ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4115/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 27.10.2016, reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Sapoca a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, revocarea în parte a raportului de control nr. V.V.V. 2872/12.08.2016, respectiv revocarea măsurilor nr. 1, 2, 3, 5, 7, 8 și 9 din raport, precum și suspendarea executării raportului de control nr. V.V.V. 2872/12.08.2016 până la soluționarea definitivă a acțiunii.

Prin Sentința nr. 13 din 30 ianuarie 2017 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Sapoca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății și, ca atare, a respins ca neîntemeiată și excepția lipsei de obiect a acțiunii referitor la punctele 1, 8, 9 din raportul de control, invocată de pârâtă.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Sapoca, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii, respectiv revocarea în parte a raportului de control nr. V.V.V. 2872/12.08.2016 întocmit de Corpul de Control din cadrul Ministerului Sănătății.

În motivarea recursului, s-a arătat în esență că hotărârea este rezultatul interpretării eronate a situației de fapt și a legislației în materie, în contextul în care actul administrativ emis de Corpul de Control al Ministerului Sănătății produce efecte juridice, în sensul modificării sau stingerii unor raporturi juridice și poate sta la baza emiterii unor acte juridice ulterioare.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Examinând excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu în ședința publică din data de 19.09.2019, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, "(2) Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat;.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 24.10.2018 s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x, Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Sapoca nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce impune, conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., aplicarea sancțiunii anulării căii de atac.

Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Sapoca împotriva Sentinței nr. 13 din 30 ianuarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2019.

GGC - OB