ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 797/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 18 mai 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, contestație împotriva Deciziei nr. x din 19 aprilie 2017 emisă de către AM-POS MEDIU, în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Deciziei de recuperare a prefinanțării nr. x din 8 februarie 2017, prin care solicită admiterea contestației și, pe cale de consecință:

- anularea Deciziei nr. x din 19 aprilie 2017 emisă de către AM-POS Mediu în procedura de soluționare a contestației administrative;

- anularea Deciziei de recuperare a prefinanțării nr. x din 8 februarie 2017 emisă de către AM-POS Mediu;

- anularea obligației de plată stabilită în sarcina reclamantei de 219.564,29 RON reprezentând contribuție fonduri UE-prefinanțare;

- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată-fond și recurs.

Totodată, în temeiul art. 14 coroborat cu art. 15 Legea nr. 554/2004 R a solicitat suspendarea efectelor Deciziei de recuperare a prefinanțării nr. x din 8 februarie 2017 emisă de către AM-POS Mediu în valoare de 219.564,29 RON, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Prin încheierea pronunțată în data de 17 august 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a efectelor Deciziei nr. x din 8 februarie 2017, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, ca nefondată.

Încheierea a fost comunicată părților la data de 28 august 2017.

Împotriva încheierii pronunțate la data de 17 august 2017 a declarat recurs reclamanta A., la data de 29 august 2017, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă reclamă aplicarea greșită a disp. art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în condițiile în care aceasta susține că există elemente suficiente pentru a se contura aparența de nelegalitate a Deciziei nr. x/2017.

Astfel, se arată că toate motivele invocate în cuprinsul contestației și, în special, lipsa culpei în crearea conflictului de interese, se încadrează în definiția dată de disp. art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazului bine justificat.

Legalitatea actului administrativ este pusă la îndoială prin prisma faptului că nu se poate reține vreo culpă recurentei-reclamante, în ivirea conflictului de interese, neregulă ce a atras stabilirea corecției financiare.

Chiar dacă o asemenea culpă ar exista susține recurenta-reclamantă, aceasta nu se prezumă ci trebuie dovedită de către intimat, prin administrarea de probe.

Mai arată recurenta-reclamanta că a dovedit legătura dintre titlul de creanță a cărei executare se solicită a fi suspendată și decizia anterioară ce privește prefinanțarea.

Temeiul juridic al deciziei de recuperare a prefinanțării contestate îl reprezintă art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2000 și art. 7 alin. (7) din contractul de finanțare nr. x din 22 decembrie 2012, iar în condițiile în care s-a aplicat o corecție de 100% și s-a stabilit că se restituie sumele finanțate, rezultă că, în mod implicit, nu s-a mai putut recupera prefinanțarea.

Cu toate acestea, AMPOS Mediu susține că a rămas de recuperat din prefinanțarea acordată suma de 219.564,29 RON, pentru care s-a emis decizie de recuperare care a fost contestată la Curtea de Apel Constanța și care, prin Sentința civilă nr. 211/CA din 10 noiembrie 2016 a respins acțiunea ca neîntemeiată, dosarul aflându-se la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurenta-reclamantă susține că, cel puțin pentru motivul trei al contestației din cauza de față, legalitatea Deciziei de recuperare a prefinanțării nr. x din 8 februarie 2017 depinde de modul de soluționare a Dosarului nr. x/2017.

Prin motivele de recurs se invocă și faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că însăși intimata a invocat prin întâmpinare disp. art. 17 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 64/2009, dar și că cererile de rambursare sunt justificate, chestiunea depinzând de modul de soluționare a Dosarului nr. x/2017.

În atare situație, prima instanță ar fi trebuit să dispună suspendarea Deciziei nr. x din 8 februarie 2017, pentru considerentul existenței Dosarului nr. x/2017.

Astfel, dacă se anulează Decizia emisă de A.M.P.O.S. Mediu nr. x din 11 martie 2016 și se achită integral cererile de rambursare atunci se va recupera în mod automat și prefinanțarea, astfel că Decizia de suspendare a prefinanțării nr. x din 9 februarie 2017 rămâne fără obiect.

