ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor declarate de inculpații A. și B., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 54 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a dispus:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a condamnat pe inculpata B., fără antecedente penale, inspector vamal la Biroul Vamal Albița, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 4 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatei B. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Iași sau organizat- în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Cantinei de Ajutor Social Pașcani sau Bibliotecii Municipale Pașcani.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a condamnat pe inculpatul A., cu antecedente penale, fără ocupație, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev și ped de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 8 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligațiile de a urma un curs de calificare profesională și de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Iași sau organizat- în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Iași ori Consiliului Local Iași, S.C. Servicii Publice S.A..

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a condamnat pe inculpatul C., fără antecedente penale, fără ocupație, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev și ped de art. 253,alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev și ped de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 8 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligațiile de a urma un curs de calificare profesională și de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Iași sau organizat- în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Pașcani ori Consiliului Local Pașcani.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. și art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 1357 C. civ. a obligat inculpații, în solidar, să plătească suma de 7820 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Întreprinderea Individuală D., reprezentată legal prin D., cu domiciliul în Pașcani, str. x, jud. Iași

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, emis în dosarul nr. x, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prev. și ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 371 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. A., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prev. și ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 371 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și C., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prev. și ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 371 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, la data de 8/9.11.2013 inculpații B., A. și C. au provocat scandal și au distrus bunuri în barul Întreprinderii Individuale D., cauzând un prejudiciu în valoare de 13.924,5 RON.

În susținerea acuzațiilor au fost administrate, în cursul urmăririi penale, următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile numitului D., proces-verbal de constatare încheiat de organele de poliție la data de 09.11.2013, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, proces-verbal privind vizionarea la data de 11.11.2013 a imaginilor înregistrate pe camerele de supraveghere din interiorul și exteriorul Întreprinderii Individuale D., înscrisuri vizând inventarierea bunurilor distruse și valoarea acestora, declarații de martori, declarații ale inculpaților și decizia nr. 19/10.01.2011 a Consiliului Baroului Iași privind înscrierea inculpatei B. pe tabloul avocaților definitivi din cadrul Baroului Iași.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 08.02.2016, rămasă definitivă la data de 15.03.2016, prin respingerea contestației formulată de inculpatul A., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor precum și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

În cursul judecății, inculpații au fost asistați de apărători aleși, inculpații A. și C., uzând de dreptul la tăcere, inculpata B. fiind audiată la data de 18.05.2016.

Totodată, cu respectarea principiului nemijlocirii, au fost reaudiați martorii E., F., G., H., I. și a fost vizionat cd-ul conținând înregistrarea de pe camerele de supraveghere din interiorul și exteriorul Întreprinderii Individuale D., de la data incidentului.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, dar și nemijlocit, în cursul judecății, instanța a reținut că la data de 8/9.11.2013, în jurul orei 24, inculpații B., A. și C. s-au deplasat către barul Întreprinderii Individuale D., situat în municipiul Pașcani, pe str. x, nr. 11, jud. Iași.

Întrucât ușa barului era încuiată, dar în interior se aflau persoane, inculpații au insistat prin bătăi repetate în ușă să fie lăsați în interior. Deși martorul G.,barman la acea dată în locație, le-a explicat că este închis iar în interior are loc o petrecere privată, inculpații au insistat și au pătruns în interiorul barului. Pentru a evita un conflict, martorul G. a permis inculpaților să rămână, aceștia așezându-se la o masă.

Anterior, în cursul aceleiași seri, inculpatul C. a avut în bar o dispută verbală cu unul dintre invitații la petrecere, numitul J., acesta din urmă aplicându-i o lovitură cu pumnul, așa cum au declarat atât inculpatul C. cât și martorii oculari E., F., G., H. și I..

În acest context, la vederea celor trei, numitul J. a manifestat (așa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere) o neliniște generată de temerea că ar putea reizbucni conflictul inițiat anterior.

La un moment dat, inculpatul C., aflat în stare de ebrietate și încurajat de prezența celorlalți doi inculpați, a început să se adreseze numitului J., purtând discuții contradictorii cu acesta, discuții în cadrul cărora a intervenit și inculpatul A..

După ce barmanul le-a adus celor trei inculpați comanda s-a deplasat către ușă pentru a o închide cu cheia, fapt ce l-a deranjat pe numitul J. care se simțea amenințat, având în vedere discuțiile cu cei doi inculpați și atitudinea acestora.

La scurt timp, așa cum reiese din înregistrări, inculpatul A. s-a deplasat la masa celor care participau la petrecere și s-a adresat numitului J. după care a încearcat să-l prindă de mână, fiind împiedicat de inculpata B. care l-a tras către ea. Imediat, potrivit acelorași înregistrări, a apărut și inculpatul C. care s-a deplasat către J. pe care intenționa să-l lovească cu un obiect luat de pe masă, context în care numitul J. a luat o sticlă de pe masă și aruncat-o peste masă în scopul de a se apăra și a opri atacul declanșat de inculpatul C.. Acesta a continuat însă încercarea de a-l agresa fizic pe J. care a reușit însă să-l pună jos pe inculpatul C..

Martorul G. a intervenit pentru aplanarea conflictului însă inculpatul A. s-a îndreptat către J., acesta fugind pentru a se adăposti după tejgheaua barului.

Deși martorul G. a încercat să îi oprească pe inculpații C. și A. să se deplaseze către J., nu a reușit, aceștia aruncând cu sticle luate de pe masă către J., inculpata B. alăturându-se și ea celor doi inculpați și aruncând și ea cu o sticlă către bar, după care a apucat un scaun pe care l-a aruncat înspre J.. Pentru a se apără J. a ripostat aruncând și el cu sticle, unele lovind și spărgând geamurile de la ușa de acces în local.

La rândul său, inculpatul C. a luat un scaun pe care l-a ridicat cu intenția să îl lovească pe J. însă acesta s-a apărat aruncând espressorul de cafea ce se afla pe tejghea.

Ca urmare a zgomotelor și țipetelor din local, o patrulă a organelor de poliție din cadrul Biroului Poliție Urbană a Poliției Municipiului Pașcani a sosit la fața locului, punând capăt scandalului.

Situația de fapt anterior expusă a rezultat din analiza coroborată a înregistrărilor de pe camerele de supraveghere din interiorul și exteriorul Întreprinderii Individuale D. de la data incidentului cu declarațiile martorilor oculari E., F., G., H. și I., dar și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexate. În ceea ce privește declarațiile inculpaților acestea au fost parțial reținute, doar în măsura în care s-au coroborat cu probele anterior menționate.

Nu au fost reținute susținerile inculpaților C. și B. în sensul că au acționat în contextul cauzei justificative reprezentată de legitima apărare. De esența legitimei apărări este existența unui atac material care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes general și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată. Ori în cauză nu a existat un atac material din partea numitului J.. Dimpotrivă inculpații sunt cei care au insistat să pătrundă în locație, deși li s-a spus că era închis și se desfășura o petrecere privată, inculpații C. și A. fiind cei care au declanșat conflictul, inițial verbal și apoi fizic, deplasându-se către numitul J..

S-a precizat că din înregistrări reiese în mod clar că numitul J. nu s-a deplasat către inculpați, nu i-a abordat în nici un fel, dimpotrivă având o atitudine de neliniște raportat la conduita manifestată de cei doi inculpați.

Mai mult, din aceleași înregistrări rezultă că disputa fizică a fost inițiată de inculpatul A. care s-a deplasat la masa la care se afla J..

S-a mai arătat că J. este cel care a încercat să fugă, ascunzându-se după tejghea în timp ce, toți cei trei inculpați aruncau cu sticle și scaune către el, determinându-l să se apere. Deși martorul G. a intervenit de două ori pentru a-i opri pe inculpații C. și A. aceștia au continuat conflictul, fiind cei care au susținut un atac material direct, imediat și injust față de numitul J..

Deși inițial inculpata B. a încercat să-l oprească pe inculpatul A. să declanșeze conflictul fizic, odată începută altercația, a susținut-o activ, aruncând la rândul ei cu sticle și chiar cu un scaun către numitul J., atitudinea sa fiind nejustificată, de vreun atac material, direct, imediat și injust din partea numitului J..

În consecință, instanța a constatat că faptele săvârșite de către inculpați, așa cum au fost reținute mai sus, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de distrugere prev. și ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 371 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracțiuni.

S-a susținut că în ceea ce privește infracțiunea de distrugere, sub aspectul laturii obiective, acțiunile desfășurate de inculpați au avut ca urmare distrugerea, degradarea și aducerea în stare de neîntrebuințare a mai multor bunuri aparținând Întreprinderii Individuale D., aceștia acționând, sub aspectul laturii subiective, cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând, prin conduita adoptată, distrugerea degradarea și aducerea în stare de neîntrebuințare a mai multor bunuri și urmărind producerea acestor urmări.

În ceea ce privește infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, sub aspectul laturii obiective, s-a realizat prin conduita violentă adoptată de către inculpați împotriva persoanelor și a bunurilor, într-un local în care se aflau mai multe persoane, conduită care a determinat tulburarea ordinii și liniștii publice, având în vedere faptul că unii participanți au fost nevoiți să se ascundă, de teamă, în baia locației iar zgomotele și țipetele au determinat intervenția, din oficiu, a organelor de poliție aflate în zonă.

Sub aspectul laturii subiective, prin modalitatea în care au înțeles să acționeze inculpații, într-un bar, în care se aflau mai multe persoane, este vădit faptul că au prevăzut tulburarea ordinii și liniștii publice, rezultat pe care l-au și urmărit, săvârșind faptele cu vinovăție sub forma intenției directe.

