ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4544/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 04.08.2015 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - C.N.A.T.D.C.U., includerea B., care funcționează în cadrul reclamantei, în lista editurilor acreditate (recunoscute) de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - CNATDCU, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 90/2016 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - C.N.A.T.D.C.U.

Împotriva Sentinței civile nr. 90/2016 din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut că includerea recurentei-reclamante pe lista editurilor acreditate de către CNATDCU nu poate fi rezultatul unei simple cereri, ci presupune evaluarea activității acesteia, această chestiune regăsindu-se, conform opiniei instanței, în cuprinsul Anexei 2 art. 8 din Ordinul nr. 4090/2011 al MECTS unde sunt menționate anumite criterii ce au determinat, până la nivelul anului 2011, alcătuirea listei.

Această rațiune, în opinia recurentei, se află în vădită contradicție cu reținerile anterioare, dar și ulterioare ale instanței de fond și aceasta face imposibil de înțeles motivul real care a determinat instanța să procedeze la respingerea cererii.

Pe lângă această contradicție sunt invocate și motive străine de natura pricinii.

Recurenta a considerat că pentru soluționarea cauzei se impune a fi făcute precizări legate de refuzul CNATDCU și s-a spus că reclamanta are activitate de peste 5 ani, un portofoliu de carte de peste 50 de volume, B. din Cluj s-a aflat în anii 2010 - 2011 pe lista editurilor Consiliului Național al Cercetării Științifice din învățământul Superior - CNCSIS din cadrul MECS - fiind înscrisă la poziția 341.

Ulterior, o dată cu reorganizarea CNCSIS, începând cu luna mai a anului 2011, procesul de evaluare a editurilor a fost continuat de către Consiliului Național al Cercetării Științifice - CNCS, organism consultativ în cadrul MECS, înființat prin Ordinul nr. 3795 din 2011 al Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Recunoașterea Editurii care funcționează în cadrul societății recurente a fost menținută până în anul 2012, recunoașterea B. de către CNCSIS fiind așadar continuată și de către CNCS.

Însă, începând cu acest an - 2012, CNCS are ca obiect doar evaluarea editurilor naționale care activează în domeniul Artelor și științelor umaniste și care nu intră în domeniul de activitate al B.

Începând cu anul 2012, evaluarea editurilor care au ca obiect publicații din domeniul științelor sociale, care constituie obiectul de activitate al recurentei, intră în competența unui alt organism din cadrul MECS, și anume Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - CNATDCU, a cărui organizare și funcționare este reglementată prin Ordinul nr. 5644/2012 al Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, publicat în M.Of. nr. 640/07.11.2012.

S-a menționat de către recurentă că a solicitat anterior includerea B. pe lista acreditată a CNATDCU, dar, ca urmare a adresei înregistrată sub nr. x din 30.09.2014 în data de 30.10.2014, li s-a comunicat un răspuns derizoriu, atașat la dosarul cauzei, prin care li se punea în vedere că solicitarea a fost supusă discuției în cadrul ședinței Consiliului General al CNATDCU din 17 octombrie 2014, ședință în urma căreia li s-au transmis următoarele:

"Au fost puse în discuție de către domnul Secretar General, Prof. Dr C., adresele înregistrate la CNATDCU cu nr. 51/09.2014, 52/30.09.2014, 57/14.10.2014, cu privire la evaluarea și acreditarea revistelor și editurilor. Consiliul General CNATDCU aprobă în unanimitate ca, la nivelul Ministerului Educației Naționale să se elaboreze o metodologie cu privire la criteriile de acreditare a editurilor. Noile criterii ar trebui să menționeze prevederile cu privire la acreditarea editurilor și a revistelor și să menționeze instituția care să se ocupe de această problemă".

Acest răspuns care prevede lipsa oricăror criterii de acreditare are un caracter cel puțin surprinzător, atâta timp cât există o listă de edituri emisă de CNATCDU, listă care produce efecte juridice nemijlocite. Astfel, publicațiile editurilor aflate pe această listă sunt luate în considerare pentru participarea la concursurile pentru ocuparea funcțiilor didactice universitare, precum și pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, standardele minime, necesare și obligatorii în acest sens fiind aprobate prin Ordinul Ministrului Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 6560/2012. Totodată, publicațiile sub egida editurilor aflate pe lista CNATDCU stau la baza tezelor de abilitare, în vederea certificării unei persoane de a conduce lucrări de doctorat, în conformitate cu Anexa 1 a Ordinului Ministrului Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5961/2011.

Emiterea unei astfel de liste ca urmare a evaluării editurilor în lipsa oricăror criterii are un caracter extrem de abuziv și discriminatoriu, aceasta cu atât mai mult cu cât pe această listă se află edituri de o calitate cel puțin îndoielnică.

