ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1106/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 22 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petenta A. S.A., cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și 9 din Legea nr. 85/2014 și a dispozițiilor art. 53, 64 și 483 din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, recurenta A. S.A., trimis prin poștă la data de 17 aprilie 2019, conform plicului aflat la dosar.

La termenul de judecată din data de 21 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților prezente excepția tardivității declarării recursului și, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Încheierea prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă a fost pronunțată la data de 22.03.2019.

Termenul în care se putea exercita recursul împotriva acestei încheieri, calculat conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a expirat la 25.03.2019.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință, iar nu folosite pentru tergiversarea soluționării litigiilor.

În acest sens, s-a arătat că procedura prevăzută de Legea nr. 47/1992, privind soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată într-un litigiu, are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, aceasta fiind rațiunea pentru care încheierea prin care instanța de judecată respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

De altfel, Curtea Constituțională a statuat prin numeroase decizii pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, că regulile speciale de procedură instituite de legiuitor în această materie nu sunt de natură a încălca dreptul de acces la instanță sau la folosirea căilor de atac, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, inclusiv prin instituirea unor termene.

Cum recursul a fost declarat la 17.04.2019 (data poștei), cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, sancțiunea fiind decăderea părții din dreptul de a mai formula calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția tardivității și va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva încheierii din 22 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva încheierii din 22 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.