ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2971/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții R.F., C.C.V.,

M.I.A., N.D., V.T.T., N.V., S.T.M., C.T.A., O.G., B.A., B.A.A., P.I.C., I.M.L.,

S.N.D., S.Ș., C.A., T.V., N.A., U.V., P.N., F.G.D., N.I.A., A.M., T.A., D.S., S.M.V.,

C.M.G.C., T.I., S.I., D.C., N.O.C., V.V.F., N.T., V.M., S.A.L., B.D., C.V., B.T.

și B.L., au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră, solicitând instanței obligarea acestuia la plata recompenselor

bănești care le-au fost atribuite prin Dispozițiile Inspectorului General al

Poliției de Frontieră din 11 ianuarie 2008, din 14 februarie 2008, din 24

martie 2008, din 24 aprilie 2008, din 06 mai 2008, din 27 mai 2008, din 03

iunie 2008, din 28 octombrie 2008, din 29 octombrie 2008, din 24 octombrie 2008,

din 18 iunie 2008, din 26 noiembrie 2008, din 28 noiembrie 2008, din 08

decembrie 2008, din 10 decembrie 2008, și să se dispună plata sumelor

actualizate cu indicele de inflație publicat pentru luna în care se face plata.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că, prin Dispozițiile Inspectorului General al Poliției de

Frontieră enumerate anterior, au fost recompensați pentru merite deosebite în activitatea

desfășurată, astfel cum rezultă din tabelul anexat acțiunii.

Au arătat reclamanții

că, în conformitate cu dispozițiile art. 28 lit. b), raportat la art. 53 și 54

alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările

și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului de a-i fi acordate

recompense morale sau materiale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului

administrației și internelor.

Prin sentința civilă

nr. 3502 din 21 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu

cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și a obligat pârâtul la

plata sumelor reprezentând recompense acordate în anul 2008, actualizate cu indicele

de inflație la data plății.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr.

360/2002 privind Statutul polițistului: „Pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor

de serviciu polițiștilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în condițiile

stabilite prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative”, iar

potrivit art. 8 alin. (3) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor

nr. 400/2004: „Recompensele nu constituie un drept al polițiștilor, acordarea acestora

fiind atributul exclusiv al șefilor care au competențe în domeniu”, astfel că în

speță dreptul reclamanților la recompense a fost stabilit prin Dispozițiile Inspectorului

General al Poliției de Frontieră, emise în anul 2008.

S-a reținut în considerentele

hotărârii atacate că, odată ce dreptul la recompense a fost recunoscut prin dispoziția

Inspectorului General, se naște obligația corelativă de plată a sumelor de bani

(conform art. 24 din O.G. nr. 38/2003: „Lunar se constituie un fond de premiere

în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut la

art. 1 din prezenta ordonanță, cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget

cu această destinație. (2) Din fondul de premiere constituit conform acestor prevederi,

ministrul de interne și conducătorii unităților pot acorda polițiștilor premii pentru

îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu”).

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că achitarea recompenselor bănești este condiționată de încadrarea în fondurile

anual aprobate în bugetul unității cu această destinație, până la data formulării

recursului acest lucru nefiind posibil, precum și faptul că intimaților-reclamanți

li s-a comunicat că, în situația în care vor fi repartizate credite bugetare pentru

această natură de cheltuială, sumele restante vor fi achitate și ulterior.

Recurentul-pârât arată

că nu poate fi de acord cu aserțiunile instanței de fond, conform cărora "dreptul

reclamanților la recompense a fost stabilit prin Dispozițiile Inspectorului General

al Poliției de Frontieră emise în 2008", având în vedere faptul că, în lumina

prevederilor legale mai sus invocate, achitarea acestor recompense nu reprezintă

o obligație imperativă ce incumbă instituției recurente, fiind condiționată de încadrarea

în fondurile anual aprobate în bugetul unității cu această destinație.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, este de necontestat

faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 28 lit. b), raportat la art. 53

și 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările

și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului de a-i fi acordate

recompense morale sau materiale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului

administrației și internelor.

În completarea acestei

legi, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și

alte drepturi ale polițistului, modificată și completată prin O.U.G. nr. 107/2008,

„Lunar se constituie un fond de premiere în limita a 10% din cheltuielile cu salariile

aferente personalului prevăzut la art. 1, din prezenta ordonanță cu încadrarea în

fondurile aprobate anual în buget cu aceasta destinație. (2) Din fondul de premiere

constituit conform acestor prevederi, ministrul de interne și conducătorii unităților

pot acorda polițiștilor premii pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu.

Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiași an

bugetar. (3) Metodologia de constituire a fondului și criteriile de premiere și

acordare se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.”

Este adevărat că potrivit

art. 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului: „Pentru

îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu polițiștilor li se pot acorda

recompense morale sau materiale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului

internelor și reformei administrative”, iar potrivit art. 8 alin. (3) din Ordinul

ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004: „Recompensele nu constituie

un drept al polițiștilor, acordarea acestora fiind atributul exclusiv al șefilor

care au competențe în domeniu”, însă în speță, astfel cum în mod corect a apreciat

și instanța de fond, dreptul reclamanților la recompense a fost stabilit prin Dispozițiile

Inspectorului General al Poliției de Frontieră emise în anul 2008.

În aceste condiții, nu

mai pot fi invocate în apărare aspecte privind nașterea dreptului, astfel cum în

mod corect a reținut instanța de fond.

Înalta Curte constată

că nu achitarea acestor recompense bănești este condiționată de încadrarea în fondurile

anual aprobate în bugetul unității cu această destinație, ci stabilirea lor. Or,

odată ce dreptul la recompense a fost recunoscut prin dispoziția Inspectorului General,

se naște obligația corelativă de plată a sumelor de bani, conform prevederilor

art. 24 din O.G. nr. 38/2003, potrivit cărora: „Lunar se constituie un fond de premiere

în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut la

art. 1, din prezenta ordonanță cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget

cu aceasta destinație. (2) Din fondul de premiere constituit conform acestor prevederi,

ministrul de interne și conducătorii unităților pot acorda polițiștilor premii pentru

îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu”.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile recurentului-pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi primite,

iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la plata către

reclamanți a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței civile

nr. 3502 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.