ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3276/2018

Asupra conflictului negativ de competenta de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 31.05.2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Bacău, solicitând anularea refuzului Casei Naționale de Pensii Publice, transmis prin adresa nr. x din 09.05.2017, așa cum a fost, ’’completat" prin adresa Casei Naționale de Pensii Publice nr. x din 22.05.2017, precum și cel al Casei Județene de Pensii Bacău transmis prin email la 25 aprilie 2017. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să valorifice la stabilirea drepturilor sale de pensie corespunzătoare perioadei lucrate în România și vechimea de muncă de 8 luni și 14 zile (acumulată în anul școlar 1974-1975, în care reclamanta a fost angajată suplinitor necalificat) și să o certifice ca stagiu de cotizare, vechime confirmată prin adeverința nr. x din 16.03.2017 emisă de Școala Gimnazială Balint comunicată de Inspectoratul ȘcoIar Județean Timiș și care în conformitate cu prevederile art. 16 lit. a) raportat la art. 159 alin. (1) și art. 160 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 8371 din 22.11.2017, Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei m favoarea Tribunalului Bacău, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, singurul criteriu de determinare a competenței în materia asigurărilor sociale este domiciliul sau reședința reclamantului.

S-a reținut că reclamanta a solicitat Casei Județene de Pensii Bacău prin adresa înregistrată cu nr. x din 16.11.2016, în baza Regulamentului European nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, eliberarea "Atestatului privind cariera de asigurat în România" (E 205 RO) prin valorificarea adeverinței nr. x din 07.11.2016 emisă de Școala Gimnazială Balint, iar ulterior prin adresa nr. x din 30.03.2017 valorificarea adeverinței nr. x din 16.03.2017 emisă de Școala Gimnazială Balint . Casa Județeană de Pensii Bacău prin adresa nr. x din 21.02.2017 (fila 43) a respins valorificarea adeverinței nr. x din 07.11.2016 emisă de Școala Gimnazială Balint, iar ulterior a respins valorificarea adeverinței nr. x din 16.03.2017 prin adresa nr. x din 09.05.2017, prin adresa Casei de Naționale de Pensii Publice nr. x din 22.05.2017, precum și prin emailul din 25 aprilie 2017 al Casei Județene de Pensii Bacău . În baza actelor depuse la dosar, instanța a reținut că reclamanta are dublă cetățenie, română și franceză și domiciliul în Franța.

S-a reținut că art. 103 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevede că cererea de pensionare se depune la casa teritorială de pensii competentă în a cărei rază domiciliază persoana, iar alin. (3) din același articol prevede că, în aplicarea instrumentelor juridice eu caracter internațional la care România este parte, persoanele domiciliate în străinătate pot transmite cererea prin care solicită pensie în sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, la casa teritorială de pensii competentă, în funcție de ultimul loc în care au fost asigurate în România.

Având în vedere că reclamanta solicită printre celelalte capete de cerere și anularea răspunsului (transmis prin e-mail - fila 19 dosar), emis de Casa Județeană de Pensii Bacău, s-a apreciat că o astfel de cerere este de competența instanței în a cărei rază teritorială își are sediul instituția competentă căreia i s-a adresat reclamanta, aceasta fiind și cea care deține dosarul de pensie al reclamantei. S-a reținut că nu poate fi atrasă competența de soluționare raportat la pârâta Casa Națională de Pensii Publice, întrucât dispozițiile art. 154 alin. (1) coroborate cu art. 103 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prevăd că singurul criteriu de determinare a competenței este domiciliul sau ultimul loc de asigurare al persoanei pe teritoriul României.

Prin sentința nr. 421 din 23 aprilie 2018, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictual negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa. În motivare, s-a reținut că reclamanta este cetățean român și francez cu domiciliul în Franța, neavând nici domiciliul nici reședința în România și că în această calitate a solicitat autorităților franceze acordarea drepturilor sale de pensie, conform regulamentului CE nr. 987/2009.

Pentru a completa vechimea de carieră profesională cu această perioadă, reclamanta a inițiat demersurile legale în România pentru a obține documentele care atestă și această vechime în muncă, fiind obținută, prin intermediul Inspectoratului Școlar Timiș, adeverința nr. x din 16.03.2017 emisă de Școala Gimnazială Balint, jud. Timiș, adeverința cu privire la care reclamanta afirmă că autoritățile române au refuzat să o considere perioadă de vechime în muncă. S-a reținut că dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu prevăd expres că instanța competentă cu privire la cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau a caselor teritoriale de pensie este cea de la ultimul domiciliu din România, ai asiguratului din sistemul public de pensii, ci doar că instanța competentă este cea de la domiciliul reclamantului.

Norma indicată stabilește în materia asigurărilor sociale o competență teritorială de favoare pentru reclamanți și anume li se permite să introducă cererea împotriva autorităților care le-au lezat drepturi în materia asigurărilor sociale la domiciliul acestora din țară. Instanța a mai reținut că art. 156 din Legea nr. 263/2010 stabilește că prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În concluzie, s-a reținut că, potrivit art. 111 C. proc. civ. coroborat cu art. 112 din același cod, în lipsa unui domiciliul al reclamantei în România competența aparține Tribunalului București, având în vedere sediul pârâtei Casa Națională de Pensii Publice.

S-a mai reținut că. aplicând art. 307 alin. (1) coroborat cu art. 112 C. proc. civ., competența teritorială aparține tot Tribunalului București, precum și în cazul aplicării art. 1065 C. proc. civ. coroborat cu art. 1072 din aceiași cod competența aparține, de asemenea, tot Tribunalului București. Cu privire la conflictual negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C, proc, civ, Înalta Curte constată următoarele: Conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare este învestită Înalta Curte a fost generat de raportarea ia norme de competență diferite, respectiv Tribunalul București a considerat că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar Tribunalul Bacău a apreciat că în lipsa unui domiciliu al reclamantei în România, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun.

În cauză, astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict și cum rezultă din actele dosarului, reclamanta are dublă cetățenie, română și franceză și domiciliul în Franța. De asemenea, din conținutul cererii de chemare în judecată, reiese că obiectul cauzei ÎI reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv anularea refuzului pârâtelor de rezolvare a cererii reclamantei și obligarea acestora să valorifice la stabilirea drepturilor sale de pensie și vechimea în muncă de 8 luni și 14 zile (acumulată în anul școlar 1974-1975 - în care a fost angajată ca suplinitor necalificat) și să o certifice ca stagiu de cotizare, vechime confirmată prin adeverința nr. x din 16.03.2017 emisă de Școala Gimnazială Balint, Județul Timiș.

Întrucât reclamanta domiciliază în prezent în Franța, față de obiectul cauzei, prin care nu se solicită recunoașterea dreptului la pensie în integralitatea sa, ci numai parțial, pentru perioada de timp menționată în adeverința nr. x din 16.03.2017 emisă de Școala Gimnazială Balint, devin incidente dispozițiile legii speciale, iar nu cele ale dreptului comun, reprezentat de C. proc. civ.

Potrivit art. 103 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: "în aplicarea instrumentelor juridice cu caracter internațional la care România este parte, persoanele domiciliate în străinătate pot transmite cererea prin care solicită pensie în sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, la casa teritorială de pensii competentă, în funcție de ultimul loc în care au fost asigurate în România". Față de considerentele reținute și de textul legal evocat, precum și față de împrejurarea că ultimul loc de asigurare al reclamantei pe teritoriul României a fost la Casa de Pensii a Municipiului Bacău competența soluționării cauzei, în raport de dispozițiile art. 154 raportat ia art. 103 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, aparține Tribunalului Bacău.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.10.2018.