În lipsa elaborării unor atare criterii era necesar să se aibă în vedere criteriile care au stat la baza evaluării CNCSIS și ulterior CNCS, condiții pe care B. le-a îndeplinit cu puterea evidenței, dată fiind acreditarea de către aceste organisme științifice, acreditarea neavând la bază o simplă cerere, astfel cum absolut nefundamentat induce instanța de fond.

Recurenta consideră că trebuie avută în vedere Adresa nr. x/19.01.2016 emisă de către Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare din cadrul Ministerului ce a fost depusă de către acest pârât la dosarul cauzei care atestă următoarele aspecte extreme de importante, și care atestă cele afirmate:

Important din acest punct de vedere este a se analiza Ordinul Ministrului Educației nr. 4691/2011, mai exact art. 8 alin. (1) din Anexa 2, criteriile minimale pe care trebuie să le îndeplinească o editură cu prestigiu recunoscut, astfel:

"O editură cu prestigiu recunoscut, din punct de vedere al publicațiilor științifice, se consideră a fi o editură care îndeplinește cumulativ cel puțin următoarele condiții:

a) folosește în mod sistematic experți pentru evaluarea și acceptarea spre publicare a lucrărilor științifice, inclusiv didactice, pe care le publică;

b) se află printre primele edituri la nivel național din punct de vedere al prestigiului în domeniile pe care le acoperă;

c) asigură diseminarea publicațiilor către principalele biblioteci publice și universitare din țară."

Dar, instanța de fond, în mod absolut superficial reține aceste prevederi legale invocate de către pârâte, fără a le verifica în mod nemijlocit.

Astfel, în urma unei atare analize, era necesar a se avea în vedere că aceste criterii au fost stabilite inițial pentru o altă entitate, și anume CNCS - prin prevederile art. 7 alin. (2) din aceeași Anexă 2 - Pentru domeniul fundamental Științe sociale, CNCS elaborează lista editurilor considerate ca edituri cu prestigiu internațional, cuprinzând maximum 200 de edituri.

La acel moment pârâta CNATDCU era acreditată doar în domeniile Drept și Științe militare, informații și ordine publică - în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) - (5) Anexa 2 din același Ordin.

Toate aceste aspecte au rămas necercetate de către judecătorul fondului și s-a solicitat a se dispune casarea cu trimitere în vederea rejudecării cauzei.

Aceasta cu atât mai mult cu cât criteriile de eligibilitate prevăzute de art. 8 alin. (1) din Anexa 2 a Ordinului Ministrului nr. 4691/2011 au rămas în vigoare, fiind modificat doar alin. (3) a art. 8 care extinde atribuțiile CNATDCU și la domeniul științelor politice și administrative - prin Articolul I pct. 2 a Ordinului nr. 3697/2012.

Prin urmare, susținerea instanței de fond, conform căreia criteriile de eligibilitate "nu mai sunt de actualitate în prezent" este eminamente nelegală, dispozițiile legale care le consacră fiind așadar în vigoare, chiar dacă comisiile de specialitate din cadrul CNATDCU nu au emis criterii suplimentare, fiind așadar aceleași criterii care au stat la baza includerii editurii noastre în listă de către CNCSIS și ulterior de CNCS .

De altfel, nelegală este și susținerea finală potrivit căreia instanța de fond nu se poate substitui autorității publice. Or, aceasta reprezintă o chestiune de inadmisibilitate pe care instanța nu a pus-o în discuția contradictorie a părților. Dincolo de acest aspect, subscrisa am solicitat ca instanța să oblige autoritatea publica să ne includă în lista oficială a editurilor de prestigiu, listă care produce efecte juridice extrem de importante, editurile care se află pe această listă fiind astfel acreditate să publice lucrări, care sunt avute în vedere la conferirea titlurilor didactice în învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare dezvoltare.

Contrar susținerilor sale, instanța este abilitată în acest sens în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, recurenta solicitând așadar recunoașterea interesului legitim prin intermediul prezentei acțiuni civile.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părțile din litigiu.

Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 și a Hotărârilor Colegiului de conducere nr. 106, 109 și 110/20.09.2018 au fost citate părțile, fără a fi finalizată procedura de filtru a recursului și s-a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii reclamantei prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - C.N.A.T.D.C.U., includerea B., care funcționează în cadrul reclamantei, în lista editurilor acreditate (recunoscute) de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - CNATDCU, cu cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că reclamanta a fost inclusă în lista editurilor considerate ca edituri de prestigiu pentru anul 2011, iar probele administrate au relevat faptul că includerea reclamantei în această listă, aferentă anului 2011 s-a realizat în baza criteriilor menționate la art. 8 Anexa 2 din Ordinul nr. 4090/2011 al MECTS.

Acest aspect a fost reținut de către Curte din cuprinsul răspunsului la interogatoriu adresat de reclamantă pârâtului MECTS .

Pârâtul a mai arătat că în prezent este demarat procesul de elaborare a Metodologiei de acreditare a editurilor.

În acest context, față de faptul inexistenței actuale a unor criterii legale, cererea formulată de reclamantă este nefondată.

Instanța de judecată nu se poate substitui autorității publice și să dispună prin hotărâre includerea reclamantei în acea listă, în condițiile în care este evident că pentru o perioadă anterioară, accesul era condiționat de îndeplinirea unor criterii de eligibilitate, ce nu mai sunt de actualitate în prezent.

Reclamanta a atacat cu recurs această soluție, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Litigiul prezent a fost declanșat de Adresa nr. x/30.10.2014 adresată reclamantei prin care s-a comunicat faptul că solicitarea acesteia a fost supusă discuției în cadrul ședinței CG al CNATDCU din data de 17.10.2014, iar în urma acestei ședințe i s-au comunicat următoarele:

"Au fost puse în discuție de către domnul Secretar General, Prof dr. C., adresele înregistrate la CNATDCU cu nr. 51/09.2014, 52/30.09.2014 și 57/14.10.2014, cu privire la evaluarea și acreditarea revistelor și editurilor Consiliul General CNATDCU aprobă în unanimitate ca la nivelul Ministerului Educației Naționale să se elaboreze o metodologie cu privire la criteriile de acreditare a editurilor. Noile criterii ar trebui să menționeze prevederile cu privire la acreditarea editurilor și a revistelor și să menționeze instituția care se ocupă de această problemă".

Din analiza hotărârii atacate se constată că aceasta nu este motivată cu respectarea prevederilor legale, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Se poate aprecia că textul legal anterior enunțat consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar.

Motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reținerile ei constituind o dispoziție arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil.

Așa cum s-a precizat mai sus, hotărârea instanței de fond nu este motivată, iar, în lipsa motivării, Înalta Curte nu poate exercita controlul legalității hotărârii, potrivit argumentelor ce se vor enunța în continuare.

Căile de atac se exercită de partea nemulțumită de hotărârea unei instanțe și reprezintă mijlocul procesual prin care se realizează pe calea justiției protecția dreptului subiectiv sau al interesului și ele se constituie ca un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre.

În situația în care hotărârea nu este motivată, instanța de control judiciar nu poate să analizeze dacă hotărârea primei instanțe este legală, pentru că hotărârii îi lipsesc elementele esențiale.

Legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului obligația legală de a motiva în fapt și în drept hotărârea, întrucât în hotărâre trebuie să se explice părților, atât în fapt, cât și în drept, care au fost rațiunile care au condus la adoptarea soluției.

În lipsa motivării, nici părțile nu sunt în măsură să analizeze legalitatea hotărârii judecătorești și nici instanța de control nu poate să exercite controlul judiciar în limitele stabilite de lege.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin nemotivarea hotărârii se aduce atingere prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind procesul echitabil, așa cum a fost consolidat textul în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest sens, arătăm că potrivit jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanță a motivat pe scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre analiză.

Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Pentru că motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, lipsa acesteia atrage casarea ei. Instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., deoarece prima instanță nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, cu privire la soluția adoptată, astfel că Înalta Curte este în imposibilitate să-și exercite controlul judiciar cu privire la fondul cauzei.

Astfel, se constată că instanța de fond nu a făcut referire la situația de fapt, nu s-au indicat temeiurile de drept care au dus la pronunțarea soluției.

Pe de o parte, chiar și motivarea, care există, a soluției instanței de fond este și ea contradictorie.

Pe de altă parte, instanța de fond a considerat că inexistența actuală a unor criterii legale duce la respingerea acțiunii ca nefondată, iar, pe de altă parte, a precizat că instanța de fond nu se poate substitui autorității publice și să dispună prin hotărâre includerea reclamantei în acea listă, ceea ce ar putea fi considerată o condiție de admisibilitate a acțiunii, aspect nepus în discuția părților.

În aceste condiții, nu se poate stabili care au fost considerentele pentru care instanța de fond a respins acțiunea reclamantei și pentru a se putea verifica legalitatea acesteia. La rejudecare, instanța va avea în vedere aspectele invocate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată și apărările formulate de autoritățile pârâte.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 90/2016 din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN