ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3165/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3165/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra conflictului negativ de competența, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 11 mai 2018, sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei B., domiciliată în jud. Botoșani, prin evacuarea acesteia din imobilul situat în municipiul București, în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. 1491 din 8 decembrie 2016 de Societatea Profesională Notarială "F.".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 651 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 666 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 1/2016.

Prin sentința civilă nr. 726 din 15 mai 2108, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Botoșani a reținut că, potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, care, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din același act normativ este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere natura juridică a normelor care reglementează competența teritorială a instanței de executare, prin raportare la dispozițiile art. 651 alin. (1) și la cele ale art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanța a apreciat că aceasta este exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 din acest act normativ.

Judecătoria Botoșani a reținut că, la momentul sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei B. era în jud. Botoșani, însă creditoarea C. a solicitat evacuarea acesteia din imobilul situat în municipiul București, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București, care este instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite, fiind instanța de executare.

În raport de această împrejurare, Judecătoria Botoșani a concluzionat că debitoarea locuiește efectiv în imobilul din care se solicită a fi evacuată, în acest caz prevalând domiciliul de fapt, iar nu cel scriptic în vederea stabilirii instanței de executare.

De asemenea, a reținut că stabilirea competenței teritoriale în favoarea instanței de la domiciliul debitoarei are la bază principiu) nevinovăției, urmărind crearea unei situații facile pentru cei care sunt pârâți într-o anumită cauză, impunându-se desfășurarea procedurii judiciare în locul unde aceștia locuiesc efectiv.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe roiul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 4 iunie 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 7264 din 11 iunie 2018, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Botoșani. Constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut ca, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului.

Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a constatat că singurul criteriu avut în vedere de legiuitor pentru stabilirea competenței teritoriale în soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite împotriva debitorilor persoane fizice este domiciliul legal al acestora, ca element de identificare a persoanei fizice.

Fiind vorba despre un criteriu în raport de care se stabilește o competență teritorială exclusivă, a apreciat că noțiunea "domiciliu" poate fi interpretată limitativ, astfel cum este definită de dispozițiile art. 87 C. civ., care prevede că domiciliul persoanei fizice în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Prezumția de domiciliu, în temeiul căreia reședința este considerată domiciliu, se poate aplica numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 90 C. civ., respectiv când domiciliul nu este cunoscut, situație care nu se regăsește în cauză.

Prin urmare, instanța a constatat ca reședința nu reprezintă, în accepțiunea art. 651 C. proc. civ., un criteriu în determinarea competenței teritoriale pentru soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite.

De asemenea, faptul că se solicită evacuarea debitoarei din imobilul situat în municipiul București, în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din 8 decembrie 2016 de Societatea Profesională Notarială "F." a fost apreciat că nu poate confirma că aceasta locuiește în fapt la această adresă, în lipsa unei dovezi concrete a faptului că debitoarea a intrat în posesia apartamentului, unde și-a stabilit reședința.

Din verificările efectuate de instanță la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că debitoarea domicilia, la data sesizării executorului judecătoresc, în municipiul Botoșani, neavând relevanță, în privința stabilirii competenței teritoriale, faptul că debitoarea s-a obligat să cumpere un imobil situat în București, achitând și o parte din prețul convenit de părți.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Botoșani, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc "A." din data de 7 mai 2018, creditoarea C. a solicitat punerea în executare silită a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 8 decembrie 2016 de Societatea Profesională Notarială "F." prin evacuarea debitoarei B., domiciliată în jud. Botoșani din imobilul situat în București.

Prin încheierea din data de 7 mai 2018, Biroul Executorului Judecătoresc "A. a înregistrat cererea de executare silită formulată de creditoarea C. în registrul general și a deschis dosarul de executare silită nr. 76/2018 împotriva debitoarei B., domiciliată în jud. Botoșani.

La data de 11 mai 2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat Judecătoriei Sectorului 3 București încuviințarea executării silite a debitoarei B., domiciliată în jud. Botoșani, prin evacuarea acesteia din imobilul situat în municipiul București, în baza unui act executoriu reprezentat de promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din 8 decembrie 2016 de Societatea Profesională Notarială "F.".

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. x/2018.

Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă legea nu prevede altfel".

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 1/2016, stipulează în sensul că, "în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru".

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, potrivit mențiunilor cuprinse în cererea de executare silită, precum și în titlul executoriu reprezentat de promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x din 8 decembrie 2016 de Societatea Profesională Notarială "F. ", la data sesizării biroului executorului judecătoresc, debitoarea B., împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, avea domiciliul în jud. Botoșani.

Acest aspect rezultă și din verificările efectuate de Judecătoria Sectorului 3 București, la data de 11 iunie 2018, la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, conform cărora, din data de 22 martie 2008, domiciliul activ al debitoarei este la adresa mai sus menționată .

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Scopul acestei reglementări, în sens procesual, este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a se da eficiență dreptului lor la apărare.

Prin urmare, noțiunea "domiciliul" trebuie interpretată în sens larg, relevanță având nu atât locuința statornică sau principală a debitorului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv.

Însă, la dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să rezulte că debitoarea locuiește în fapt în imobilul din care s-a solicitat evacuarea sa.

În plus, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosarul cauzei, notificările debitoarei cu privire la achitarea ratelor restante și a penalităților aferente acestora, transmise de creditoarea C. la 9 ianuarie 2018, 5 februarie 2018 și 30 martie 2018 prin intermediul Biroului Executorilor Judecătorești D. și E., au fost expediate la adresa acesteia din jud. Botoșani.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale enunțate, în lipsa unei dovezi concrete a faptului că debitoarea locuiește în fapt în imobilul din care se solicită evacuarea sa, în baza prevederilor art. 135 alin. (4), Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.