ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3948/2018

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată depusă la Tribunalul Argeș, secția civilă, la data de 19 aprilie 2016 și înregistrată sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F. au chemat în judecată pe pârâta G. SA, pentru ca, prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta:

- la plata sumei de 60.000 RON cu titlu de despăgubiri civile către reclamanți, ca urmare a producerii evenimentului asigurat - accident rutier soldat cu decesul autorului C., la data de 20 august 2015, despăgubiri egale cu costurile de înmormântare și ale pomenirilor, precum și ale celorlalte obiceiuri creștinești organizate până la momentul formulării cererii de chemare în judecată;

- la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale către reclamanți în sumele mai jos precizate:

- către A. 200.000 euro (880.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- către B. 150.000 euro (660.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- către C. 150.000 euro (660.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- către D. 100.000 euro (440.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- către E. 50.000 euro (220.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- către F. 50.000 euro (220.000 RON la data formulării cererii de chemare în judecată);

- la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 din C. proc. civ.

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 27 iunie 2016, reclamanții H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. au chemat în judecată pe pârâta G. SA, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata:

- sumei totale de 115.000 RON cu titlu de daune materiale;

- obligarea pârâtei la plata sumei totale de 16.000.000 RON, cu titlu de daune morale;

- obligarea pârâtei la plata sumei de totale de 2.000 lunar, cu titlu de prestație periodică pentru soția supraviețuitoare H., de la data introducerii acțiunii și până la sistarea stării de nevoie;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Despăgubirile au fost solicitate de către reclamanți după cum urmează:

- față de H., în calitate de parte vătămată, respectiv soție supraviețuitoare a defunctului T., decedat la data de 20.08.2015, în urma accidentului produs în România, localitatea Morărești, jud. Argeș, la plata sumei de 70.000 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile materiale efectuate cu ocazia înmormântării soțului său, a parastaselor ulterioare, inclusiv monumente funerare și cavou, etc. până în prezent și a solicitat și plata sumei estimate de 45.000 RON până la împlinirea a 7 ani de la deces; solicită, de asemenea, daune morale în cuantum de 2.000.000 RON;

- față de I., în calitate de parte vătămată, respectiv fiu al defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, în urma accidentului, la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale;

- față de J., în calitate de parte vătămată, respectiv fiul al defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune morale;

- față de K., în calitate de parte vătămată, respectiv fiul al defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale;

- față de L., în calitate de parte vătămată, respectiv fiu al defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, în urma accidentului, la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale;

- față de M., în calitate de parte vătămată, respectiv fiică a defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, în urma accidentului, la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale;

- față de N., în calitate de parte vătămată, respectiv fiu al defunctului T., decedat la data de 20 august 2015, în urma accidentului, la plata sumei de 2.000.000 RON cu titlu de daune morale;

- față de O. (nepot de fiu), reprezentat în fața instanței de judecată de L. în calitate de tată, la plata sumei de 45.000 RON, cu titlu de daune morale;

- față de P. (nepoată de fiu), reprezentată în fața instanței de judecată de L. în calitate de tată, la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale;

- față de Q. (nepoată de fiu), reprezentată în fața instanței de judecată de L. în calitate de tată, la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale;

- față de R. (nepoată de fiu), reprezentată în fața instanței de judecată de I. în calitate de tată, la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale;

- față de S., (nepot de fiu) reprezentat în fața instanței de judecată de I. în calitate de tată, la plata sumei de 45.000 RON, cu titlu de daune morale.

În data de 7 noiembrie 2016, s-a dispus conexarea cauzei cu nr. x/2016 la prezenta cauză, cu nr. x/2016, fiind soluționate împreună.

Prin sentința civilă nr. 70 din 28 februarie 2017, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunile conexe privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâta G. SA;

A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților Q., I., R. și S.;

A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului O.;

A stabilit următoarele despăgubiri materiale și morale pe care pârâta G. SA le va achita reclamanților în baza contractului de asigurare pentru răspundere civilă:

- către reclamanta A. suma de 75.000 euro, echivalentul în RON la data plății la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului soțului său, C. și suma de 23.997 RON, cu titlu de despăgubiri materiale;

- către reclamanții B. și C. câte 75.000 euro, echivalentul în RON la data plății la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului tatălui lor C.;

- către reclamanții E. și F. câte 20.000 euro, echivalentul în RON la data plății la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fratelui lor C.;

