ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2019

Ședința publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției și Curtea de Apel Craiova, anularea Ordinului Ministrului Justiției nr. 3388/C/2015 din 22.10.2015 și obligarea pârâtului Ministrul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care salariul de bază și sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității să i se acorde identic cu ale unui judecător aflat la același nivel al instanței și cu aceleași condiții privind tranșele de vechime în muncă și în funcție.

Totodată, a solicitat plata diferențelor salariale în cuantum actualizat și cu dobânda legală penalizatoare de la data exigibilității drepturilor salariale cuvenite și neacordate, începând cu 10 decembrie 2015 și până la executarea acestei obligații.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1132 din 30 martie 2017, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Craiova și a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a respins capetele 1 și 2 de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Justiției nr. 3388/C/2015 din 22.10.2015 și respectiv obligarea pârâtului Ministrul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare ca fiind lipsite de interes.

Totodată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta Curtea de Apel Craiova la plata către reclamantă a actualizării cu rata inflației și a dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate, începând cu data de 10.12.2015 și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Craiova, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a interpretat și aplicat greșit textele legale incidente în cauză, cu referire la art. 131 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004, art. 8 alin. (2) din Anexa 6 a Legii nr. 284/2010 și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 284/2010.

În esență, a susținut că deși pretențiile reclamantei de acordare a actualizării cu rata inflației și a dobânzii legale aferente drepturilor salariale cuvenite acesteia au fost generate de lipsa emiterii ordinului de salarizare ce incubă Ministerului Justiției, prima instanță a obligat Curtea de apel la plata acestora.

Or, obligația reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantei prin plata pentru o anumită perioadă de timp a unor drepturi salariale într-un cuantum inferior celui cuvenit este generată de faptul că ordinul de salarizare (4680/21.12.2018) a fost emis tardiv.

Prin urmare, în aceste condiții, în mod nejustificat a fost obligată Curtea de apel Craiova la plata respectivelor accesorii.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii față de Curtea de Apel Craiova.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului Ministrului Justiției nr. 3388/C/2015 din 22.10.2015 și obligarea pârâtului Ministrul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care salariul de bază și sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității să i se acorde identic cu ale unui judecător aflat la același nivel al instanței și cu aceleași condiții privind tranșele de vechime în muncă și în funcție.

Totodată, a solicitat plata diferențelor salariale în cuantum actualizat și cu dobânda legală penalizatoare de la data exigibilității drepturilor salariale cuvenite și neacordate, începând cu 10 decembrie 2015 și până la executarea acestei obligații.

Curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Craiova și a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a respins capetele 1 și 2 de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Justiției nr. 3388/C/2015 din 22.10.2015 și respectiv obligarea pârâtului Ministrul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare ca fiind lipsite de interes.

Totodată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta Curtea de Apel Craiova la plata către reclamantă a actualizării cu rata inflației și a dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate, începând cu data de 10.12.2015 și până la data plății efective.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Contrar susținerilor recurentei, având în vedere că nu s-a făcut dovada plății integrale a drepturilor salariale cuvenite intimatei-reclamante, ci doar pentru o anumită perioadă de timp, într-un cuantum inferior celui cuvenit, în cauză se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat și judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Așadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât și posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuție (dobânda și indicele de inflație).

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței nr. 1132 din 30 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.