Curtea de Apel Iași nu a reținut susținerile inculpatului C. în sensul că faptele nu ar fi fost săvârșite în public câtă vreme barul era rezervat și toți participanții erau vecini sau prieteni.

Potrivit art. 184 lit. d) C. pen. fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care au caracter de famile datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.

Ori excepția nu își găsește aplicabilitatea în speță câtă vreme inculpații nu fuseseră invitați la acea petrecere, iar relațiile dintre aceștia și invitați nu erau de prietenie astfel încât să fie asimilate celor de famile. De altfel chiar unii dintre martorii oculari au arătat că îi cunosc "din vedere" pe inculpați, neexistând relații de natură să facă aplicabilă în cauză excepția prevăzută de art. 184 lit. d) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere, pentru fiecare infracțiune în parte dar și pentru fiecare inculpat criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.

În acest sens instanța a avut în vedere modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele, contribuția fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea faptelor (inculpații A. și C. fiind cei care au inițiat conflictul, fiind sprijiniți ulterior și de inculpata B.), starea de pericol creată pentru restul persoanelor aflate în incinta barului ca urmare a conduitei adoptată de cei trei inculpați, prejudiciul creat părții civile Întreprinderea Individuală D., neacoperit nici măcar parțial de către niciunul dintre inculpați, atitudinea indiferentă în raport de faptele săvârșite, lipsa de asumare și încercarea de minimizare a gravității faptelor rezultate din conduita adoptată pe parcursul procesului (în special în privința inculpatei B., persoană cu pregătire juridică, avocat în cadrul Baroului Iași la data faptelor).

Totodată instanța a reținut lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaților B. și C., dar și faptul că inculpatul A. s-a mai aflat în atenția autorităților, suferind condamnări inclusiv în afara țării, situația familială a inculpaților (inculpata B. are un copil minor în îngrijire, un părinte suferind de o boală incurabilă), situația socială (în special faptul că inculpații C. și B. au un loc de muncă). Toate aceste criterii, analizate în mod coroborat, au orientat instanța spre aplicarea, pentru fiecare inculpat și pentru fiecare faptă, a unei pedepse spre limita minimă prevăzută de lege, urmând a da eficiență și dispozițiilor privind sancționarea concursului de infracțiuni.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a constatat, raportat la persoana inculpaților, la faptul că nu au fost anterior condamnați la pedepse mai mari de un an închisoare, la posibilitățile concrete de îndreptare, că aplicarea pedepsei este suficientă, riscul reiterării comportamentului infracțional fiind înlăturat în contextul supravegherii conduitei acestora, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen., impunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 91 și urm. C. pen.

Totodată instanța a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 91 alin. (1), lit. c) C. pen. respectiv manifestarea de voință de a presta o muncă neremunerată în favoarea comunității.

Instanța a apreciat ca nefondată solicitarea formulată de către inculpata B. de a se dispune în cauză renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, în condițiile în care inculpata, deși este o persoană care, prin prisma activității profesionale desfășurate, cunoaștea consecințele conduitei adoptate, a acționat cu bună știință, în sensul încălcării unor norme menite a asigura ordinea și siguranța derulării relațiilor de conviețuire socială. Mai mult, inculpata nu a depus nici un efort pentru a înlătura sau diminua consecințele faptelor săvârșite.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea civilă, Întreprinderea Individuală D., reprezentată legal prin D. s-a constituit, în termenul legal, parte civilă cu suma de 13924,5 RON reprezentând contravaloarea distrugerii mijloacelor fixe și a produselor destinate vânzării.

În susținerea pretențiilor formulate, partea civilă a solicitat, fiind încuviințată, proba cu înscrisuri privind contravaloarea mijloacelor fixe și a produselor destinate vânzării.

Potrivit art. 1357 C. civ. "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare".

Ținând seama de situația de fapt reținută de către instanță este indubitabil faptul că inculpații, urmare a faptei de distrugere pe care au săvârșit-o cu vinovăție au cauzat părții civile un prejudiciu constând în distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuințare mijloacelor fixe constând în vitraliu bar, sticlă termoizolații geamuri, espressor K., cești cafea, pahare votcă, pahare cognac, scrumiere precum și a unor produse destinate vânzării.

Dacă la stabilirea cuantumului daunelor morale, procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial nu este expresia unei realități materiale, acest principiu nu este aplicabil însă în ceea ce privește daunele materiale, sarcina probei revenind persoanei vătămate care trebuie să demonstreze atât existența prejudiciului cât și cuantumul acestuia.

În acest sens, instanța a constatat că din procesul-verbal de cercetare la fața locului, înregistrarea video și înscrisurile (facturi fiscale) aflate la dosar, rezultă în mod cert distrugerea mijloacelor fixe mai sus indicate precum și valoarea de 7820 RON a acestora.

În ceea ce privește produsele destinate vânzării, din aceleași mijloace de probă mai sus menționate rezultă că a fost creat un prejudiciu părții civile însă cuantumul acestui prejudiciu nu a fost dovedit. Notele de recepție și constatare întocmite la date anterioare incidentului sunt înscrisuri sub semnătură privată care emană de la partea civilă și care nu atestă plata efectivă a acestor produse, nefiind depuse la dosar facturi sau chitanțe care să demonstreze că sumele solicitate au fost efectiv plătite de către partea civilă, prejudiciul neavând, în privința acestor bunuri, caracter cert.

În consecință, în baza art. 25,alin. (1) C. proc. pen.. și art. 397,alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 1357 C. civ. au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească suma de 7820 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

Nu au fost primite susținerile inculpaților în sensul că nu sunt responsabili de prejudiciul cauzat în integralitatea sa. Chiar dacă numitul J. a distrus espressorul K. sau a aruncat, la rândul său cu sticle, în contextul în care conduita sa a fost determinată de atacul inițiat de inculpați, fapta de distrugere fiind săvârșită în condițiile legitimei apărări, deci fără vinovăție, acoperirea integrală a prejudiciului rămâne în sarcina inculpaților.

Împotriva sentinței penale nr. 54 din 24 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori au formulat apel inculpații A. și B..

Inculpata B. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței nr. 54/24.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

În susținerea apelului a precizat că s-a permis intrarea în localul respectiv de către barman, numitul L.. A considerat că în mod eronat instanța de fond a primit susținerile acestuia din urma, cum că ar fi permis intrarea acestora pentru a evita un conflict, atât timp cât cea mai sigură metodă ar fi fost să nu descuie ușa localului. Este clar că nu a existat acea temere despre care se vorbește, mai ales în ceea ce-l priveste pe numitul J., care în momentul în care inculpații au intrat a manifestat o stare de agitație, el fiind cel care a început să adreseze cuvinte jignitoare. Mai mult, a susținut că el este cel care a aruncat primul cu o sticlă, acela fiind și momentul izbucnirii conflictului. A apreciat că din acel moment a existat un atac material, direct, imediat și injust din partea numitului J..

A arătat că instanța de fond a reținut că numitul G. ar fi încercat sa aplaneze conflictul, dar în inregistrarea video se observă cum acesta nu face decât să încuie ușa de acces și să umble la laptopul care se afla pe o tejghea. A precizat că nu s-a dat însemnătate încercării sale de a aplana conflictul. Din inregistrarea video se poate observa că a fost singura care a intervenit în mod activ, încercând să nu amplifice conflictul pornit de J. și în care s-au angrenat A. și C.. Practic instanța de fond nu a făcut o individualizare corectă a contribuției pe care a avut-o fiecare.

A precizat că este adevărat că a aruncat cu o sticlă și un scaun spre bar, dar nu a avut intenția de a-l lovi pe numitul J., fapt care nici nu s-a produs. Intenția sa a fost aceea de a-i distrage atenția de la numiții A. și C., înspre care el arunca cu sticle pline, acestia din urmă neavând unde să se refugieze. A apreciat că nu se poate susține că J. era în legitimă apărare, atât timp cât el este cel care a declanșat conflictul, el este cel care s-a dus după bar și a început să arunce cu sticle, punând în pericol pe toți cei aflați în local.

A considerat că reacția sa este justificată și a acționat în stare de legitimă apărare. Nu a depășit limitele apărării, aceasta fiind proporționă cu atacul. Nu a negat săvârșirea faptelor, nici nu a încercat să minimizeze gravitatea acestora, cum în mod eronat a susținut instanța de fond.

În concluzie, a solicitat instanței de apel admiterea apelului, rejudecarea cauzei sub toate aspectele, achitarea acesteia considerând că a fost în legitimă apărare, iar în subsidiar, aplicarea prevederilor referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea aspră.

Inculpatul A. nu a înțeles să motiveze în scris apelul formulat, însă prin adresele transmise la dosar a solicitat să fie audiat de instanța de apel și a menționat că este nevinovat, fapta fiind săvârșită ca urmare a provocării de către J..

În raport cu solicitările inculpatului A., Înalta Curte i-a dat posibilitatea să își organizeze eficient apărarea, prin avocatul său (desemnat din oficiu) ce a fost prezent în sala de ședință la toate termenele de judecată, a formulat cereri de probe, a pus concluzii orale și a depus cereri și concluzii scrise, dar și în persoană proprie, la cererea inculpatului instanța identificând maniera în care acesta, cu celeritatea solicitată de procedura pendinte, se putea exprima personal. Astfel, în faza apelului instanța a depus eforturi în vederea audierii inculpatului A. (deținut la data dezbaterilor în altă cauză într-un penitenciar din Suedia), în final acesta precizând că înțelege să dea declarație doar în condițiile prezenței sale fizice în sala de ședință, iar nu prin intermediul mijloacelor tehnice, prin audierea la distanță.

Instanța de control judiciar reține atitudinea inculpatului A. care inițial a solicitat audierea în fața instanței de apel, Înalta Curte depunând eforturi pentru a genera cadrul util audierii sale, în condițiile în care era deținut în străinătate. În acest sens, inițial s-a dispus emiterea unui ordin de anchetă, pentru ca ulterior să se dispună realizarea unei comisii rogatorii, iar în final, ca urmare a transferului inculpatului din Elveția în Suedia, realizarea unei video-conferințe. La ultimul termen de judecată, datorită unor motive tehnice nu s-a putut realiza decât o audioconferință, din penitenciar, prin intermediul telefoniei mobile, inculpatul solicitând însă prezența sa fizică în sala de judecată. Această poziție a inculpatului în cadrul audierii a fost consemnată în încheierea de dezbateri.

În faza apelului, în fața Înaltei Curți, cauza a avut următoarele termene:

Așa cum rezultă de mai sus, instanța de apel a procedat la audierea inculpatei B. și la vizionarea înregistrărilor de pe camerele de supraveghere din interiorul și exteriorul Î.I. D., constatând imposibilitatea audierii martorului G., pentru care s-a comunicat că este plecat din țară, fără a se cunoaște domiciliul actual .

În declarația din data de 20 iunie 2018, inculpata B. a menționat următoarele:

"Doresc să menționez că îmi mențin declarațiile date anterior și scopul pentru care am venit este de a-mi susține punctul de vedere pe care l-am avut și în prima instanță, referitor la starea de legitimă apărare în care cred că m-am aflat. Prima instanță consider că în mod incorect a reținut că am participat împreună cu ceilalți 2 inculpați la săvârșirea infracțiunii de distrugere și de tulburare a ordinii și liniștii publice, menționând că nu a existat, în ceea ce mă privește un atac material, adică nu sunt îndeplinite condițiile unei legitime apărări.

Strict în ceea ce mă privește consider că a existat un atac material injust, direct, asupra mea, săvârșit de către J.. După cum s-a putut vedea și de pe filmarea video am încercat să aplanez, am încercat să intervin încă din momentul declanșării conflictului. Nu am știut că situația va degenera și că se va ajunge la ce s-a ajuns.

În privința infracțiunii de distrugere am considerat încă de la început că prejudiciul este supraevaluat, chiar și prima instanță reducând daunele materiale de la suma de 14.000 RON cred că era, la suma de 7.800 RON.

Mai mult decât am precizat și în prima instanță nu am ce preciza, doar că sunt de acord cu achitarea prejudiciului. Repet, nu am fost de rea credință în nici un moment și în ceea ce privește infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice consider că nu sunt îndeplinite elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și ale celei obiective.

La interpelarea instanței, arăt că instanța de fond a fost de rea credință, că am încercat să minimizez consecințele faptelor și că nu am încercat să înlătur rezultatul faptelor, ceea ce nu este adevărat. Chiar am luat legătura cu partea civilă, dar nu am reușit să ajung la o înțelegere, aceasta dorind o sumă mult prea mare, doar de la mine, exact asta a fost precizarea, în jur de 14.000 de RON. Fiind singura care am venituri stabile, înțeleg de ce.

Răspunsuri la întrebările reprezentantului Ministerului Public:

Î.: De ce ați dorit să pătrundeți în acel bar deși avusese loc un conflict între unul dintre membrii grupului din care făceați parte și unul dintre cei prezenți în bar;

R: Nu am știut de existența conflictului anterior, am precizat acest lucru și în declarațiile mele.

Î: De ce ați aruncat cu sticle în direcția barului, deși în clipa aceea, așa cum se observă din imaginile video, martorul J. nu avea o atitudine agresivă în ceea ce vă privește

R: Probabil din cauza temerii am reacționat în acest fel. Atacul din partea numitului J. a existat. El este cel care a declanșat conflictul. Consider că nu am făcut decât să mă apăr și să îi apăr pe cei cu care eram. Asta a fost reacția mea, poate nu dintre cele mai bune, dar asta a fost.

Î: Aveați posibilitatea în momentul desfășurării conflictului să vă retrageți în separeul în care ați fost anterior;

R: Practic nu era un separeu, nu era delimitat de nici o ușă, era aceeași încăpere, nu aveam unde să mă duc. La toaletă nu puteam să merg să mă ascund ca ceilalți pentru că ar fi trebuit să trec pe lângă barul lui J., iar ușa de acces era încuiată.

Î: Exista posibilitatea retragerii din "zona de conflict", respectiv în zona în care se aruncau obiecte contondente între cei doi bărbați;

R: Aceasta a fost reacția pe care am avut-o la momentul respectiv.

Î: Ați fost lovită în acel conflict cu vreun obiect contondent;

R: Nu, cred că nimeni nu a fost lovit cu vreun obiect contondent. S-a aruncat în direcția mea, așa îmi aduc aminte.

Întrebări puse de apărătorul inculpatei B.:

Î: Cu ce s-a aruncat în direcția dvs., ce ați văzut;

R: Cu sticle. Ulterior am aflat că erau pline cu băuturi alcoolice.

Î: Ceilalți doi inculpați erau lângă dvs;

R: Da, erau aproximativ lângă mine.

La interpelarea instanței arăt că, după părerea mea, J. este cel care a declanșat conflictul, este primul care a aruncat. Hotărârea de a merge la acel bar a fost luată de toți trei, pentru că era cel mai apropiat loc față de unde locuiam atunci și era deschis, se vedeau oameni înăuntru. Ușa era încuiată, noi am bătut și ni s-a deschis, am fost acceptați, am fost primiți de către barmanul G.. Ulterior acesta a încuiat ușa cu cheia și a băgat cheia în buzunar.

Cu cei doi din grupul cu care am fost în bar aveam o relație de concubinaj cu A., iar pe C. îl știam pentru că îl avusesem client și urma să am un nou dosar.

C. se afla anterior în conflict cu J..

Vizionarea înregistrării din incinta barului a condus la constatarea aspectelor menționate în actul de sesizare și în procesul-verbal datat 21.08.2015, în succesiunea prezentată. În procesul-verbal datat 21.08.2015, procurorul a consemnat următoarele: În înregistrarea video se vede cum inculpații B., A. și C. intră în bar la minutul 2:49 din înregistrare și că prezența lor îi cauzează o stare de tensiune inculpatului J..

Se observă că între inculpații B., A. și C. și o parte dintre persoanele aflate în bar au loc discuții contradictorii și că în cele din urmă sus-numiții se duc într-un separeu al localului.

La minutul 9:19 din înregistrare barmanul încuie ușa de acces în bar. La minutul 10:00 din înregistrare se constată că inculpatul A. îi reproșează ceva inculpatului J. și încearcă să îl prindă de mână. Din spate, inculpata B. încearcă să-1 împiedice, trăgându-1 cu ambele mâini înspre ea. Datorită intervenției inculpatei B., inculpatul A. reușește să îl apuce doar de mânecă pe inculpatul J..

Din spatele lor vine inculpatul C., care începe să caute cu mâna pe masă un anumit obiect cu scopul vădit de a-1 lovi cu el pe inculpatul J..

După ce a fost prins de mânecă de către inculpatul A., inculpatul J. s-a ridicat în picioare și a luat o sticlă de pe masă. Când a văzut că inculpatul C. se pregătește să îl lovească, a aruncat sticla peste masă.

Inculpatul C. a luat un obiect de pe masă și a sărit cu el la bătaie la inculpatul J., acesta aplicându-i la rândul lui lovituri.

Inculpatul J. reușește să-l pună jos pe inculpatul C.. Cei doi sunt despărțiți de către martorul G..

Până în acel moment inculpatul A. a fost ținut cu ambele mâini de inculpata B., care încerca să îl împiedice să participe și el la bătaie. Atunci inculpatul A. a îmbrâncit-o pe inculpata B. și s-a îndreptat spre inculpatul J., care s-a dus după tejgheaua barului.

Inculpatul C. s-a ridicat și el de jos și s-a îndreptat spre inculpatul J..

Martorul G. s-a așezat în fața inculpaților A. și C., pentru a-i împiedica să ajungă la inculpatul J..

Inculpații A. și C. au luat sticle de pe masă și au aruncat cu ele înspre inculpatul J..

Atunci inculpata B. se duce și ia o sticlă de pe tejghea și aruncă cu ea, de la mică distanță, înspre inculpatul J.. Văzând că nu a reușit să-1 lovească cu sticla, inculpata B. a luat un scaun și l-a aruncat înspre inculpatul J., care stătea tot după tejgheaua barului. După aceasta a aruncat cu o sticlă.

Inculpatul J. a aruncat și el cu sticle, pe care le-a luat de pe tejgheaua barului.

Inculpatul C. a încercat să arunce și el cu un scaun, dar a fost împiedicat de martorul G..

După aceasta inculpatul C. a luat un alt scaun și s-a îndreptat, să îl lovească cu el, pe inculpatul J..

Pentru a se apăra, inculpatul J., a împins expresorul de cafea care se afla pe tejgheaua barului, înspre inculpatul C.. Expresorul de cafea a căzut.

Imediat, inculpatul A. a aruncat cu un alt scaun înspre inculpatul J..

În jurul orelor 1

05

, patrula organelor de poliție a ajuns la ușa barului.

