TOPPLAN ESTATES LTD v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul este o societate limitată înregistrată la Londra. Este reprezentată în fața Curții de către Bude Nathan Iwanier, o firmă de avocați care practică la Londra. Guvernul contestat este reprezentat de dna A. Sharif, Biroul Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În martie 1992, reclamantul a achiziționat, de la lichidatorii unei societăți insolvente, 13 acre de teren constând în câmpuri deschise din Lancashire și a fost înregistrat ca proprietar al terenurilor la HM Land Registry. Un fermier vecin, al cărui tată deținea o licență de pășune peste teren, utilizase terenul pentru pășune și pentru recoltarea fânului, fără nici un drept de a face acest lucru, începând cu 1 ianuarie 1983, dar reclamantul nu era conștient de acest lucru la momentul achiziției. La 23 octombrie 2003, Curtea Înaltă a respins afirmația reclamantului de posesie în ceea ce privește toate cele mai puține părți din terenuri utilizate de consiliul local în timpul lucrărilor rutiere. Curtea Înaltă a constatat că agricultorul a fost în posesie adversă începând cu 1 ianuarie 1983 și a rămas astfel de timp de 12 ani de la acea dată, cu excepția zonei de lucru. Prin urmare, aceasta s-a considerat obligată de decizia din J. Pye (Oxford) Ltd v. Graham & Alter [2003] 1 AC 419 pentru a ordona ca agricultorul să fie înregistrat ca proprietar al terenurilor altele decât zona de lucru. Curtea de Apel a respins recursul reclamantului la 27 octombrie 2004 pentru esențial aceleași motive ca cele oferite de Înaltul Tribunal. Acesta a considerat, printre altele, că în lege nu exista obligația unui squatter de a atrage atenția adevăratului proprietar asupra faptului că timpul se desfășoară împotriva lui și a concluzionat, așa cum a concluzionat Curtea Înaltă, că activitățile fermierului pe teren au fost deschise și aparente. Curtea de apel a refuzat reclamantul să permită apelul la Camera Lordilor la 19 noiembrie 2004. Camera de Lords a refuzat ca reclamantul să permită apelul la 16 martie 2005. Legea internă privind limitarea și posesia adversă este prevăzută în J.A. Pye (Oxford) Land Ltd c. Regatul Unit [GC], nr. 44302/02, §§ 24-35, ECHR 2007,-

The applicant, is a limited company registered in London. It is represented before the Court by Bude Nathan Iwanier, a firm of lawyers practising in London. The respondent Government are represented by Ms A. Sharif, Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In March 1992, the applicant purchased, from the liquidators of an insolvent company, 13 acres of land consisting of open fields in Lancashire and was registered as proprietor of the land at HM Land Registry. A neighbouring farmer, whose father had held a grazing licence over the land, had been using the land for grazing and for harvesting hay, without any right to do so, since 1 January 1983, but the applicant was unaware of this at the time of purchase. On 23 October 2003, the High Court dismissed the applicant’s claim to possession in respect of all but a very small portion of the land which had been used by the local council during roadworks. The High Court found that the farmer had been in adverse possession from 1 January 1983 and had remained so for 12 years from that date, except in the case of the working area. As such, it considered itself bound by the decision in J. A. Pye (Oxford) Ltd v Graham & Another [2003] 1 AC 419 to order that the farmer be registered as proprietor of the land other than the working area. The Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal on 27 October 2004 for essentially the same reasons as those given by the High Court. It held, inter alia, that there was no obligation in law for a squatter to draw the true owner’s attention to the fact that time was running against him and concluded, as had the High Court, that the farmer’s activities on the land had been open and apparent. The Court of Appeal refused the applicant leave to appeal to the House of Lords on 19 November 2004. The House of Lords refused the applicant leave to appeal on 16 March 2005. The domestic law on limitation and adverse possession is set out in J.A. Pye (Oxford) Land Ltd v. the United Kingdom [GC], no. 44302/02, §§ 24-35, ECHR 2007,-