ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1167/2017

Decizia nr. 1167/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 13 noiembrie 2015, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta SC B. SRL Brăila pentru a fi obligată aceasta la plata drepturilor salariale aferente perioadei 10 iunie 2013-1 octombrie 2015 actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății.

Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 491 din 1 iulie 2016 a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 10 iunie 2013-1 octombrie 205, actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, iar Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 768 din 17 noiembrie 2016 a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată și a respins, ca nefondată, acțiunea, obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus prin rezoluția din 1 februarie 2017 întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Raportul a fost întocmit și s-a dispus comunicarea lui, pentru ca părțile să depună puncte de vedere la raport, dovezile de comunicare aflându-se la filele 28-31 dosar.

Prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu, având în vedere obiectul litigiului - litigiu de muncă - și faptul că acesta a parcurs două grade de jurisdicție, fond și apel.

La data de 11 aprilie 2017, a fost înregistrat la dosarul cauzei punctul de vedere formulat de intimata SC B. SRL, prin care a arătat că este de acord cu cele consemnate în raport și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin punctul său de vedere, înregistrat la dosarul cauzei în data 20 aprilie 2017, recurentul a solicitat ca recursul să fie soluționat de completul de filtru, instanța de apel pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 3 iulie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 456 din Titlul II - Căile de atac - C. proc. civ., hotărârile judecătorești pot fi supuse apelului, care este cale ordinară de atac și, în anumite condiții expres prevăzute de lege, căile extraordinare de atac sunt recursul, contestația în anulare și revizuirea.

În speță, rezultă că demersul juridic al recurentului-reclamant A., a fost inițiat în data de 13 noiembrie 2015, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, sub nr. x/113/2015, context în care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. conform dispozițiilor art. 24 din același act normativ.

Litigiul a străbătut două grade de jurisdicție, fond și apel, finalizându-se prin hotărârea judecătorească definitivă ce face obiectul prezentului recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 95 din 8 decembrie 2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Cum obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă, având ca obiect plata drepturilor salariale restante actualizate cu indicele de inflație aferente perioadei 10 iunie 2013-1 octombrie 2015, față de considerentele precedente, Decizia civilă nr. 768 din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu are deschisă această cale de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 768 din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iulie 2017.