ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1783/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 18.05.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, contestație împotriva Deciziei nr. 22439/19.04.2017, emisă de către AM-POS MEDIU în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Deciziei de recuperare a prefinanțării nr. 6376/08.02.2017, solicitând admiterea contestației și, pe cale de consecință:

Prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, reclamanta a solicitat suspendarea prezentei cauze în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016, arătând că sunt îndeplinite cerințele legii întrucât soluția ce se va pronunța în dosarul menționat are înrâurire asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății.

La termenul de judecată din data de 02 noiembrie 2017, Curtea a pus în discuție cererea de suspendare formulată de reclamantă, iar, prin încheierea din 2 noiembrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății acțiunii promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că obiectul prezentului litigiu constă în anularea deciziei Deciziei nr. 22439/19.04.2017, emisă de către AM-POS Mediu și a Deciziei de recuperare a prefinanțării nr. 6376/08.02.2017, emisă de către AM-POS Mediu, referitoare la obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei, de 219.564,29 RON, reprezentând contribuție fonduri UE-prefinanțare, iar Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție are ca obiect recurs împotriva Sentinței civile nr. 211/10/11.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și privește anularea Deciziei nr. 19515/11.03.2016, emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Sectorial de Mediu și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2016, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Reținând că decizia de recuperare a prefinanțării a fost emisă tocmai ca urmare a aplicării unei corecții financiare prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2016, Curtea a constatat incidente în cauză dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fapt pentru care a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea judecății cauzei până la soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 211/10/11.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva încheierii din 2 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că soluția pronunțată prin încheierea recurată este nelegală în raport de condițiile impuse de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., încheierea atacată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material [art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.].

În motivarea recursului declarat se arată că atacarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și eventuala anulare a acesteia nu au legătură cu cererea de anulare a deciziei de prefinanțare care face obiectul prezentei cauze, astfel încât se impunea respingerea de către instanța de fond a cererii de suspendare a prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

În opinia recurentului, aprecierea instanței de fond potrivit căreia "decizia de recuperare a prefinanțării a fost emisă tocmai ca urmare a aplicării unei corecții financiare prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2016", motiv pentru care a constatat incidente în cauză dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este făcută cu aplicarea greșită a legii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii recurate, ca fiind temeinică și legală.

Examinând cauza și încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția primei instanțe, de admitere a cererii de suspendare, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se constată că recurentul, în cadrul acestui motiv de recurs, a indicat ca și norme de drept material, care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de fond, dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în cauză, acest motiv de recurs nu este întemeiat și că instanța de fond a făcut, prin încheierea pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Textul legal suscitat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanța "poate suspenda judecata".

Pentru a suspenda judecata cauzei pentru acest motiv, instanța este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării.

Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluționarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluționarea cererii de chemare în judecată să fie influențată de existența sau inexistența unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.

Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Studiind actele și lucrările dosarului de față, prin raportare și la obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de control judiciar constată următoarele:

Din conținutul cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze reiese faptul că reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, anularea Deciziei nr. 22439/19.04.2017, emisă de către AM-POS Mediu și a Deciziei de recuperare a prefinanțării nr. 6376/08.02.2017, emisă de către AM-POS Mediu, referitoare la obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei, în sumă de 219.564,29 RON, reprezentând contribuție fonduri UE-prefinanțare.

Dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, are ca obiect recurs împotriva Sentinței civile nr. 211/10.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și privește anularea Deciziei nr. 19515/11.03.2016, emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Sectorial de Mediu și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2016.

Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2016 (care face obiectul dosarului nr. x/2016) a fost întocmită ca urmare a controlului la care a fost supusă reclamanta în perioada mai - iunie 2015 de către Curtea de Conturi - Autoritatea de Audit, având ca obiect verificarea procedurii de achiziție publică în baza căreia a fost încheiat Contractul de lucrări nr. x/09.07.2013 între reclamantă și societatea B. S.R.L.

Prin această notă de constatare s-a reținut că sunt incidente dispozițiile pct. 9 din H.G. nr. 519/2014 privind "Conflictul de interese" și s-a aplicat reclamantei o corecție de 100 % din valoarea contractului de lucrări, considerându-se că suma de 708.004 RON este neeligibilă.

Prin Adresa nr. x/21.01.2016 s-a realizat o revenire la Nota de constatare nr. x/14.01.2016 și care s-a menționat că valoarea creanței existentă împotriva reclamantei și rezultată din aplicarea corecției financiare este de 616.029,27 RON, din care:

- contribuție fonduri UE: 397.438,24 RON;

- contribuție publică națională de la bugetul de stat: 99.359,56 RON;

- tva: 119.231,47 RON.

Reclamanta a formulat contestație împotriva Notei de constatare nr. x/14.01.2016 la Autoritatea de Management POS - Mediu și aceasta a fost respinsă ca nefondată prin Decizia emisă de AM POS Mediu sub nr. x/11.03.2016 (care, de asemenea, face obiectul dosarului nr. x/2016).

Împotriva Deciziei nr. 19515/11.03.2016, emisă de către AM-POS Mediu din cadrul Ministerului Fondurilor Europene reclamanta a formulat contestație în fata instanței de contencios administrativ și fiscal, prin raportare la prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, ce a fost înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Constanța.

Prin Sentința civilă nr. 211/CA/10.11.2016, Curtea de Apel Constanța a respins contestația ca neîntemeiată, iar împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs, ce se află în faza procedurii prealabile la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Notificarea nr. x/16.12.2016, AM-POS Mediu a solicitat reclamantei restituirea sumei de 219.564,29 RON, reprezentând prefinanțare nerecuperată, în termen de 15 zile de la comunicarea acestei notificări.

Reclamanta a răspuns, prin Adresa nr. x/22.03.2017, că nu înțelege să restituie această sumă, deoarece din bugetul proiectului A.. au rămas la dispoziția ministerului sume necheltuite din diferite motive, care se ridică la un total de 923.000 RON, fără TVA, sume care se pot socoti drept recuperare a sumei de 219.564,29 RON, care nu s-a mai recuperat prin mecanismul de reținere a unui procent de 20% din fiecare cerere de rambursare a cheltuielilor.

În anul 2017 a fost emisă de către AM-POS Mediu Decizia de recuperare a prefinanțării nr. 6376/08.02.2017 (care face obiectul dosarului nr. x/2017), decizie comunicată reclamantei la data de 28.02.2017, prin care emitenta susține că a rămas de recuperat din prefinanțarea acordată suma de 219.564,29 RON.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație administrativă, în conformitate cu dispozițiile art. 17

1

din O.U.G. nr. 64/2009, iar prin Decizia nr. 22439/19.04.2017 (care face obiectul dosarului nr. x/2017) a fost respinsă contestația și s-a dispus menținerea titlului de creanță intitulat Decizie de recuperare a prefinanțării nr. 6376/08.02.2017 emis de M.D.R.A.P.F.E. prin Autoritatea de Management a Programului Operațional Sectorial de Mediu.

Împotriva Deciziei nr. 22439/19.04.2017, emisă de către AM-POS Mediu din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, reclamanta a formulat contestație în fata instanței de contencios administrativ și fiscal, ce a fost înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Constanța.

În acest context, Înalta Curte apreciază că prima instanță a stabilit în mod corect existența legăturii dintre cele două cauze, din perspectiva existenței dreptului dedus judecății în cadrul acestora.

În considerentele încheierii de suspendare s-a reținut în mod corect care sunt obiectele celor două cauze, precum și legătura dintre acestea.

Astfel, în condițiile în care reclamantei i s-a aplicat o corecție de 100 % prin Nota de constatare nr. x/14.01.2016 și s-a stabilit că aceasta trebuie să restituie toate sumele din finanțare primite pentru contractul respectiv, rezultă în mod implicit că nu s-a mai putut recupera prefinanțarea acordată reclamantei și care ar fi trebuit recuperată până la data finalizării contractului de finanțare, rămânând de recuperat suma de 219.564,29 RON, pentru care a fost emisă decizia de recuperare a prefinanțării contestată în prezenta cauză.

Astfel, rezultă că, în parte, legalitatea Deciziei de recuperare a prefinanțării nr. 6376/08.02.2017 depinde de modul de soluționare a dosarului nr. x/2016, cel puțin cu referire la motivul nr. 3 al contestației formulate de reclamantă.

Faptul existenței în sarcina reclamantei a obligației de restituire a prefinanțării acordate inițial acesteia, este un aspect care se va lămuri de către instanța de judecată în Dosarul nr. x/2016, acesta fiind motivul care a determinat admiterea cererii de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr. x/2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, în mod corect s-a reținut în considerentele încheierii recurate că, în condițiile în care decizia de recuperare a prefinanțării a fost emisă tocmai ca urmare a aplicării unei corecții financiare prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2016, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fapt pentru care s-a admis cererea privind suspendarea judecării cauzei până la soluționarea recursului declarat în Dosarul nr. x/2016.

Prima instanță a reținut în mod corect că restituirea prefinanțării ce face obiectul Deciziei nr. 6376/08.02.2017, contestată în prezenta cauză, este condiționată de modalitatea de apreciere a legalității sumelor solicitate spre rambursare, ce fac obiectul dosarului nr. x/2016

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reținut de către Curtea de Apel că există o strânsă legătură între cele două cauze, iar dezlegarea pricinii de față atârnă în totul de existența sau neexistența drepturilor reclamantei care fac obiectul unei alte judecăți, respectiv a dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs, fiind astfel îndeplinită condiția cerută de art. 413 alin. (1) din C. proc. civ. în vigoare.

Din analiza comparativă a pretențiilor deduse judecății prin cele două cereri de chemare în judecată rezultă cu evidență că soluția ce urmează a se pronunța asupra prezentei cauze depinde de dezlegarea dată pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs.

Mai mult, așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, părțile, în mod constant, pe parcursul judecării celor două cauze, au susținut și invocat o strânsă legătură între prezentul dosar și Dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs.

Înalta Curte constată, în raport de cele mai sus menționate, că ambele cerințe impuse de dispozițiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept, iar acel drept să formeze "obiect al unei alte judecăți", respectiv să fie cercetat de o altă instanță, sunt îndeplinite în speță, instanța de fond în mod corect reținând că între prezenta cauză și Dosarul nr. x/2016 există o strânsă legătură, soluția din prezenta cauză depinzând de cea care urmează a fi pronunțată în acel dosar.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât împotriva încheierii din data de 2.11.2017 ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (succesor al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene) împotriva încheierii din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 mai 2018.

Procesat de GGC - GV