Cu titlu de aparență, în vederea suspendării efectelor Deciziei nr. x/2017, instanța de fond ar fi trebuit să rețină că diferența de 219.564,29 RON, reprezentând prefinanțare, urma să se compenseze cu sumele economisite în cadrul proiectului și pe care AM-POS Mediu nu le-a mai remis, cât și cu obligațiile de plată de AM-POS Mediu față de recurentă.

Mai susține recurenta-reclamantă că prima instanță se raportează în mod eronat exclusiv la Decizia nr. 442 din 30 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care disp. art. 14 coroborate cu disp. art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, nu restricționează motivele ce pot constitui caz bine justificat.

În atare situație, instanța de fond trebuie să analizeze cele trei motive de anulare ale contestației și din perspectiva suspendării efectelor actului administrativ contestat.

În cauză este îndeplinită și cea de-a doua condiție impusă de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, paguba iminentă ce s-ar produce în dauna recurentei-reclamante ca urmare a punerii în executare a deciziei contestate, avându-se în vedere că asociația nu are alte surse de finanțare pentru derularea proiectului, a fost deja acționată în judecată de către prestatorii de servicii din cadrul proiectului și nu are fonduri proprii, fiind o organizație non-profit.

II. Considerentele Înaltei Curți și soluția pronunțată

Prin acțiunea introductivă, reclamanta A. a solicitat anularea Deciziei nr. x din 19 aprilie 2017 emisă în procedura de soluționare a contestației administrative, anularea Deciziei de recuperare a prefinanțării nr. x din 8 februarie 2017, anularea obligației de plată în sumă de 219.564,29 RON reprezentând contribuție UE - prefinanțare și recuperare a prefinanțării nr. x din 8 februarie 2017, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea recurată în prezentul dosar, Curtea de Apel Constanța a respins cererea de suspendare ca nefondată, reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat, deoarece decizia este motivată, iar reclamanta nu a arătat care este legătura între titlul de creanță a cărui suspendare se solicită și decizia anterioară, din care derivă suma în cuantum de 219.564,29 RON.

A mai arătat prima instanță că motivele contestației administrative au fost cu totul altele și anume, efectuarea unor economii, dezvoltate la punctele 1 - 3 ale cererii.

Cu privire la îndeplinirea condiției pagubei iminente, aceasta nu a mai fost analizată, dispozițiile art. 14 și 15 din Lege nr. 554/2004 impunând îndeplinirea cumulativă a acestora.

Analiza motivelor de casare

Criticile invocate de recurenta-reclamantă vizează neluarea în considerare de către prima instanță a motivelor de anulare a actului administrativ contestat și în special a lipsei unei culpe în crearea conflictului de interese, toate acestea reprezentând cazul bine justificat despre care face vorbire art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

De asemenea, se critică și cele reținute de instanța de fond în ceea e privește inexistența unei legături între titlul de creanță din prezenta cauză și Nota de constatare nr. x din 14 ianuarie 2016, prin care s-a apreciat că valoarea creației este de 616.029,27 RON.

Împotriva Notei de constatare nr. x/2016 s-a formulat contestație, soluționată prin Decizia nr. x din 11 martie 2016, contestată în instanță, dosarul aflându-se în prezent pe rolul Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, iar de modul de soluționare a acestuia depinde cel puțin motivul nr. 3 al cererii din cauza de față.

Recurenta-reclamantă a mai susținut faptul că nu s-a produs niciun prejudiciu prin existența conflictului de interese și că prima instanță ar fi trebuie să suspende executarea Deciziei nr. x/2017 până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cazul bine justificat este reprezentat, în opinia recurentei-reclamante și de faptul că suma de 291.564,29 RON se compensează cu suma de 354.000 RON fără TVA, reprezentând economii din nerealizarea evaluării de mediu pentru planurile de management, neputând exista o limitare a împrejurărilor de fapt și de drept prev.de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, astfel cum apreciază prima instanță, prin raportare la Decizia nr. 442 din 30 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte reține că motivele de fapt și de drept evidențiate în Decizia nr. 442/2013, respectiv "emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, emiterea acestuia în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ" sunt într-adevăr exemplificative și nu limitative.

Cu toate acestea, criticile aduse soluției primei instanțe nu conduc la reformarea acesteia.

Astfel, recurenta-reclamantă a indicat drept împrejurări de fapt și de drept ce ar conduce la îndeplinirea cazului bine justificat, cele invocate pentru anularea actului administrativ, respectiv:

- suma de 219.564,29 RON reprezintă diferența - prefinanțare nerecuperată și aceasta se compensează cu sumele necheltuite din finanțarea totală acordată asociației în cadrul proiectului - 478.658;

- suma de 291.564,29 RON se compensează cu suma de 354.000 RON fără TVA, ce reprezintă economii din nerealizarea evaluării de mediu pentru planurile de management;

- AMPOS Mediu a refuzat plata cererilor de rambursare nr. x din 9 noiembrie 2015 pentru pretinse nereguli ce nu au existat în procedura de atribuire a contractului de lucrări nr. x/2016, astfel că asociația nu are culpă pentru neplata cererii nr. x din 2 decembrie 2015;

- cele trei puncte de informare există astăzi în localitățile Murfatlar, Băneasa și Cernavodă;

- lipsa unei culpe în crearea conflictului de interese.

Disp. art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, definesc cazul bine justificat ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Așadar, măsura suspendării efectelor actului administrativ are un caracter excepțional, sub condiția dovedirii cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube.

Îndoiala cu privire la legalitatea actului administrativ trebuie să fie puternică, iar probele de la dosar să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a acestuia.

Posibilitatea realizării unei compensări între anumite sume nu înlătură aparența de legalitate a actului administrativ atacat, deoarece operațiunea intervine ulterior emiterii acestuia.

De asemenea, negarea existenței unei nereguli în procedura de atribuire și lipsa culpei recurentei-reclamante pot fi analizate atunci când instanța verifică fondul cererii, prin care s-a solicitat anularea actului administrativ contestat.

Orice încercare de a concluziona în legătură cu existența/inexistența neregulii și a culpei recurentei-reclamante reclamă o analiză pe fond a actului administrativ, operațiune ce excede și este contrară disp. art. 14 și 15, care se referă doar la aparența de nelegalitate a actului administrativ atacat.

Împrejurarea executării contractului de finanțare nu reprezintă un caz bine justificat și suficient pentru suspendarea efectelor actului administrativ, deoarece controlul legalității procedurii de achiziție publică poate avea loc și după finalizarea proiectului, într-un termen de 5 ani.

Cu privire la existența unei legături între titlul de creanță a cărei executare se solicită a se suspenda în dosarul de față și o decizie anterioară, ce face obiectul Dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmează să se constate că, în primă instanță, acțiunea reclamanți a fost respinsă ca neîntemeiată, ceea ce înseamnă că hotărârea judecătorească pronunțată are autoritate de lucru judecat provizoriu.

Existența unei sentințe judecătorești de respingere pe fond a acțiunii de anulare a unui alt act administrativ nu constituie un caz bine justificat în litigiul de față.

Faptul că se pretinde o legătură între cele două acte administrative conduce la posibilitatea suspendării prezentului dosar până la soluționarea Dosarului nr. x/2016, în temeiul art. 413 alin,.(1) pct. 1 C. proc. civ., cerere ce nu a fost formulată de nicio parte din proces, dar nu are influență asupra suspendării actului administrativ atacat.

De altfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că prin încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2017, s-a dispus suspendarea soluționării cererii de anulare a actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016.

Referitor la îndeplinirea condiției iminentei pagube, în mod corect prima instanță a apreciat că nu mai este necesar să se pronunțe și cu privire la aceasta, deoarece cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, astfel că, neîntrunirea uneia dintre acestea conduce la respingerea cererii de suspendare întemeiată pe disp. art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Nefiind întemeiat motivul de nelegalitate ce privește cazul bine justificat, criticile aduse celei de-a doua condiții devin irelevante, astfel că nu vor mai fi analizate.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii din 17 august 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM