunelor morale estimate la 74.200 RON, precum și obligarea instituției publice la plata cheltuielilor de judecată pe care le angajează cu această acțiune. A mai arătat reclamanta că îl consideră responsabil de prejudicierea imaginii personale prin obstrucționarea activității pe care a desfășurat-o în cadrul C.N.C.

și de sabotare în exercitarea prerogativelor de funcție publică, pe dl. director general Ș. A mai precizat că paguba ce i-a fost cauzată și daunele morale pe care le-a estimat sunt în valoare de 74.200 RON.

Criteriile luate în considerare la estimarea pagubei sunt: - valoarea sumelor ce ar fi putut să le încaseze prin drepturi salariale, stimulente și spor de gestionare fonduri structurale în cuantum de 75% din salariu, dacă ar fi continuat să-și desfășoare activitatea profesională în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în perioada august 2009 - noiembrie 2010 (16 luni) - suma estimată este 76.800 RON; această sumă se diminuează cu valoarea drepturilor salariale câștigate la C.N.C., în cuantum estimativ de 29.400 RON; paguba estimată este de 47.400 RON; - parte din contravaloarea investiției efectuate din fonduri proprii pentru absolvirea masteratelor și studiilor postuniversitare de perfecționare pe care le-a realizat pentru dezvoltarea carierei în funcția publică - suma estimată este 6.800 RON; - daune morale pentru presiuni exercitate, hărțuire, prejudicierea imaginii, distrugerea carierei în funcția publică - 20.000 RON; Total pagube și daune morale estimate 74.200 RON.

La data de 6 iunie 2011, reclamanta a formulat o cerere precizatoare, în sensul unor completări la contestația ce face obiectul Dosarului nr. 11671/2/2010, ca urmare a unor documente depuse la dosar de către Centrul Național al Cinematografiei, în calitate de pârât. Prin Sentința nr. 5006 din 12 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 107 din 2 noiembrie 2010 emisă de către pârâtă, a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate și a respins cererea pârâtului privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în esență următoarele.

În fapt, prin Decizia nr. 107 din 2 noiembrie 2010 emisă de către pârât reclamanta, având funcția publică de consilier superior treapta a treia, gradația 3, din compartimentul Buget Financiar-Contabil, a fost sancționată cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de trei luni, sancțiune prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999. În motivarea acestei decizii s-au reținut următoarele: Luându-se în considerare raportul comisiei de disciplină, înregistrat la data de 2 noiembrie 2010 cu privire la cercetarea faptelor imputate reclamantei, au fost reținute ca fapte neîndeplinirea atribuțiilor corespunzătoare funcției publice pe care o deține.

S-a reținut că a fost constituită comisia de disciplină, a fost citată reclamanta în vederea audierii la data de 28 octombrie 2010, procedându-se la audierea separată atât a autoarei Sesizării nr. 3803 din 8 octombrie 2010, respectiv S.C., cât și a reclamantei, reclamanta nedorind însă să răspundă întrebărilor adresate acesteia de către membrii comisiei de disciplină. La data de 1 noiembrie 2010, comisia de disciplină s-a întrunit pentru a discuta abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantei, avându-se în vedere la adoptarea deciziei atacată în prezenta cauză următoarele înscrisuri: Sesizarea nr. 3803 din 8 octombrie 2010, întâmpinarea reclamantei din 28 octombrie 2010, procesul-verbal de audiere atât a autoarei sesizării, cât și a reclamantei în cauză.

În urma analizării acestor probe, membrii comisiei de disciplină au ajuns la concluzia că se impune reținerea în sarcina reclamantei a săvârșirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 188/1999, respectiv refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu.

Curtea a constatat din analiza raportului privind soluționarea Sesizării nr. 3803 din 8 octombrie 2010 următoarele: Obiectul sesizării adresată comisiei de disciplină cu privire la reclamantă a fost faptul că aceasta nu ar fi dus la îndeplinire sarcinile de serviciu și nu și-a însușit atribuțiile ce-i revin din fișa postului, nu a dus la îndeplinire conform notei de serviciu din 4 octombrie 2010 emisă de autorul sesizării, director economic în cadrul pârâtului, preluarea dosarelor de executare silită și continuarea activității de executare silită a operatorilor debitori la fondul cinematografic, atitudinea de respingere în rezolvarea problemelor și o comunicare defectuoasă și ostilă în relațiile cu șefii ierarhici, părăsirea locului de muncă fără anunțarea șefilor ierarhici.

În continuare se menționează în conținutul acestui raport că în temeiul proceselor-verbale de audiere a autoarei sesizării și a reclamantei, precum și a altor probe aflate la dosar s-a ajuns la concluzia că în fapt reclamanta avea datoria să își îndeplinească atribuțiile de serviciu care îi revin în virtutea fișei de post, însă aceasta din urmă nu a reușit să dovedească faptul că și-ar fi îndeplinit aceste atribuții, fapt care constituie abaterea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 188/1999. În final, membrii comisiei de disciplină au propus aplicarea sancțiunii disciplinare a reducerii drepturilor salariale a reclamantei pentru refuzul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

De asemenea, analizând conținutul sesizării adresată comisiei de disciplină la data de 8 octombrie 2010 de către S.C. în legătură cu abaterile reținute în sarcina reclamantei, instanța a constatat că directorul economic al pârâtului a semnalat că din data de 12 septembrie 2010, de când reclamanta a venit din concediul de odihnă, nu a dus la îndeplinire sarcinile de serviciu și nu și-a îndeplinit atribuțiile ce îi reveneau din fișa postului, în sensul că lucrările pe care ar trebui să le efectueze în baza fișei postului sunt făcute de alte persoane din instituție, inclusiv de către colaboratori (de ex. facturile pentru chirii și utilități). De asemenea, autoarea acestei sesizări a mai semnalat faptul că la data de 4 octombrie 2010 reclamanta a primit nota de serviciu prin care i s-a solicitat preluarea dosarelor de executare silită și continuarea procedurilor de executare pentru debitorii Fondului cinematografic.

Analizând motivele de nelegalitate invocate în prezenta acțiune, precum și acelea invocate în timpul procedurii de cercetare disciplinare și ulterior cu ocazia formulării unei proceduri prealabile împotriva deciziei obiect al acțiunii introductive, Curtea a constatat că sunt întemeiate motivele privind nelegalitatea modului în care a fost constituită comisia disciplinară în sensul nerespectării dispozițiilor art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007 privitoare la declarația obligatorie în sarcina fiecărui membru al comisiei de disciplină, precum și modul în care a fost reținută abaterea disciplinară în sarcina reclamantei, cu referire la probele administrate pe durata procedurii disciplinare.

Cu privire la primul motiv de nelegalitate a actului atacat, instanța a reținut că anterior formulării sesizării care a stat la baza declanșării procedurii disciplinare, reclamanta a adus la cunoștința conducerii pârâtului o serie de neregularități în modul în care se efectuează implementarea unui sistem electronic de management al contractelor derulate prin intermediul pârâtului, precum și referitor la modul în care i-au fost preluate o serie de documente în original din gestiunea sa fără întocmirea unui proces-verbal de predare-primire, documentele fiind preluate din dispoziția directorului pârâtului, pentru a fi puse la dispoziția domnului auditor G.I., precum și cu privire la presupusa nelegalitate a modului în care au fost încheiate anumite proceduri de achiziție publică, dar și unor posibile nerespectări ale legii în executarea silită a creanțelor aparținând pârâtului.

Astfel a reținut Curtea că rezultă din notele de serviciu și sesizările adresate în luna iunie 2010 atât conducerii instituției pârâte, cât și domnului G.I., faptul că reclamanta a adus la cunoștința instituției pârâte posibile abateri disciplinare săvârșite de către această persoană, fie abateri disciplinare săvârșite în legătură cu încheierea contractelor aflate în gestiunea directă a reclamantei, conform fișei postului, împrejurări care puteau îndreptăți la înlăturarea din cadrul comisiei de disciplină a acestei persoane pentru motivele prezentate anterior.

