ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3414/2018

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.11.2017, pe rolul Curții de Apel Galați, Inspectoratul Școlar Județean Vrancea a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 540/A/26.04.2005 a aceleiași instanțe.

În motivarea cererii de revizuire a arătat că, după pronunțarea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri noi de natură să schimbe soluția pronunțată în cauză.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Prin Decizia nr. 19 A/02.02.2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă și a obligat revizuenta la plata sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata A.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 (aplicabil în speță conform art. 3 din Legea nr. 76/2012) reglementează posibilitatea retractări unei hotărâri definitive dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;

- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;

- înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

În cazul în care una din aceste condiții nu este îndeplinită, cererea de revizuire este inadmisibilă.

În speță, revizuenta invocă faptul că, după pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care s-a dispus restituirea către autorul intimatelor, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilelor situate în Focșani str. x, a descoperit în Arhivele Naționale ale Statului, prin Serviciul Județean Vrancea, acte ce dovedesc că autorul intimatelor nu ar fi fost îndreptățit la restituirea acestor bunuri.

Or, atâta vreme cât înscrisurile se aflau într-o instituție a cărei înființare s-a dorit tocmai pentru a administra, supraveghea, clasa, utiliza, arhiva documente create și/sau deținute de-a lungul timpului de către orice persoană de drept public sau privat în exercițiul activității sale, precum și de persoane fizice, în cauză nu este îndeplinită condiția reglementată de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. care impune ca înscrisurile pe care se întemeiază cererea de revizuire să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Simpla necunoaștere la data judecății a înscrisurilor depuse ulterior, se datorează unei deficiențe de apărare (oricând ar fi accesat fondul arhivistic al Arhivelor Naționale, petenta ar fi putut descoperi aceste înscrisuri) și nicidecum o împrejurare mai presus de voința părților.

Prin urmare, instanța a considerat că cererea de revizuire este inadmisibilă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. și în raport de volumul de muncă aferent celor două termene de judecată, precum și față de împrejurarea că litigiul a fost soluționat în baza unei excepții, instanța a apreciat că se impune obligarea revizuentei la plata sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, iar nu la plata sumei de 3499,35 RON, așa cum s-a solicitat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vrancea.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul susține că nu din culpa sa nu au putut fi înfățișate înscrisurile instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Deficiența constatată de instanța de revizuire este imputabilă instanței care a pronunțat hotărârea a cărei retractare se cere, și care nu a aplicat prevederile Legii nr. 213/1998, neintroducând în cauză titularii dreptului de proprietate publică care aveau obligația apărării acesteia, în condițiile în care principiul legalității este un principiu fundamental, ce stă la baza soluționării cauzelor. Aceeași deficiență a arătat-o și instanța de revizuire care a ignorat introducerea în cauză a instituțiilor indicate prin cererea de revizuire.

Prin urmare, susține recurentul, atât instanța de fond cât și instanța de revizuire au încălcat dispozițiile imperative ale art. 129 C. proc. civ. Imobilele în care își desfășurau activitatea Grădinița nr. 21 și Palatul Copiilor Focșani făceau parte din domeniul public al municipiului Focșani în baza art. 166 pct. 4 din Legea nr. 84/1995. Potrivit Legii nr. 213/1998, apărarea proprietății publice trebuia realizată de către titularii dreptului de proprietate, aspect pe care instanța de judecată l-a ignorat, soluționând cererea de retrocedare fără a introduce titularii dreptului de proprietate publică definiți de lege și pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Nefiind proprietar, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vrancea nu a deținut actele de proprietate ale imobilelor în care unitățile de învățământ îți desfășoară activitatea, acesta fiind atributul consiliului local și a celui județean, dar, având în vedere că proprietatea publică este ocrotită prin Constituție, instanța de judecată trebuia să dispună citarea instituțiilor indicate pentru a o apăra.

Recurentul arată că înscrisurile prezentate au fost descoperite în cadrul unui studiu inițiat de specialiști în domeniul arhivelor pe parcursul mai multor ani și că, prin Adresa nr. SJANVN 119/5.03.2018, Serviciul Județean de Arhivă Vrancea precizează că aceste documente au intrat în fondul arhivistic în anul 2009, în baza art. 13 din Legea nr. 16/1996, până la această dată fiind în păstrarea Judecătoriei Focșani și a Primăriei Municipiului Focșani.