- către reclamanta D. suma de 75.000 euro echivalentul în RON la data plății la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fiului său C.;

- către reclamanta H. suma de 75.000 euro, echivalentul în RON la data plății la cursul BNR, cu titlu de daune morale ca urmare a decesului soțului său T. și suma de 77.500 RON cu titlu de despăgubiri materiale;

- către reclamanții J., K., L., M., N. câte 75.000 euro, echivalentul în RON la data plății la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului tatălui lor T.;

- către reclamanții O., P. câte 10.000 Euro, echivalentul în RON la data plății la cursul BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului bunicului lor T.;

- a respins capătul de acțiune privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 RON lunar, cu titlu de prestație periodică către H.;

- a obligat pârâta să plătească reclamantei A. suma de 1.984 RON cheltuieli de judecată, precum și reclamanților K., J., H. câte 1.200 RON cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 2945/2017 din 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis apelurile declarate de reclamanții I., R. și S. și de pârâta G. SA împotriva Sentinței civile nr. 70 din 28 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2016.

A schimbat sentința, în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților: I., R. și S. și a redus daunele morale și materiale în următoarea modalitate:

A menținut în rest sentința.

A respins cererea privind cheltuielile de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F. și reclamanții H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S..

1) Recurenții-reclamanții A., B., C., D., E. și F. au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și au solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, deoarece instanța a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.

În susținerea recursului, s-au invocat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât hotărârea instanței de apel nu conține decât aprecieri generale, valabile pentru orice persoană care a solicitat acordarea unor sume pentru acoperirea suferinței și anume, că daunele morale nu trebuie să se substituie asigurării unui trai pe viitor pentru rudele defuncților și respectiv, că despăgubirile devin o sursa de îmbogățire pentru persoanele păgubite (de mai multe ori se repeta afirmația că nu trebuie să se ajungă în la un caz de îmbogățire fără just temei).

Soluția instanței de apel nu este rezultatul unei analize a împrejurărilor concrete ale cauzei și nici a practicii judiciare în materie (s-a evocat faptul că practica judecătorească este de luat în seamă la judecata în această materie, însă soluția instanței de apel nu are în vedere nicio decizie judecătorească anterioară, nici din cele pronunțate anterior de Curtea de Apel Pitești și nici de alte instanțe de judecată).

Soluția instanței de apel nu tratează situația fiecărui reclamant în parte prin prisma "împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de reclamanți)" și nu analizează situația descendenților defunctului, vârsta acestora la data producerii accidentului, dacă se aflau sau nu în întreținerea victimei, dacă se gospodăreau împreună cu victima, dacă erau sprijiniți de victimă, nu analizează situația soției supraviețuitoare.

Pentru a se dispune modificarea unei hotărâri anterioare pronunțată în această materie este necesar ca instanța de control judiciar să fi reținut argumente pentru schimbarea hotărârii, cu raportare la situația fiecărui reclamant în parte, la situația fiecărei familii în parte.

2) Recurenții-reclamanți H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S. au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și au solicitat, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În susținerea recursului, s-a arătat că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit dispozițiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală și repararea prejudiciului, precum și prevederile Directivei 2009/103/CE și cele din Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

În ceea ce privește diminuarea sumei acordate cu titlu de daune materiale, motivarea instanței de apel în sensul că suma acordată de prima instanța este excesivă nu poate fi primită, întrucât despăgubirile materiale se stabilesc pe bază de probe directe, spre deosebire de daunele morale care se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.

Astfel, la dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri din care rezultă cheltuieli efectuate de familia victimei pentru înmormântare, parastas și pomenile până la data pronunțării instanței în speță. Familia oricum a avut cheltuieli mult mai mari decât cele dovedite la dosar, întrucât nu s-au mai solicitat sume de bani și pentru pomenile ulterioare și nici toate sumele cheltuite, întrucât nu s-au păstrat toate bonurile și chitanțele. De asemenea, cheltuielile efectuate de familiile victimelor din speță, dar și, în general, de alte familii, pot fi diferite, în funcție de mai multe criterii printre care și posibilitățile materiale, notorietatea victimei, vârsta acestuia sau afectivitatea fiecărei familii față de victimă. Astfel, instanța nu poate să motiveze că suma diminuată acordată reprezintă o cheltuială normală pentru o familie, întrucât la acordarea despăgubirilor materiale nu se aplică regula echității, ci principiul justei despăgubiri pe bază de probe.

În mod greșit instanța de apel a diminuat daunele morale pentru fiecare recurent în parte, invocând echitatea.

Instanța de apel nu a indicat care au fost, în cazul reclamanților, drepturile nepatrimoniale lezate, aspectele în care s-au exteriorizat vătămările produse, probele care au susținut gravitatea prejudiciului suferit, rezumându-se să se raporteze la plafonul legislativ, mai exact la o valoare medie stabilită jurisprudențial la jurisprudența instanțelor naționale la care face trimitere legislația aplicabilă și la gradul de rudenie.

Instanța de apel a încălcat și dispozițiile parag. 23 din preambul și ale art. 13 alin. (3) Directiva 2009/203/CE, act normativ de directă aplicare în toate statele Uniunii Europene, care era în vigoare la data accidentului și care au fost transpuse și în legislația națională.

Un alt principiu care guvernează răspunderea civilă delictuală și repararea prejudiciului și care rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 1349 -1357 C. civ., dar care a fost încălcat de instanța de apel, este acela potrivit cu care cuantumul despăgubirilor nu se stabilește în funcție de starea materială a victimei sau de cea a persoanei responsabile.

Chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța are, astfel, posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs, or, instanța de apel nu a făcut decât să diminueze daunele morale acordate într-un mod excesiv și nerezonabil pentru pierderea suferită.

Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce succed:

1) În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 coroborate cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. reglementează, din perspectiva dreptului intern, motivarea hotărârilor judecătorești, ca o garanție a procesului echitabil protejat de art. 6 al Convenției Europene.

Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului include, în esență, obligația instanțelor de a judeca și motiva hotărârile (Hotărârea Ruiz Torija împotriva Spaniei din 9 decembrie 1994, Hotărârea Higgins împotriva Franței din 19 februarie 1998 și Hotărârea Hirvisari împotriva Finlandei din 27 septembrie 2001). Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești servește unui dublu obiectiv. Pe de o parte, este menită să asigure că dreptul de a fi audiat în instanță este respectat și că, prin urmare, instanța ia în considerare în suficientă măsură argumentele părților (Hotărârea Jokela împotriva Finlandei din 21 mai 2002 și Hotărârea Nedzela împotriva Franței din 27 iulie 2006). Pe de altă parte, este menită să servească la realizarea controlului judiciar în căile de atac.

Conform jurisprudenței Convenția Europeană a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei și să dea un răspuns argumentelor juridice esențiale, care pot influența soluția ce ar putea fi pronunțată în cauză (cauza Albina împotriva României).

Hotărârea instanței de apel este temeinic motivată, în fapt și în drept, atât prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cât și prin prisma jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea de Apel Pitești a analizat toate criticile formulate de părți prin cererile de apel, cu privire la cuantumul daunelor materiale și morale acordate de către prima instanță. Din considerentele deciziei rezultă fără echivoc faptul că instanța de apel a stabilit cuantumul daunelor materiale acordate reclamanților U. și V., în conformitate cu prevederile art. 264 alin. (1) C. proc. civ., prin analizarea fiecărei probe în parte (înscrisuri și declarații de martor), corelarea logică a acestora și coroborarea probatoriilor, după cum rezultă din motivarea de la filele x ale deciziei.

În ceea ce privește stabilirea valorii despăgubirilor morale, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, instanța de apel s-a raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, reținând că daunele morale acordate de către instanța de fond au fost stabilite arbitrar, fără o analiză atentă a împrejurărilor concrete ale cauzei și fără respectarea criteriilor generale și jurisprudenței în materie.

În acest sens, curtea de apel a făcut o analiză a probelor (declarațiile de martor) și o reevaluare a prejudiciului suferit, precum și a sumelor care pot să conducă la o reparare a acestuia, astfel încât între despăgubire și prejudiciu să existe un raport rezonabil de proporționalitate, fără a se ajunge la situația îmbogățirii fără just temei, având în vedere suferințele psihice încercate de către reclamanți, raportat la legătura de rudenie și relațiile afective pe care le aveau aceștia cu victima accidentului. (decizie)

Așa fiind, instanța de apel a răspuns tuturor criticilor de nelegalitate și netemeinicie invocate de apelanți și și-a prezentat argumentele care au justificat soluția sa de reapreciere a cuantumului prejudiciului material și moral.