În acel moment, inculpatul C. luase masa la care au stat martora I. și invitații ei și încerca să îl lovească cu ea pe inculpatul J..

Când au văzut că lucrătorii de poliție au intrat în bar, inculpații au încetat să mai arunce cu obiecte unii înspre alții.

Fișierul x are 1:57 și din înregistrarea video se vede cum inculpații B., A. și C. ajung la ușa barului, cum bat în ușa de acces și cum așteaptă să li se deschidă.

Datorită faptului că înregistrările de pe CD sunt făcute cu telefonul mobil și nu sunt pe suportul original, iar la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nu există imprimantă color, nu au fost făcute planșe foto cu imagini de pe aceste înregistrări. (imprimările alb-negru nefiind suficient de clare).

În procesul-verbal de constatare, datat 9 noiembrie 2013 s-au consemnat următoarele: ...în jurul orei 00:45, aflându-ne în exercitarea atribuțiilor serviciului de patrulare pe raza mun. Pașcani, respectiv strada x, ne-am sesizat din oficiu despre faptul că în incinta unui bar situat la aproximativ 50 (cincizeci) metri față de locul unde ne aflam se auzeau zgomote produse de sticlă spartă, obiecte contondente aruncate, precum și țipete și strigăte.

La fața locului am stabilit că acel local are denumirea Întreprinderea individuală D. administrat de numitul D., domiciliat în municipiul Pașcani, jud. Iași și este situat pe strada x din Min. Pașcani, jud. Iași.

Am stabilit identitatea următoarelor persoane prezente în local: G., J., A., C., M., E., F., B., I.,N.

Am observat că în interiorul barului se aflau trei mese cu formă rotundă, răsturnate și, de asemenea, erau răsturnate cinci scaune. Pe pardoseala placată cu gresie erau aproximativ 15 (cincisprezece) sticle, având formă și volum diferite, sparte, în care fuseseră băuturi alcoolice, având mărci diferite. Pe suprafața tejghelei placată cu material lemnos se aflau 3-4 sticle cu băuturi alcoolice sparte, iar vitraliul acesteia, din sticlă, era spart.

Pe raftul din spatele tejghelei se aflau de asemenea 7-8 sticle cu băuturi alcoolice, sparte.

În fața tejghelei, pe pardoseala din gresie se afla un expresor pentru prepararea cafelei, marca K., de culoare gri, ale cărui componente erau dezasamblate și împrăștiate.

Geamul ușii tip termopan, principala de acces în bar era spart; dimensiunile acestuia sunt de cca. 220x80 cm.

De asemenea geamul unei ferestre tip termopan era spart; dimensiunile fiind de aproximativ 220x120 cm.

Din declarațiile verbale ale persoanelor mai sus menționate a rezultat faptul că în data de 09.11.2013, în jurul orei 00:30, au intrat în incinta barului numiții A., C. și B., sus menționați în prezentul proces-verbal. Aceștia au comandat câte o bere și în timp ce o consumau așezați la o masă, au avut o discuție contradictorie cu numitul J., de asemenea menționat în prezentul proces-verbal, și apoi s-au manifestat violent prin aceea că au răsturnat mesele, scaunele și au spart sticlele despre care s-a făcut referire anterior.

Persoanele au mai declarat verbal că sunt indignate din cauza comportamentului numiților A., C. și B., menționând faptul că la acea oră se sărbătorea o zi onomastică în local și astfel le-a fost tulburată liniștea ca urmare a faptelor de scandal și distrugere. .

Înalta Curte constată că aceste probatorii (proces-verbal de constatare și procesul-verbal cu privire la aspectele înregistrate video) nu au fost contestate sau chiar au fost invocate în apărare, cum este cazul înregistrării video, motiv pentru care urmează a le avea în vedere în prezenta cale de atac.

Examinând apelurile formulate de inculpații A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Acuzațiile formulate în prezenta cauză se circumscriu infracțiunilor de distrugere și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Potrivit art. 253 alin. (1) C. pen., distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 371 C. pen., fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri aduse grave demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 184 C. pen., fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă:

a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;

b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;

c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 184 lit. c), fapta fiind săvârșită într-un loc neaccesibil publicului (ușa barului era încuiată), însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane. Fapta a fost săvârștită într-un bar în care se desfășura o petrecere privată, deci în prezența unui număr relativ larg de persoane, care de altfel au devenit martori în prezenta cauză, fiind audiate de prima instanță. În plus, din cauza zgomotelor și țipetelor din local, o patrulă a organelor de poliție din cadrul Biroului Poliție Urbană a Poliției Municipiului Pașcani s-a deplasat la fața locului, punând capăt scandalului.

Pe fondul unui conflict preexistent (din aceeași zi) și însoțit de apelanții din prezenta cauză, B. și A., inculpatul C. a reluat disputa și atitudinea agresivă împotriva numitului J. ce a escaladat în violențe, distrugeri de bunuri, coinculpații apelanți angrenându-se benevol. În urma altercației s-a produs distrugerea unor bunuri din bar, potrivit sentinței primei instanțe, în valoare de 7.820 RON. Este de subliniat și insistența inculpaților de a pătrunde în spațiul ce la acel moment nu era accesibil, ușa barului fiind încuiată, în condițiile în care în interior se afla persoana vizată de inculpatul C., ce participa la o petrecere. În plus, acesta a revenit însoțit de prieteni pe care, chiar dacă nu i-a solicitat evident, au acționat benevol în favoarea sa și împotriva participantului la petrecerea privată, și în care cei trei s-au insinuat.

Întreg probatoriul administrat în apel, la solicitarea apelanților inculpați, nu are aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanțe în ceea ce privește existența temeiurilor angajării răspunderii penale, ci adaugă argumente soluției pronunțate. În plus, situația de fapt a fost corect evaluată și reținută în sentința pronunțată de instanța de fond.

În acest context, Înalta Curte evocă înregistrările de pe camerele de supraveghere din interiorul și exteriorul Întreprinderii Individuale D. de la data incidentului, ce dovedesc, dincolo de orice dubiu, săvârșirea faptelor de către inculpații B. și A., în maniera expusă în actul de sesizare și reținută, ulterior, de către prima instanță.

În calea de atac a apelului, inculpata B. a invocat faptul că a acționat în legitimă apărare împotriva numitului J. ce a inițiat conflictul, în timp ce inculpatul A. a invocat faptul că a acționat în stare de provocare față de acțiunile aceleiași părți.

Înalta Curte constată că probatoriile administrate nu au aptitudinea de a dovedi teza apărării. Instanța de apel amintește că, potrivit art. 19 C. pen., este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului. Potrivit art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constituie circumstanță atenuantă legală săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Înalta Curte constată, din evaluarea probatoriului, cu accent pe declarația inculpatei B. și înregistrările video, că inculpații sunt cei care au inițiat și amplificat conflictul, continuând cu acțiuni violente, direcționate către J.: au insistat să pătrundă în local, deși martorul G. le-a adus la cunoștință că barul este închis și în interior se desfășoară o petrecere privată; au devenit violenți în limbaj și atitudine față de numitul J., ce se afla așezat la o masă, participant fiind la petrecerea ce se desfășura la acel moment. Înregistrările de pe camerele de supraveghere dovedesc că J. nu s-a deplasat către inculpați, ci disputa verbală a fost inițiată de inculpatul A. care s-a apropiat de masa numitului J. și a fost continuată de C. cu violențe fizice îndreptate împotriva persoanei vătămate. Apelanții au intervenit benevol, de partea numitului C. și impotriva persoanei vătămate J., iar acțiunile lor au fost progresive, de la violența în limbaj ajungându-se la acțiuni violente față de persoană și bunuri, loviri și distrugere. De altfel, numitul J. nu avea motiv sau interes în reluarea unei noi altercații, în condițiile în care în cadrul conflictului anterior, din cursul aceleiași seri, fusese cel care îl încheiase prin aplicarea unei lovituri cu pumnul numitului C..

În acest context, instanța de control judiciar constată că inculpatul C. a generat condițiile reluării disputei, dar în situație de superioritate numerică, beneficiind și mizând pe prezența și cointeresarea coinculpaților apelanți. În contextul în care cei implicați în dispută au fost numai inculpații și J., în mod judicios s-a stabilit că, în realitate, acesta din urmă, J., s-a aflat în legitimă apărare, încercând să înlăture atacul inculpaților.

Ca urmare, nici ipteza provocării din partea persoanei vătămate J. nu este susținută probator, conflictul anterior dintre J. și C. era stins, iar cel ulterior a fost inițiat sau declanșat de inculpați (A. și C.).

Înalta Curte reține că susținerile inculpatei B. conform cărora a încercat să aplaneze conflictul, deși adevărate pentru debutul confruntării, nu mai subzistă după declanșarea acesteia când inculpata s-a angrenat personal și voluntar de partea inculpatului A. și C., aruncând la rândul ei cu sticle și chiar cu un scaun către numitul J.. Acțiunile inculpatei B. nu au fost generate de încercarea de a înlătura un atac material, direct, imediat și injust din partea numitului J. împotriva sa sau a coinculpaților, ci au fost îndreptate împotriva acestuia în contextul unei evidente superiorități numerice și în lipsa unei acțiuni anterioare a persoanei vătămate J., apte a genera o ripostă.

Ca urmare, în mod justificat s-a reținut că fapta nu a fost comisă în legitimă apărare sau în stare de provocare, nefiind realizate exigențele art. 19 alin. (2) sau art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a stabilit, în baza probatoriului administrat, situația de fapt și caracterizarea în drept a faptelor deduse judecății.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată întrunirea elemen