În continuarea, recurentul susține că reclamantul a prezentat un înscris care a indus în eroare instanța de judecată. Dacă instanța de judecată ar fi verificat tabelul cu imobile naționalizate în orașul Focșani, anexă a Decretului nr. 92/1950, ar fi aflat că la poziția 184 - str. x Focșani, proprietar era B. și nu moștenitorii defunctului C.

Prin urmare, arată recurentul, în analiza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în mod eronat, instanța nu reține o corespondență între neprezentarea contractului de vânzare-cumpărare și condiția prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., (înscrisul a fost reținut de partea potrivnică), constată greșit existența unei apărări deficitare, imputabilă Inspectoratului Școlar Județean Vrancea, respingând astfel în mod nelegal cererea de revizuire.

Cererea de recurs este întemeiată în drept pe prevederile art. 304 C. proc. civ.

Deși cererea de recurs nu cuprinde o încadrare a criticilor formulate în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondată excepția nulității recursului invocată de intimata D., apreciind că o parte din motivele de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 129 C. proc. civ. și la art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurentul susține nelegalitatea deciziei recurate pentru încălcarea prevederilor art. 129 C. proc. civ. În opinia sa, în temeiul rolului activ și pentru respectarea principiului legalității, instanța avea obligația de a introduce în cauză titularii dreptului de proprietate publică care ar fi putut prezenta înscrisurile anexate cererii de revizuire.

O astfel de susținere nu poate fi primită.

Rolul activ al instanței prevăzut de art. 129 C. proc. civ. nu poate însemna substituirea instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.

Cadrul procesual este fixat de reclamant, iar când în cursul procesului apare interesul ca hotărârea să fie opozabilă și altor persoane decât cele între care s-a legat raportul procesual inițial, legea reglementează forme de intervenție forțată - chemare în judecată a altor persoane, chemarea în garanție și arătarea titularului dreptului - prin care dă posibilitatea părților din raportul procesual inițial să cheme terți în cadrul procesului început. Principiul disponibilității care reglementează desfășurarea procesului civil face ca toate formele de intervenție forțată să rămână la latitudinea părților în litigiu și să nu poată fi dispuse de instanță, care nu are dreptul să introducă terțe persoane în proces.

Prin urmare, în lipsa unei solicitări a părților făcute cu respectarea prevederilor art. 49 - 66 C. proc. civ., instanța nu ar fi putut să atragă în litigiul finalizat prin decizia a cărei revizuire se cere, terții indicați prin cererea de revizuire.

Pe cale de consecință, nici în procesul având ca obiect cererea de revizuire nu ar fi putut figura decât părțile din litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, revizuirea nu declanșează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiași cauze. Prin urmare, ea nu se poate desfășura decât în cadrul procesual deja existent în etapele procesuale anterioare.

Recurentul susține că instanța a făcut o greșită interpretare a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât, în mod obiectiv, nu a putut prezenta înscrisurile indicate deoarece acestea au fost descoperite în cadrul unui studiu inițiat de specialiști în domeniul arhivelor pe parcursul mai multor ani și au intrat în fondul arhivistic în anul 2009, în baza art. 13 din Legea nr. 16/1996, până la această dată fiind în păstrarea Judecătoriei Focșani și a Primăriei Municipiului Focșani.

Nici această critică nu este fondată. Niciuna dintre împrejurările menționate nu poate fi apreciată ca fiind mai presus de voința părții, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin demersuri proprii sau prin intermediul instanței, recurentul ar fi putut accesa înscrisurile menționate, astfel încât neprezentarea respectivelor documente nu poate fi rezultatul unei împrejurări insurmontabile, care să deschidă calea unei revizuiri în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Celelalte critici formulate nu vor fi analizate de instanța de recurs întrucât nu vizează cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăți, ci se referă la fondul litigiului soluționat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vrancea împotriva Deciziei nr. 19 A din 2 februarie 2018 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN