ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2971/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții R.F., C.C.V., M.I.A., N.D., V.T.T., N.V., S.T.M., C.T.A., O.G., B.A., B.A.A., P.I.C., I.M.L., S.N.D., S.Ș., C.A., T.V., N.A., U.V., P.N., F.G.D., N.I.A., A.M., T.A., D.S., S.M.V., C.M.G.C., T.I., S.I., D.C., N.O.C., V.V.F., N.T., V.M., S.A.L., B.D., C.V., B.T.

și B.L., au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicitând instanței obligarea acestuia la plata recompenselor bănești care le-au fost atribuite prin Dispozițiile Inspectorului General al Poliției de Frontieră din 11 ianuarie 2008, din 14 februarie 2008, din 24 martie 2008, din 24 aprilie 2008, din 06 mai 2008, din 27 mai 2008, din 03 iunie 2008, din 28 octombrie 2008, din 29 octombrie 2008, din 24 octombrie 2008, din 18 iunie 2008, din 26 noiembrie 2008, din 28 noiembrie 2008, din 08 decembrie 2008, din 10 decembrie 2008, și să se dispună plata sumelor actualizate cu indicele de inflație publicat pentru luna în care se face plata. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, prin Dispozițiile Inspectorului General al Poliției de Frontieră enumerate anterior, au fost recompensați pentru merite deosebite în activitatea desfășurată, astfel cum rezultă din tabelul anexat acțiunii.

Au arătat reclamanții că, în conformitate cu dispozițiile art. 28 lit. b), raportat la art. 53 și 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului de a-i fi acordate recompense morale sau materiale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor. Prin sentința civilă nr. 3502 din 21 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și a obligat pârâtul la plata sumelor reprezentând recompense acordate în anul 2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului: „Pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu polițiștilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative”, iar potrivit art. 8 alin. (3) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004: „Recompensele nu constituie un drept al polițiștilor, acordarea acestora fiind atributul exclusiv al șefilor care au competențe în domeniu”, astfel că în speță dreptul reclamanților la recompense a fost stabilit prin Dispozițiile Inspectorului General al Poliției de Frontieră, emise în anul 2008. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că, odată ce dreptul la recompense a fost recunoscut prin dispoziția Inspectorului General, se naște obligația corelativă de plată a sumelor de bani (conform art. 24 din O.G.

nr. 38/2003: „Lunar se constituie un fond de premiere în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut la art. 1 din prezenta ordonanță, cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget cu această destinație. (2) Din fondul de premiere constituit conform acestor prevederi, ministrul de interne și conducătorii unităților pot acorda polițiștilor premii pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu”). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că achitarea recompenselor bănești este condiționată de încadrarea în fondurile anual aprobate în bugetul unității cu această destinație, până la data formulării recursului acest lucru nefiind posibil, precum și faptul că intimaților-reclamanți li s-a comunicat că, în situația în care vor fi repartizate credite bugetare pentru această natură de cheltuială, sumele restante vor fi achitate și ulterior. Recurentul-pârât arată că nu poate fi de acord cu aserțiunile instanței de fond, conform cărora "dreptul reclamanților la recompense a fost stabilit prin Dispozițiile Inspectorului General al Poliției de Frontieră emise în 2008", având în vedere faptul că, în lumina prevederilor legale mai sus invocate, achitarea acestor recompense nu reprezintă o obligație imperativă ce incumbă instituției recurente, fiind condiționată de încadrarea în fondurile anual aprobate în bugetul unității cu această destinație.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, este de necontestat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 28 lit. b), raportat la art. 53 și 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului de a-i fi acordate recompense morale sau materiale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor. În completarea acestei legi, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, modificată și completată prin O.U.G. nr. 107/2008, „Lunar se constituie un fond de premiere în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut la art. 1, din prezenta ordonanță cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget cu aceasta destinație.

(2) Din fondul de premiere constituit conform acestor prevederi, ministrul de interne și conducătorii unităților pot acorda polițiștilor premii pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu. Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiași an bugetar.

(3) Metodologia de constituire a fondului și criteriile de premiere și acordare se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.” Este adevărat că potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului: „Pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu polițiștilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative”, iar potrivit art. 8 alin. (3) din Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004: „Recompensele nu constituie un drept al polițiștilor, acordarea acestora fiind atributul exclusiv al șefilor care au competențe în domeniu”, însă în speță, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, dreptul reclamanților la recompense a fost stabilit prin Dispozițiile Inspectorului General al Poliției de Frontieră emise în anul 2008. În aceste condiții, nu mai pot fi invocate în apărare aspecte privind nașterea dreptului, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Înalta Curte constată că nu achitarea acestor recompense bănești este condiționată de încadrarea în fondurile anual aprobate în bugetul unității cu această destinație, ci stabilirea lor. Or, odată ce dreptul la recompense a fost recunoscut prin dispoziția Inspectorului General, se naște obligația corelativă de plată a sumelor de bani, conform prevederilor art. 24 din O.G. nr. 38/2003, potrivit cărora: „Lunar se constituie un fond de premiere în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut la art. 1, din prezenta ordonanță cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget cu aceasta destinație. (2) Din fondul de premiere constituit conform acestor prevederi, ministrul de interne și conducătorii unităților pot acorda polițiștilor premii pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu”.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurentului-pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la plata către reclamanți a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței civile nr. 3502 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.