ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3979/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31.05.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor salariale aferente perioadei 06.02.2016 - 31.03.2017, precum și contravaloarea concediului de odihnă neefectuat, drepturi care vor fi actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală, calculate de la scadență și până la data plății efective, precum și la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 4257 din 6 decembrie 2017, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, cu obligarea acesteia din urmă la plata drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 06.02.2016 - 31.03.2017, precum și la contravaloarea concediului de odihnă neefectuat, drepturi care vor fi actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală, calculate de la scadență și până la data plății efective.

Prin Decizia nr. 2009 din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Sentinței civile nr. 4257 din 6 decembrie 2017 a Tribunalului Argeș.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SRL, considerând-o nelegală, fără a formula, însă, motive de recurs.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, reprezentând o acțiune formulată la data de 31 mai 2017, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor salariale aferente perioadei 06.02.2016 - 31.03.2017, precum și contravaloarea concediului de odihnă neefectuat.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speță, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 2009 din data de 14 iunie 2018, a soluționat apelul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Sentinței civile nr. 4257 din 6 decembrie 2017 a Tribunalului Argeș. Decizia este definitivă.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Textele procedurale enunțate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunțat față de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicție în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicție este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Așadar, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Față de considerentele expuse, Decizia civilă nr. 2009 din data de 14 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de pârâta SC B. SRL, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 2009 din data de 14 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL