ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3736/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Bacău, contestatorii au solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei din

30 noiembrie 2005 pentru contestatorul T.E. și respectiv din 27 decembrie 2010 pentru

contestatorul C.M.

Investit

cu soluționarea acțiunii, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis excepția de necompetență

teritorială absolută a Tribunalului Bacău și a declinat competența de soluționare

a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin sentința civilă nr. 1002 din 6 iunie 2011.

În motivarea acestei hotărâri, instanța

a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Deciziile de recalculare contestate au

fost emise în baza Legii nr. 119/2010, iar procedura de contestare a pensiilor este

cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Prezenta decizie este admisă de M.A.I.,

iar raportat la art. 156 din Legea nr. 19/2000 competența revine instanței de la

domiciliul respectiv sediul pârâtului, în speță Tribunalul București.

La rândul său, Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență

teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bacău, pe a cărui rază teritorială se află domiciliul contestatorilor, prin sentința

civilă nr. 3041 din 30 martie 2012 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență

ivit.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut

că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 19/2010, care în art. 7

alin. (1) trimite la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, iar art. 156 din

această lege, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței

de la domiciliul pârâtului, dar la data sesizării instanței, Legea nr. 19/2000 era

abrogată, normele de procedură referitoare la competență fiind modificate începând

cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanței de la domiciliul

contestatorului.

De asemenea, instanța a avut în vedere

și dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., norma de procedură fiind de imediată

aplicare, motiv pentru care începând cu data de 1 ianuarie 2011, norma inserată

în art. 154 din Legea nr. 263/2010 este aplicabilă și situațiilor în care decizia

contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi.

În raport de norma teritorială exclusivă

și de domiciliul contestatorilor care este în județul Bacău, cauza a fost declinată

acestei instanțe.

Analizând actele și lucrările dosarului,

constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art.

20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă

necompetente să judece pricina, Înalta Curte retine următoarele:

Deciziile privind recalcularea pensiilor

militare în litigiu, au fost emise în baza Legii nr. 119/2010 și au fost contestate

Ia 10 februarie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010,

care în art. 154, cuprinde dispoziții privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010,

sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea,

recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută

de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat

în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea

din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din

urmă, în lipsa unor prevederi exprese.

Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc.

civ., iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde

și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere

la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind

cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În aceste condiții, în raport de prevederile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii

noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de

judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv

art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

se află domiciliul sau sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Așa fiind, față de textele de lege mai

sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Bacău a reținut, în mod greșit,

că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse

în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate, competența

teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

În consecință, având în vedere faptul că,

contestatorii au domiciliul în Bacău, respectiv com. V.S., județul Bacău, în considerarea

prevederilor art. 12 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului

Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.