Prin urmare, instanței de apel nu-i poate fi imputată neîndeplinirea obligației de motivare în expunerea considerentelor care susțin criticile la care era obligată să răspundă, reaprecierea cuantumului prejudiciului moral fiind argumentată printr-o expunere clară și convingătoare, reținându-se că, nu se poate nega suferința ce a fost pricinuită reclamanților prin pierderea rudei lor, însă cuantificarea daunelor morale se determină prin apreciere, ca urmare a aplicării în speță a criteriilor fundamentale în materie, consacrate de doctrină și jurisprudență.

2). Referitor la critica recurenților-reclamanți H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., privind diminuarea daunelor materiale, se constată că dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 4/2011 prevăd că asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru pretențiile formulate prin cererea de despăgubire dovedite prin orice mijloc de probă, fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare.

Sub aspectul acordării daunelor materiale, instanța de apel a dat eficiență normei juridice menționate, precum și principiului prevăzut de dispozițiile art. 249 C. proc. civ., potrivit căruia sarcina probei revine părții care face o susținere în cursul procesului.

Din această perspectivă, pentru a fi supus reparației, prejudiciul trebuie să fie dovedit și să aibă caracter cert, ca existență și ca posibilități de evaluare.

Or, în cauză, s-a reținut că suma acordată de prima instanță cu titlu de daune materiale este excesivă raportat la probele administrate (înscrisurile depuse și declarația de martor), din care nu rezultă că reclamanții au efectuat cu înmormântarea și parastasele victimei cheltuielile menționate, sumă care, de altfel, nu reflectă nici nivelul de trai al defunctului, pentru care nu s-a putut preciza locul de muncă sau activitățile din care realiza venituri, soluția instanței de apel fiind în consecință.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, instanța de apel nu a procedat la o evaluare în abstract a acestora, ci a avut în vedere dispozițiile art. 24 alin. (2) și art. 49 pct. 1 lit. f) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 14/20011.

În acest sens, curtea de apel a aplicat la situația de fapt din cauza dedusă judecății, rezultată din ansamblului probator administrat, criteriile care stau la baza stabilirii nivelului daunelor morale în astfel de situații, consacrate de jurisprudența din România, în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilind cuantumul despăgubirilor în raport de aceste principii generale.

În mod constant, prin jurisprudență, s-a decis că daunele morale se stabilesc prin apreciere, în raport de consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

Pe de altă parte, referitor la daunele morale solicitate ca urmare a unor accidente de circulație, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au avut victimele unui accident de circulație, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate.

Așadar, un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudență în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică fără îndoială și o doză de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Raportat la aceste criterii, având în vedere pierderea suferită de reclamanți, respectiv efectele pe care această pierdere le-a produs asupra vieții lor, curtea de apel a apreciat că suma la care a fost obligată pârâta către fiecare reclamant, cu titlu de daune morale, apare ca rezonabilă și echitabilă, raportat la legătura de rudenie și relațiile afective pe care fiecare dintre reclamanți le avea cu cele două victime ale accidentului, fiind de natură să se asigure o reparare integrală a prejudiciului de ordin moral.

Instanța de apel a avut în vedere faptul că despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, să nu aibă un caracter pur formal, dar nici să conducă la o îmbogățire fără just temei, în deplină concordanță cu jurisprudența instanței supreme și a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cu cele reținute de doctrină în această materie.

Așa fiind, stabilirea unui cuantum disproporționat de mare al daunelor morale în favoarea reclamanților ar fi contravenit principiilor rezonabilității, echității și proporționalității, mai sus evocate.

În acest context al analizei, nu pot fi primite criticile recurenților-reclamanți referitoare la stabilirea unei despăgubiri morale diminuate, injuste și neechitabile, deoarece la stabilirea cuantumului daunelor morale instanța de apel a avut în vedere atât criteriile oferite de doctrină și jurisprudență, cât și circumstanțele factuale ale cauzei, menite să asigure o reparație justă și echitabilă a prejudiciului concret suferit de aceștia și nu o sursă de îmbogățire fără justă cauză, despăgubiri care să constituie, pe cât posibil, un mijloc de compensație, de alinare a durerii psihice suferite în urma accidentului soldat cu decesul neașteptat al unei rude.

Față de toate considerentele reținute, recursurile declarate împotriva Deciziei civile nr. 2945 din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții M., N., O., R., P., S., H., I., J., K., L. și de reclamanții D., E., A., F., C. și B. împotriva Deciziei civile nr. 2945 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL