ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1519/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 18 decembrie 2015, sub nr. x/2015, și precizată la termenul din 1 aprilie 2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției și Curtea de Apel Craiova anularea Ordinului Ministrului Justiției nr. 3360/C din 20 octombrie 2015; obligarea pârâtului Ministrul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care salariul de bază și sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității să mi se acorde identic cu ale unui judecător aflat la același nivel al instanței și cu aceleași condiții privind tranșele de vechime în muncă și în funcție; plata diferențelor salariale în cuantum actualizat și cu dobânda legală penalizatoare de la data exigibilității drepturilor salariale cuvenite și neacordate, începând cu 1 noiembrie 2015 și până la executarea acestei obligații.

Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința civilă nr. 1095 din data de 1 aprilie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova, ca neîntemeiată. A admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției și Curtea de Apel Craiova. A anulat Ordinul Ministrului Justiției nr. 3360/C din 20 octombrie 2015. A obligat pârâtul Ministrul Justiției să emită un nou ordin de salarizare conform dispozițiilor art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014. A obligat pârâta Curtea de Apel Craiova să achite reclamantei diferențele salariale rezultate din aplicarea art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, începând cu data de 1 noiembrie 2015, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și dobânda legală aferentă. Prin Încheierea de ședință din data de 17 iunie 2016 s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței în sensul că pârâta a fost obligată la plata dobânzii legale penalizatoare în sensul art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței civile nr. 1095 din data de 1 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale deoarece, în mod greșit a reținut că dispozițiile prevăzute de art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și judecătorilor aflați în situația prevăzută de norma legală, în condițiile în care această normă este o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul justiției, categoria funcționarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la același nivel cu personalul din Parlament. Prin Legea nr. 71/2015, la art. 1 al O.U.G. nr. 83/2014, după alin. (5) s-a introdus un nou alin. (5 1 ), cu următorul cuprins: "(5 1 ) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Așadar, singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, respectiv, în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, precum și cea a personalului contractual, acestea fiind salarizate la același nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

Aspecte procesuale Prin cererea înregistrată la data de 19 martie 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, învederând că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea reclamantului un nou ordin de salarizare în vederea acordării sporului de doctor în drept, cu nr. x/C din 21 decembrie 2016, nr. 1478/C/2017, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 1095 din 1 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și respingerea acțiunii ca lipsită de obiect.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Reclamanta A., judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției și a Curții de Apel Craiova la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să-i recalculeze indemnizația de încadrare ce i se cuvine, începând cu data de 9 aprilie 2015, conform art. 1 alin. (5 1 ) și art. 5 alin. (1) - (1 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015. Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5 1 ) în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia: "(5 1 ) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." De asemenea, conform art. 5 alin. (1 1 ) și (1 2 ) din același act normativ: "(1 1 ) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării. (1 2 ) Prevederile alin. (1 1 ) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției." Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a emis și Ordinul nr. 4680/C din 21 decembrie 2016, prin care s-a statuat la art. 1, că începând cu data de 9 aprilie 2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar începând cu data de 1 august 2016 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 381,823 RON (art. 2). Prin Ordinul nr. 1478/C din 24 mai 2017 s-a stabilit că, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, iar în Anexa la acest ordin, intimata-reclamantă figurează la pozițiile nr. 346 - 349 fiindu-i stabilită o indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale în vigoare. Înalta Curte constată că intimata-reclamantă, legal citat, nu a contestat existența ordinelor emise de către pârât și nici faptul că nu i-ar fi fost achitate de către angajator diferențele salariale rezultate din aplicarea acestor ordine. Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare ce i se cuvine, precum și a diferenței salariale aferente, începând cu data de 9 aprilie 2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.