ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 465/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 9 februarie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, anularea Adresei nr. 3315162/DIMB/SCST/C1/BA din 25 august 2016 prin care i-a fost refuzată cererea de prelungire a dreptului de ședere în scopul reîntregirii familiei.

Prin Sentința civilă nr. 1775 din 16 mai 2017, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că O.U.G. nr. 194/2002 nu conține prevederi speciale privind instanța competentă să soluționeze cererea de prelungire a dreptului de ședere în scopul reîntregirii familiei, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului contestat.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 5842 din 11 octombrie 2017, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A apreciat instanța că reclamantul contestată o decizie emisă în baza O.U.G. nr. 194/2002 de Inspectoratul General pentru Imigrări, instituție inclusă în categoria autorităților și instituțiilor centrale.

De asemenea, a mai reținut Tribunalul că, potrivit art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, decizia de refuz a dreptului de ședere se comunică solicitantului prin decizia de returnare care, potrivit art. 85 alin. (1) din același act normativ, poate fi contestată la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare.

Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea răspunsului Direcției pentru Imigrări a Municipiului București (DIMB), Adresa nr. 3315162/DIMB/SCST/C1/BA din 25 august 2016.

Deci, actul administrativ vătămător pentru reclamant este materializat în adresa menționată, prin care Direcția pentru Imigrări a Municipiului București i-a comunicat, ca răspuns la cererea înregistrată sub nr. x din 2 august 2016, că i-a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere în scop de reîntregire a familiei, în temeiul art. 46 alin. (2) lit. b) raportat la art. 2 lit. e<SUP>1</SUP>) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.

O.U.G. nr. 194/2002 nu dispune cu privire la soluționarea acțiunii vizând anularea refuzului de prelungire a dreptului de ședere în scopul reîntregirii familiei, astfel încât, în cauză, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Dispozițiile legale reținute de Tribunalul București nu sunt menționate în cadrul capitolului și secțiunii din ordonanța de urgență referitoare la cererea de prelungire a dreptului de ședere în scopul reîntregirii familiei.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ contestat, iar Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, în calitate de emitent al actului administrativ potențial vătămător pentru reclamant, este o autoritate publică de nivel local.

În aceste condiții, potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene [...] se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Imigrație - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM