ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1096/2019

Ședința publică din data de 17 mai 2019

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2015 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, reclamanta Administrația Fluvială a Dunării de Jos RA Galați (AFDJ Galați) a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.A. București obligarea pârâtei să-i plătească:

- suma de 1.044.711,83 RON, cu titlu de despăgubiri, din care suma de 1.047.218,19 RON - despăgubiri pentru cantitatea de 124.416,60 l motorină și suma de 2.506,36 RON - contravaloarea garanției de bună execuție a contractului nr. x din 19 iunie 2013;

- suma de 90.889,93 RON, penalități de întârziere calculate de la data de 26 aprilie 2015 și până la data de 22 iulie 2015;

- penalități de întârziere calculate începând cu data de 23 iulie 2015 și până la achitarea integrală a sumei de 1.044.711,83 RON;

- cheltuielile de judecată avansate pentru soluționarea litigiului.

Prin Hotărârea nr. 21 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați (CACCCIA Galați) a respins, ca nefondată, cererea de instituire a măsurilor asigurătorii.

A admis, în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 876.309,18 RON, cu titlu de pretenții, penalități de întârziere stabilite conform contractului de asigurare nr. 60 din 19 iunie 2013 încheiat între părți, calculate de la data producerii evenimentului asigurat (28 august 2013) și până la data sesizării CACCCIA Galați (28 iulie 2015), precum și suma de 14.187,76 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 168/F din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în anularea hotărârii arbitrale formulată de reclamanta AFDJ RA Galați împotriva Hotărârii arbitrale nr. 21 din 12 ianuarie 2017 și împotriva încheierii din data de 17 martie 2017 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați în dosarul nr. x/2015 și, în consecință, s-a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă.

S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în anularea hotărârii arbitrale formulată de pârâta A. S.A. Constanța împotriva aceleiași hotărâri arbitrale, întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. și, în consecință, s-a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă în baza acestui temei legal, ca fiind inadmisibilă.

S-a admis acțiunea în anulare formulată de pârâta A. S.A. Constanța împotriva aceleiași hotărâri arbitrale întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. f) teza I C. proc. civ.

S-a anulat, în parte, Hotărârea arbitrală nr. 21 din 12 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați în dosarul nr. x/2015 și, în rejudecare, s-a înlăturat din această hotărâre obligația stabilită în sarcina pârâtei de a plăti reclamantei penalități de întârziere conform contractului de asigurare nr. 60 din 19 iunie 2013, penalități calculate de la data producerii evenimentului, 28 august 2013, și până la data introducerii acțiunii, 28 iulie 2015.

S-au menținut celelalte dispoziții ale Hotărârii arbitrale contestate.

A fost obligată reclamanta AFDJ RA Galați să plătească pârâtei A. S.A. Constanța suma de 100 RON, cheltuieli de judecată avansate pentru soluționarea acțiunii în anulare.

La 11 decembrie 2017, recurenta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS GALAȚI a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 168/F din 14 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Prin memoriul de recurs, recurenta a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului astfel cum a fost formulat, ca fiind temeinic și fondat, respingerea acțiunii în anulare formulată de A. împotriva Hotărârii Arbitrale nr. 21/2015 din 12 ianuarie 2017 ca nefondată și netemeinică, admiterea acțiunii sale în anulare formulată împotriva Hotărârii arbitrale nr. 21/2015 și a încheierii pronunțate în data de 17 martie 2017 de Tribunalul arbitral, ca fiind temeinică și fondată, casarea Hotărârii Civile nr. 168/F din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și în rejudecare să se dispună modificarea dispozițiilor Hotărârii arbitrale nr. 21/2015 și a Hotărârii Civile nr. 168/F din 14 septembrie 2017, strict în sensul recuantificării sumelor la care pârâta A. S.A. a fost obligată la plată, după cum urmează:

În dezvoltarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept în materie, considerând că, în mod greșit, instanța a apreciat că motivul invocat în acțiunea în anulare nu se circumscrie situațiilor prevăzute de art. 608 lit. h) C. proc. civ.

A arătat recurenta că dispozițiile din cuprinsul sentinței recurate privind admiterea în parte a pretențiilor reprezentând debit principal (contravaloare motorină asigurată constatată lipsă) eveniment asigurat a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii și anume: Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 206 alin. (1), art. 206 alin. (7), art. 206 alin. (5), art. 176, art. 218, art. 148 alin. (1) lit. c) și a) Normelor de aplicare a Codul fiscal punctul 53 alin. (6) lit. d), art. 21 alin. (1), Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2861/2009, art. 40 alin. (2), pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, Reglementările contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a și a VII-a aprobate de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009.

În temeiul reglementărilor legale invocate, a arătat recurenta că instanța trebuia să observe că, în mod legal și corect, înregistrarea în evidențele contabile ale RA AFDJ Galați a sumei de 1.044.711,83 RON reprezentând contravaloare despăgubire, a fost făcută luându-se în calcul și:

- suma de 141.614,65 RON reprezentând impozitul pe profit,

- suma de 20.509,88 RON reprezentând diferența dintre valoarea de achiziție a combustibilului constatat lipsă și valoarea de înlocuire al combustibilului constat lipsă, la expertiza contabilă judiciară fiind luate în calcul doar cheltuielile efectuate de regie cu achiziția combustibilului constatat lipsă;

- suma de 8.784,78 RON reprezentând contravaloarea cantității de 1.206,90 kg motorină cu acciză, motorină constată lipsă prin Procesul-verbal de inventariere nr. x din 10 octombrie 2013, inventarie ce trebuia luată în calcul atât de expertiza judiciară, tehnică în materia construcții și exploatare nave maritime cât și de expertiza contabilă judiciară, efectuată în dosar, sume la plata cărora A., în mod greșit, nu a fost obligată.