De asemenea, Curtea a constatat din rapoartele de evaluare periodică a reclamantei faptul că aceasta a obținut calificative maxime din partea evaluatorului, respectiv directorul instituției pârâte, în plus reținându-se că reclamanta încă de la data încadrării în cadrul pârâtului a avut o activitate care nu a prejudiciat activitatea normală a acestuia, nefiind dovedite susținerile comisiei de disciplină în temeiul sesizării adresate acesteia. Astfel, deși sesizarea în cauză a făcut referire în esență la refuzul reclamantei de a-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile care îi reveneau în baza fișei postului însușită de către aceasta, instanța a reținut că nu a fost prezentată în concret această abatere, fiind indicate susțineri generale, care nu se reflectă în actele care urmau a face dovada refuzului reclamantei de a-și îndeplini aceste atribuții.

În special instanța a constatat că pârâtul nu a făcut dovada existenței unor debite, a unor contracte de executat, respectiv a lipsei evidenței mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar în perioada de referință a fișei postului reclamantei, respectiv a culpei acesteia în neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a lipsei de la serviciu a reclamantei, nefiind atașate fișele de prezență care ar atesta această împrejurare, a consecințelor care au decurs în defavoarea pârâtului din neîncasarea creanțelor acestuia din culpa reclamantei, a faptului că aceasta ar fi avut acces la toate documentele care atestau existenta unor debite și a unor contracte menționate în sesizarea adresată comisiei de disciplină.

De asemenea, s-a constatat că decizia de sancționare a reclamantei nu conține referiri concrete la descrierea faptei reținută cu titlu de abatere disciplinară în sarcina reclamantei, ci doar cu caracter general, urmare doar a constatărilor generale ale comisiei de disciplină, împrejurare care constituie un motiv de nelegalitate a acestui act, fiind eludat scopul aplicării răspunderii disciplinare, respectiv de educare a funcționarilor publici posibil vinovați de săvârșirea unor astfel de abateri.

Cu privire la celelalte motive de pretinsă nelegalitate invocate de către reclamantă, Curtea a reținut că nu sunt întemeiate, având în vedere că a fost întocmit un proces-verbal de audiere a reclamantei, care a refuzat să îl semneze, referirea la art. 77 alin. (1), iar nu la alin. (2) din Legea nr. 188/1999 constituind o simplă eroare materială, iar neindicarea în cuprinsul actului atacat a instanței competente să soluționeze acțiunea în anulare neproducând o vătămare reclamantei, aceasta formulând prezenta acțiune în termenul legal, acțiunea fiindu-i analizată astfel cum a fost motivată.

Asupra capătului de cerere privind daunele materiale și morale solicitate de către reclamantă, Curtea a reținut că aceasta nu a făcut dovada unei legături de cauzalitate între întocmirea unui act nelegal de sancționare de către pârât și lipsirea reclamantei de diferențele de salariu de care aceasta ar fi beneficiat dacă ar fi fost angajată în continuare, fără detașarea în cadrul pârâtului, la Ministerul Finanțelor Publice, situație similară și cu privire la contravaloarea investițiilor pentru absolvirea masteratelor și a studiilor postuniversitare de perfecționare, le-ar fi realizat.

Cu privire la prejudiciul de imagine invocat de către reclamantă în cererea precizatoare, instanța a apreciat că nu există o legătură de cauzalitate între producerea prejudiciului invocat și anularea actului de sancționare, aceasta invocând drept izvor al prejudiciului faptul că pârâtul ar fi împiedicat-o pe aceasta să își exercite atribuțiile, împrejurare care nu a făcut obiectul acțiunii, urmând a fi analizate exclusiv prejudiciile care ar fi putut deriva din emitere de către pârât a unui act de sancționare în mod nelegal. Cu privire la daunele morale pretinse de către reclamantă, instanța a constatat că aceasta nu a reușit să dovedească existența unui prejudiciu (prin emiterea actului de sancționare) care să determine repararea materială.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs pârâtul Centrul Național al Cinematografiei. În motivarea recursului formulat, recurentul-pârât a susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că există motive întemeiate privind modul de constituire al comisiei de disciplină, reținând în acest sens că nu există declarațiile obligatorii ale membrilor acesteia, prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007. Recurentul a criticat sentința instanței de fond și în ceea ce privește însușirea susținerilor reclamantei cu privire la pretinse neregularități în implementarea sistemului integrat EXMAN, deși aceste aspecte nu aveau legătură cu prezenta cauză, ca și aspectele susținute de reclamantă cu privire la presupuse nereguli ale programului de calculator, care ar fi putut genera conflicte de interese cu vreunul din membrii comisiei de disciplină.

Cu privire la reținerea în cuprinsul hotărârii instanței de fond cu privire la existența unor rapoarte de evaluare ale intimatei-reclamante anterioare aplicării sancțiunii disciplinare contestate, recurentul a susținut că acestea vizau perioada de evaluare și prima jumătate a anului 2010, perioadă în care reclamanta și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile. Recurentul a susținut că în mod greșit s-a reținut prin sentința criticată faptul că reclamantei nu i s-a dat posibilitatea de a-și expune punctul de vedere, din înregistrarea audierii reclamantei de către comisia de disciplină rezultând că aceasta a refuzat să răspundă la întrebări. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

Prin acțiunea de contencios administrativ formulată, intimata-reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 107 din 2 noiembrie 2010 emisă de recurentul-pârât prin care reclamanta, având funcția publică de consilier superior treapta a treia, gradația 3 din compartimentul Buget Financiar-Contabil, a fost sancționată cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de trei luni, sancțiune prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, neînsușirea atribuțiilor ce îi revin din fișa postului, neîndeplinirea sarcinilor date în baza Notei de serviciu din 4 octombrie 2010 a directorului economic, privind preluarea dosarelor de executare silită și continuarea activității de executare silită a operatorilor economici debitori la Fondul cinematografiei, atitudine de respingere în rezolvarea problemelor și părăsirea locului de muncă fără anunțarea șefilor ierarhici.

Prin sentința atacată, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei reținând în esență că au fost încălcate dispozițiile art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2005, în sensul că există o incompatibilitate în privința președintelui comisiei disciplinare, iar instituția pârâtă nu a dovedit săvârșirea abaterilor disciplinare de către reclamantă în raport cu materialul probator administrat. Recurentul-pârât, prin recursul formulat, nu a prezentat înscrisuri sau argumente noi, în criticile formulate, de natură să contrazică cele constatate de instanța de fond, după verificarea și interpretarea logică și riguroasă a înscrisurilor depuse de părți la dosar, raportate la prevederile legale aplicabile în cauză.

Prin urmare, se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că nu a fost dovedită săvârșirea de către intimată a abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa prin decizia de sancționare. Astfel, în ceea ce privește refuzul intimatei-reclamante de a-și îndeplini corespunzător atribuțiile prevăzute în fișa postului, se constată că recurentul-pârât nu a prezentat în concret și nu a dovedit în ce constă această abatere. De asemenea, recurentul-pârât nu a făcut dovada lipsei de la serviciu în perioada de referință, nefiind atașate fișele de prezență sau alte documente care să ateste aceste absențe, precum și dovezi privind neîncasarea unor debite ca urmare a culpei intimatei.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a dispus de către instanța de fond anularea Deciziei nr. 107 din 2 noiembrie 2011 deoarece în cauză nu s-a probat săvârșirea abaterilor reținute în sarcina intimatei conform art. 77 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată. Astfel fiind, Înalta Curte, reținând că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prima instanță a aplicat corect legea la soluționarea cauzei, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, va respinge recursul formulat ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Centrul Național al Cinematografiei împotriva Sentinței nr. 5006 din 12 septembrie 20111 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