ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, anularea Procesului-verbal de constatare a contravenției din 01.09.2015 și înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în valoare de 5.000 RON, cu sancțiunea avertismentului.

1.1. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 16 din 19 februarie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea parțială a Procesului-verbal de constatare contravenție din 01.09.2015, în ceea ce privește sancțiunea aplicată și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu "avertisment".

1.2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, solicitând admiterea recursului și casarea, în parte, a sentinței atacate, în ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii aplicate.

În motivarea opțiunii sale procesuale recurenta a susținut următoarele:

Instanța de fond a reținut fără dubiu legalitatea și temeinicia Procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii din 01.09.2015, fapta intimatei fiind calificată în mod temeinic și legal ca fiind contravenție, calea de atac exercitată vizând numai aspectele legate de reindividualizarea sancțiunii aplicate, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale aplicate reclamantei în cuantum de 5.000 RON cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Potrivit art. 90

1

alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 504/2002 constituie contravenție "nerespectarea datelor tehnice, a parametrilor ori a condițiilor din licența de emisie, din licența de utilizare a frecvențelor radio în sistem digital terestru sau din autorizația tehnică" și se sancționează cu amendă contravențională de la 5.000 RON la 100.000 RON.

La individualizarea sancțiunii aplicate societății intimate, agenții constatatori au luat în considerare atât criteriile impuse de legislația specială în domeniu, cât și criteriile prevăzute la art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, reținând în concret că SC petentă nu este la prima abatere de acest fel și nici în fața primei sancțiuni contravenționale care i se aplică pentru astfel de fapte, fiind sancționată contravențional pentru aceeași faptă de două ori, fiind menționate de recurentă procesele-verbal constatatoare.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii din 07.10.2014 petenta a fost sancționată pentru aceeași faptă aplicându-i-se sancțiunea avertismentului, reprezentantul societății menționând în cuprinsul acestuia că în cel mai scurt timp va intra în legalitate, însă la aproximativ un an de zile petenta era în aceeași situație, preferând a rămâne în pasivitate.

În acest context, se apreciază că înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului este nelegală, încurajându-se astfel încălcarea dispozițiilor legale, singura sancțiune aptă să realizeze atât rolul educativ cât și rolul preventiv al sancționării fiind amenda în cuantum amenzii aplicat de agenții constatatori ai recurentei.

1.4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, instanța de fond individualizând corect sancțiunea aplicabilă reclamantei în contextul stării de fapt reținute.

1.5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul reclamantei Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta a învestit instanța de fond cu o plângere contravențională având ca obiect înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 5.000 RON aplicată prin Procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii din 01.09.2015 pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 90

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002, care constă în "nerespectarea datelor tehnice, a parametrilor ori a condițiilor din licența de emisie, din licența de utilizare a frecvențelor radio în sistem digital terestru sau din autorizația tehnică" cu sancțiunea avertismentului.

Instanța de fond a admis plângerea reclamantei și a dispus înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului în considerarea faptului că ulterior constatării faptei, respectiv la 13.11.2015, petenta a remediat situația nelegală în care se afla prin instalarea unui filtru.

Soluția primei instanțe este nelegală, fiind rezultatul aplicării și interpretării greșite a normelor de drept material aplicabile, respectiv a dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001 și art. 90

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002.

Potrivit art. 90

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002 constituie contravenție nerespectarea datelor tehnice, a parametrilor ori a condițiilor din licența de emisie, din licența de utilizare a frecvențelor radio în sistem digital terestru sau din autorizația tehnică și se sancționează cu amendă de la 5.000 RON la 100.000 RON.

Este necontestat în cauză că petenta a săvârșit această contravenție, din măsurătorile efectuate de agenții instrumentatori ai procesului-verbal reieșind că SC petentă nu a respectat valorile autorizate de recurentă cu privire la radiațiile neesențiale, înregistrându-se radiații de 49, 55 dBc, în timp ce valorile minime autorizate au fost de 70 dBc.

Individualizarea abstractă a sancțiunii realizată de legiuitor, prin stabilirea limitelor de amendă pentru această faptă, în special a limitelor maxime, care sunt la nivelul maxim general instituit de art. 8 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 2/2001, denotă că, în opțiunea legiuitorului, aceste contravenții au un grad de pericol social abstract relativ ridicat în ansamblul conduitelor care pot fi calificate astfel, sancțiunile reglementate demonstrând că valorile sociale ocrotite pe această cale sunt importante.

Pe de altă parte, nu se poate nega că în procesul de individualizare în concret a sancțiunii efectuată conform art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 de agentul instrumentator la întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, ori de instanța de judecată competentă în procesul de verificare a legalității procesului-verbal cu care a fost învestită, pe lângă marja de apreciere largă de alegere motivată a cuantumului amenzii în limitele anterior menționate, pot să dispună și înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, funcție de circumstanțele reale și personale constatate și reținute.

Însă, potrivit art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă, care va fi apreciată în concret în urma aplicării prescripțiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

În această analiză, instanța de fond a omis a observa că petenta a mai fost sancționată de două ori cu avertisment de către recurentă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 90

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002 și că petenta a mai săvârșit aceeași faptă în urmă cu aproximativ un an de zile.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii din 07.10.2014 petenta a fost sancționată pentru nerespectarea datelor tehnice, parametrii ori condițiile cuprinse în autorizația tehnică, constatându-se că la ieșirea emițătorului de radiodifuziune sonoră FM exista un semnal de intermodulație (semnal nedorit) cu nivelul de 59,2 dBc, valoare care nu respectă nivelul minim impus de 70 dBc.

În acest condiții și luând în considerare declarația reprezentantului societății, în sensul că în cel mai scurt timp va intra în legalitate, recurenta prin agenții săi constatatori a aplicat petentei sancțiunea avertismentului.

Cu toate acestea, la data de 01.09.2015, când a fost încheiat procesul-verbal contestat în prezenta cauză, petenta era în aceeași situație, dovedindu-se că sancțiunea avertismentului aplicată anterior și a recomandării de a respecta pe viitor dispozițiile legale, care intră în conținutul acestei sancțiuni conform art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, nu au influențat pozitiv conduita ei, în sensul conformării ei prescripțiilor legale, așa încât aplicarea din nou a sancțiunii avertismentului pentru recidivă contravențională este nelegală, situație juridică ce demonstrează un grad mai ridicat de pericol social decât cea care inițial a justificat o asemenea măsură.

Împrejurarea că petenta a remediat ulterior întocmirii procesului-verbal neregularitățile constatate nu este de natură a justifica aplicarea sancțiunii avertismentului, pentru că nu în considerarea acesteia petenta și-a conformat conduita, întrucât a fost ulterior dispusă de instanța de fond, ci datorită aplicării sancțiunii amenzii de către recurentă și a previzionării aplicării unor amenzi în cuantum mai mare în cazul constatării săvârșirii unor noi contravenții în aceeași modalitate și conținut.

Prin urmare, sancțiunea amenzii aplicată de agenții constatatori ai recurentei, la nivelul minimului special prevăzut de art. 90

1

alin. (2) din Legea nr. 504/2002 este legal și temeinic individualizată, iar hotărârea instanței de fond care o invalidează și o înlocuiește cu sancțiunea avertismentului este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul formulat de reclamanta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații împotriva Sentinței nr. 16 din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare, respinge contestația, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2018.

Procesat de ED