ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1329/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Bistrița a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice:

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 429 din 17 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Bistrița, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Municipiul Bistrița, care a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea cererii, recurenta a susținut că prima instanță nu a analizat atent fondul cauzei.

Contractul de servicii, a argumentat reclamanta în esență, nu avea ca obiect exclusiv prestarea de servicii de publicitate media, ponderea acestora fiind de circa 12% din valoarea estimată a contractului, astfel încât în speță nu sunt incidente prevederile art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

În concluzie, procedura de achiziție s-a derulat cu respectarea prevederilor legale și a principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului, ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii primei instanțe, ca legală și temeinică.

Motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile limitativ prevăzute la art. 488 C. proc. civ., fiind practic o reiterare a argumentelor prezentat la fondul cauzei.

A mai argumentat intimatul că în speță nu se aplică procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 și că în mod corect s-a constatat că recurentul a încălcat principiul tratamentului egal și principiul transparenței în procedura de achiziție, fiind legală și temeinică nota de neconformitate întocmită.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a declarat recursul formulat de reclamantul Municipiul Bistrița ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând actele și înscrisurile cauzei, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Nota de neconformitate nr. x din 17.10.2013, emisă de intimatul-pârât cu ocazia verificărilor generate de Cererea de rambursare nr. x aferentă contractului de finanțare pentru proiectul cod SMIS 7331, cu titlul "Regenerare urbană a centrului istoric Bistrița, axa turistică 1, 2, 3", prin care s-a reținut încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2), art. 58 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 105 din H.G. nr. 925/2006 în ceea ce privește procedura de atribuire a contractului nr. x/L din 28.03.2012, încheiat de către reclamantă cu SC A. SRL.

Potrivit art. 58 din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul inițierii procedurii de achiziție în speță):

"(1) În cazul atribuirii contractelor de publicitate media, cu o valoare anuală cumulată, fără TVA, estimată ca fiind mai mare decât echivalentul în RON a 15.000 euro, autoritatea contractantă are obligația de a publica un anunț de participare și un anunț de atribuire, în sistemul informatic de utilitate publică disponibil pe internet, la o adresă dedicată, precum și pe pagina proprie de internet.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), prin contract de publicitate media se înțelege orice contract de servicii având ca obiect difuzarea de reclamă sau alte forme de promovare prin intermediul mijloacelor de informare în masă scrise, audiovizuale sau electronice".

Prevederile art. 105 din H.G. nr. 925/2006 (forma în vigoare la momentul inițierii procedurii de achiziție în speță) stabileau:

"Sistemul informatic de utilitate publică prevăzut la art. 58 alin. (1) din ordonanța de urgență este operat de Agenția pentru Strategii Guvernamentale și este disponibil la adresa de internet www.x.ro".

Recurentul-reclamant nu neagă faptul că nu ar fi asigurat publicitatea proiectului în sensul arătat de norma legală indicată, dar argumentează, în esență, că numai o parte din serviciile contractate privesc publicitatea media, iar valoarea acestora se situează sub pragul prevăzut de art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, "prin contract de publicitate media se înțelege orice contract de servicii având ca obiect difuzarea de reclamă sau alte forme de promovare prin intermediul mijloacelor de informare în masă scrise, audiovizuale sau electronice."

Examinând obiectul contractului încheiat de recurentă cu SC A. SRL, indicat chiar de aceasta în nota justificativă ca fiind "servicii de informare și publicitate", precum și activitățile detaliate, Înalta Curte constată însă, în acord cu instanța de fond, că toate serviciile contractate, detaliate în înscrisurile depuse de recurentă, sunt servicii de publicitate în sensul art. 58 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Acestea vizează informarea publicului asupra proiectului prin intermediul mijloacelor de informare în masă, categorie care include atât realizarea unor spoturi (TV, radio, anunțuri în presă), cât și organizarea unor evenimente de relații publice, respectiv informarea prin intermediul pliantelor, afișelor sau a unui panou de promovare.

Astfel, întrucât valoarea contractului, de 151.000 RON, depășește plafonul de 15.000 Euro (echivalent în RON al sumei de 64.800 RON, la data inițierii procedurii de atribuire), în mod corect a fost constatată, de către intimat, încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (2), art. 58 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 105 din H.G. nr. 925/2006.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Bistrița prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 429 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de ED