ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1336/2019

Ședința publică din data de 17 septembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2019, A. a solicitat retractarea deciziei civile nr. 559 din 1 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținându-se că hotărârea enunțată este contradictorie deciziei civile nr. 917 din 27 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Cu privire la contradictorialitatea dintre cele două hotărâri s-a arătat că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătura cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional.

Astfel, revizuentul a susținut că există o similitudinile între cele două cauze în care s-au pronunțat hotărâri diferite, cât și chestiunea litigioasă tranșată cu autoritate de lucru judecat în cea dintâi hotărâre, fiind admisibilă prezenta cerere de revizuire.

Referitor la similitudinile dintre cele două litigii s-a arătat că reclamanții au fost salariați ai B. și că au ocupat aceeași funcție, în cadrul aceleiași direcții, divizii și aceluiași departament, fiind identice fișele de post.

Reclamanții din cele două litigii au fost concediați în baza unor decizii de concediere identice emise de B. S.A. în aceeași zi, în care se menționează un plan de reorganizare, care nu este identificat prin număr de înregistrare sau data la care a fost aprobat, astfel încât părțile să aibă posibilitatea de a cunoaște motivele de fapt care s-au aflat la originea concedierii lor.

Ulterior introducerii contestațiilor împotriva deciziilor de concediere, în ambele dosare B. S.A. a precizat că reorganizarea societății și a diviziei în care funcționa revizuentul a fost realizată în baza Documentului de reorganizare înregistrat sub nr. x din 2 noiembrie 2016, cu dată de implementare de la 1 februarie 2017.

Referitor la chestiunea litigioasă soluționată prin decizia nr. 917 din 27 februarie 2018 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat nelegalitatea și netemeinicia concedierii intervenite.

Așadar, având în vedere aceste argumente, s-a solicitat să se constate că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocate, totodată, dispozițiile art. 6 CEDO și jurisprudența instanței europene.

Intimata B. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a susținut în esență că cererea de revizuire este inadmisibilă, că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unor hotărâri potrivnice și că revizuirea nu poate fi atacată în situația în care partea a invocat autoritatea de lucru judecat în fața instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită și că nu sunt îndeplinite condițiile efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, alin. (2) al aceluiași articol statuând asupra situațiilor în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Totodată, dezbaterile sunt limitate, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotită puterea lucrului judecat conținută de o altă hotărâre.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

În cauză, nu se poate reține contradictorialitatea de hotărâri întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii au fost pronunțate în litigii diferite, nefiind îndeplinită condiția existenței unor hotărâri potrivnice, acestea putându-se concilia deoarece o hotărâre produce efecte cu privire la o anumită decizie de concediere și asupra raporturilor de muncă dintre angajator și un salariat, iar cea de a doua hotărâre privește o altă decizie de concediere și un alt salariat.

Astfel, hotărârea dată în primul litigiu, indicată ca fiindu-i încălcată puterea de lucru judecat, este decizia civilă nr. 917 din 27 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 6700 din 3 octombrie 2017 a Tribunalului București, prin care s-a admis contestația formulată de C. împotriva deciziei de concediere nr. 100/02/01/1.886 din 27 februarie 2017.

În cel de al doilea litigiu, soluționat prin decizia nr. 559 din 1 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei retractare se solicită, instanța a admis apelul declarat de B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 8696 din 29 noiembrie 2017 a Tribunalului București, pe care a modificat-o în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

De altfel, nici condiția sub aspectul identității de părți nu este îndeplinită, deoarece în primul litigiu, ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, a figurat ca parte reclamantă C., iar în cel de al doilea litigiu, dosar nr. x/2017, ca reclamant a figurat A..

Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiția existenței unor hotărâri potrivnice și nici cea referitoare la identitatea de părți, precum și faptul că argumentele ce stau la baza promovării prezentei căi de atac vizează practica judiciară neunitară la nivelul Curții de Apel București cu privire la fondul litigiului, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 559 din 1 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2019.