ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 51/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

la Tribunalul București la data de 16 iunie 2000 sub nr. 5172, reclamanta

I.C.M.E.T. Craiova solicită ca, în contradictoriu cu pârâta S.C. D.I. SRL

București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 137.124.000 lei cu titlu de pretenții, cu cheltuieli

de judecată.

În susținerea pretențiilor deduse judecății,

reclamanta invocă faptul că, în baza comenzii de la 17 martie 1997, pârâta s-a

obligat a plăti reclamantei suma de 19.500 USD pentru o instalație care avea o

perioadă de testare de 6 luni, pârâta neîndeplinindu-și obligația

sus-precizată.

Secția comercială a Tribunalului București prin

sentința nr. 8195 din 8 decembrie 2000 a respins acțiunea reclamantei I.C.M.E.T.

Craiova ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că

pârâta S.C. D.I. SRL București a solicitat reclamantei I.C.M.E.T. Craiova

producerea unui aparat care să fie încercat la locomotivele fabricate de E.

Craiova, aflate în exploatare pe teritoriul Greciei. Aparatul avea o perioadă

de testare de 6 luni iar, după expirarea acesteia, aparatul nu a corespuns

calitativ și, pe cale de consecință, nu a fost acceptat.

Prima instanță mai reține că, într-adevăr

testările au durat 8 luni, nu 6 luni, însă pârâta nu a avut obligația de a

anunța reclamanta într-un anumit termen privitor la aceste texte, iar, întrucât

aparatul nu a corespuns, pârâta nu a achitat contravaloarea acestuia, neputând

a se reține vreo culpă pârâtei.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat

apel reclamanta I.C.M.E.T. Craiova invocând netemeinicia și nelegalitatea

sentinței atacată.

Secția comercială a Curții de Apel București

prin decizia nr. 1084 din 26 iunie 2001 a admis apelul declarat de apelanta

I.C.M.E.T. Craiova, a schimbat în tot sentința atacată și pe fond a admis

acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 19.500 USD în echivalent în lei la

data plății reprezentând contravaloarea instalației și la 13.388.000 lei

cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține

că pârâta s-a obligat să plătească instalația după expirarea perioadei de șase

luni de la data primirii produsului, instalație pe care pârâta nu a restituit-o

în termenul de 6 luni, păstrând-o până în luna februarie 1999.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat

recurs pârâta S.C. D.I. SRL București întemeiat pe motivele prevăzute de art.

304 pct. 8 C. proc. civ., astfel cum reprezentanta recurentei a precizat în

cursul dezbaterilor din ședința de judecată de la 14 ianuarie 2004.

Recursul pârâtei este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului se constată că, în

baza comenzii din data de 17 martie 1997 emisă de către pârâta S.C. D.I. SRL,

reclamanta I.C.M.E.T. Craiova a livrat instalația UCER – 01 în valoarea de

19.500 USD echivalentul sumei de 137.124.000 lei la data emiterii facturii,

preț pe care pârâta nu l-a achitat, deși s-a obligat la plata acestuia după

expirarea perioadei de testare de șase luni de la data primirii instalației.

Pârâta, pe parcursul perioadei de testare de

șase luni, nu a restituit instalația reclamantei, reținând-o în continuare cu

depășirea acestui termen cu încă două luni, respectiv până în luna februarie

1999.

În consecință, criticile aduse deciziei

pronunțată în apel nu pot fi primite, acestea fiind nedovedite și neavând vreun

suport legal.

Așa fiind, Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. D.I. SRL București

împotriva deciziei nr. 1084 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel București,

secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2004.