ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1362/2019

HOTĂRÂRE

18.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1362/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 16 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ. și KKKKKK. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

să le oblige pe pârâte la reîncadrarea și recalcularea indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 8,5%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+4,5%+10%;

să le oblige pe pârâte la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanții, respectiv la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care erau îndreptățiți și venitul efectiv plătit;

să le oblige pe pârâte la actualizarea acestor sume cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 13/2008, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) și (2), art, 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul Muncii, art. 208, art. 210 și art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 6 alin. (4), art. 1535, art. 2517 și art. 2526 C. civ. și art. 14 din C.E.D.O.

Prin întâmpinarile depuse la 18 decembrie 2018, pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr. 596/PI din 18 aprilie 2019, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș a evocat dispozițiile art. 127 C. proc. civ., precum și ample considerente din decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, reținând că acestea sunt aplicabile în cazul în care un grefier are calitatea de reclamant.

Constatând că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Timișoara, Judecătoriei Deta, Judecătoriei Făget, Judecătoriei Lugoj și Judecătoriei Sânnicolau Mare, același tribunal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 12 iunie 2019, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 326 din 4 iulie 2019, Tribunalul Mehedinți a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinți a evocat dispozițiile art. 3 alin. (2) și (4) din Legea nr. 567/2004 și art. 127 C. proc. civ., după care a reținut că, deși reclamanții sunt grefieri, conform tabelelor anexate cererii, aceștia își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor.

În acest sens, același tribunal a reținut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. face referire la calitatea grefierului de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia. Or, reclamanții au învestit instanța cu un litigiu de muncă, care nu este de competența materială a judecătoriilor în cadrul cărora aceștia desfășoară activitate.

Având în vedere că judecătoria nu este competentă material să soluționeze conflicte de muncă, același tribunal a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În aceste condiții, Tribunalul Mehedinți a apreciat că nu este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, competența de soluționare a cauzei revenind Tribunalului Timiș.

Același tribunal a reținut că nu este competent să soluționeze cauza nici în privința reclamantului încadrat ca specialist IT la Judecătoria Lugoj și a reclamanților încadrați ca personal conex, respectiv agenți procedurali și șoferi, la Judecătoria Timișoara, Judecătoria Deta, Judecătoria Făget, Judecătoria Lugoj și Judecătoria Sânnicolau Mare.

În acest sens, Tribunalul Mehedinți a reținut că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. conferă posibilitatea reclamanților care nu sunt grefieri să aleagă instanța competentă.

Or, reclamanții personal conex nu au sesizat una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii, ci au introdus acțiunea la Tribunalul Timiș.

Pentru aceste motive, Tribunalul Mehedinți a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 iulie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Timiș și Tribunalul Mehedinți - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș la recalcularea și plata unor drepturi salariale.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit art. 127 alin. (3) din același act normativ, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (paragraful 49), Curtea a reținut că, în urma constatării neconstituționalității sintagmelor menționate la paragraful 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permitând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeași decizie Curtea Constituțională a mai reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (paragraful 51).

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că una dintre instanțele de judecată aflate în conflict negativ de competență, respectiv Tribunalul Timiș, are calitatea de pârât în cauză.

De asemenea, majoritatea reclamanților sunt grefieri în cadrul Judecătoriei Timișoara, Judecătoriei Deta, Judecătoriei Făget, Judecătoriei Lugoj și Judecătoriei Sânnicolau Mare, instanțe aflate în raza Tribunalului Timiș.

Având în vedere că noțiunea de judecator la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Tribunalului Timiș atrage incidența alin. (1) raportat la alin. (3) din cadrul aceluiași articol.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Craiova, în circumscripția căreia se află Tribunalul Mehedinți, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Timișoara, în circumscripția căreia se află Tribunalul Timiș, rezultă că Tribunalul Mehedinți este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.