ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1046/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1293 din 24 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1285 din 26 septembrie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat contestație în anulare fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

În cuprinsul contestației în anulare autoarea căii extraordinare de atac a susținut că dosarul civil nr. x/2018 nu a fost studiat cu atenție de completul de judecată și că rejudecarea a fost dată corect de instanța de judecată în data de 7 octombrie 2015, menționând că expertul B. nu și-a făcut prezența niciodată când a fost citat. În continuare a evidențiat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și a considerat, în esență, ca fiind nelegală decizia civilă nr. 153/A din 22.11.2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

Cu privire la decizia a cărei anulare se solicită, contestatoarea a arătat, în esență, că printr-o cerere depusă la 24 aprilie 2018 a solicitat amânarea cauzei întrucât se afla sub tratament, fiind internată la spital, cerând, totodată, și judecarea cauzei în lipsă. A mai arătat că instanța a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire, desi, în opinia sa, este inadmisibil ca un titlu de proprietate să poată fi considerat tardiv.

În continuare a prezentat istoricul litigiilor purtate cu intimatul din speța de față, precum și cu alte părți, relatând, în esență, situația de fapt din acele procese și elemente ale unor acte procedurale depuse în cadrul dosarelor în discuție.

Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, se constată că prin decizia a cărei anulare se solicită a fost atacată o hotărâre pronunțată într-o cerere de revizuire.

Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Astfel, contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317 C. proc. civ. (necompetentă sau viciu vizând procedura citării), iar contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).

Potrivit art. 317 C. proc. civ., pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Susținerile autoarei prezentei căi extraordinare de atac nu se constituie în critici ce s-ar putea circumscrie motivelor de contestație în anulare prevăzute expres și limitativ de art. 317 C. proc. civ.

Astfel, contestatoarea nu dezvoltă, prin argumente pertinente, existența unui viciu de procedură sau a unei încălcări a ordinii publice referitoare la competență, aspecte care ar fi putut plasa cererea sa de retractare în ipoteza contestației în anulare obișnuite reglementate de art. 317 C. proc. civ.

Articolul 318 C. proc. civ. stabilește că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Așadar, potrivit temeiului de drept menționat mai sus, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de legiuitor, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea unei cereri de revizuire (cum este situația de față), nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestației în anulare.

În speță, se reține că prezenta contestație în anulare nu se circumscrie niciuneia din dispozițiile legale anterior citate, pentru a fi analizată ca atare de instanță, ceea ce determină caracterul inadmisibil al acesteia.

Așa fiind, cum, pe de o parte, aspectele deduse judecății prin intermediul contestației în anulare nu se circumscriu motivelor expres și limitativ prevăzute de lege în art. 317 C. proc. civ. și cum, pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 318 din C. proc. civ., pot fi atacate pe calea contestației în anulare numai hotărârile instanțelor de recurs, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1293 din 24 aprilie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2019.