Cu privire la motivarea Curții de Apel, recurenta a solicitat a se observa că instanța a omis să invoce în conținutul acesteia faptul că AFDJ și-a întemeiat acțiunea în anulare și pe dispozițiile art. 608 lit. f) C. proc. civ.

În ceea ce privește dispoziția instanței potrivit căreia: ...(...)... "Anulează în parte Hotărârea arbitrală nr. 21/12.01.2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați în Dosarul nr. x/2015 și, în rejudecare, înlătură din această hotărâre obligația stabilită în sarcina pârâtei de a plăti reclamantei penalități de întârziere conform contractului de asigurare nr. x/19.06.2013, penalități calculate de la data producerii evenimentului, 28.08.2013, și până la data introducerii acțiunii, 28.07.2015",a arătat recurenta că, potrivit dispozitivului hotărârii, cu încălcarea legii, s-a înlăturat obligația A. de a plăti AFDJ penalități de întârziere contractuale.

A mai arătat recurenta că prin hotărârea recurată instanța a înlăturat obligația A. de a plăti AFDJ penalități de întârziere contractuale care i se cuvin pentru perioada 26 aprilie 2015 - 23 iulie 2015 și până la data achitării contravalorii despăgubirii sumei de 1.044.711,83 RON, perioadă care nu a fost contestată de către A., motiv pentru care solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige A. la plata sumei de 90.889,93 RON reprezentând penalități pentru întârziere contractuale, calculate de la data de 26 aprilie 2015 (dată până la care Asigurătorul avea obligația de a plăti despăgubirile potrivit art. 10.2 Capitolul 10 din contractul de asigurare nr. x/2013) până la data de 22 iulie 2015 (dată până la care au fost calculate penalitățile pentru întârziere contractuale potrivit fișei de calcul al penalităților nr. 27615 din 22 iulie 2015), penalități înregistrate în evidențele contabile ale Regiei conform Notei de contabilitate Bănci - 807 - în afara bilanțului, din data de 22 iulie 2015 și obligarea pârâtei debitoare la plata penalităților începând cu data de 23 iulie 2015 (în data de 24 iulie 2015 RA AFDJ Galați a introdus cererea arbitrală nr. 28047) și până la data achitării contravalorii despăgubirii sumei de 1.044.711,83 RON.

Prin întâmpinarea înregistrată la 13 aprilie 2018, pârâta A. S.A. a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil și în subsidiar, ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 14 mai 2018, intimata REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS GALAȚI a solicitat respingerea apărărilor pârâtei și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin încheierea din 19 octombrie 2018, pronunțată în complet de filtru de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză prin care s-a concluzionat că recursul este admisibil în principiu.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat, din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepția este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci ca și criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În cauză, invocând nelegalitatea deciziei atacate, în raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva statuărilor instanței învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, în susținerea motivului de casare invocat recurenta consideră că hotărârea atacată a fost dată fără efectuarea unei cercetări judecătorești corespunzătoare și ținând cont de susținerile complet nefondate ale intimatei -pârâte. Recurenta reproșează instanței faptul că, în mod greșit, a înlăturat obligația intimatei A., de plată a penalităților de întârziere, în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă fără echivoc faptul că intimata s-a obligat să plătească recurentei, conform contractului de asigurare nr. x/2013 și prin clauza adițională 2.15.1, dat fiind și faptul că lipsa carburantului asigurat de recurentă reprezintă producerea unui risc asigurat, că pentru stabilirea prejudiciului înregistrat în contabilitatea recurentei era necesar să fie luat în calcul stocul faptic, astfel cum a susținut recurenta în obiecțiunile la cele două rapoarte de expertiză. Recurenta-reclamantă

Deși recurenta-reclamantă critică încălcarea de către instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 206 alin. (1), art. 206 alin. (7), art. 206 alin. (5), art. 176, art. 218, art. 148 alin. (1) lit. c) și a) Normelor de aplicare a Codul fiscal punctul 53 alin. (6) lit. d), art. 21 alin. (1), Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2861/2009, art. 40 alin. (2), pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, Reglementările contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a și a VII-a aprobate de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009, argumentația adusă în sprijinul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează exclusiv starea de fapt proprie cauzei și probatoriul administrat, precum și dinamica raporturilor dintre părți, recurenta tinzând astfel să repună în discuție clarificarea situației de fapt proprie speței precum și reinterpretarea probatoriului, în dovedirea existenței prejudiciului pe care l-a suferit prin neplata de către intimată a penalităților de întârziere, împrejurare ce situează analiza criticilor în sfera controlului de temeinicie și nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres și limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de casare a fost invocat de recurentă strict formal, în contextul în care nu este susținut de veritabile critici care să permită exercitarea controlului de legalitate a soluției pronunțate din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material incidente speței.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nul recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS R.A. GALAȚI împotriva sentinței nr. 168/F din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2019.