ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3373/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B., prin reprezentant A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Administrația Străzilor Sector 1 București, Administrația Domeniului Public Sector 5, RATB, C., Poliția Locală Sector 5, Primăria sector 5 București, Poșta Română și Primăria Capitalei, anularea Hotărârii nr. 366 din 25.06.2014 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin încheierea de ședință din 27 mai 2015, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pârâții Poliția Locală Sector 5, Primăria Municipiului București, Administrația Domeniului Public Sector 5, RATB, Primăria sector 5 București, a respins excepția inadmisibilității acțiunii față de pârâta Poșta Română și excepția necompetenței materiale invocată de Poliția Locală sector 5. A respins excepția lipsei calității de reprezentant invocată de Administrația Străzilor București.

Prin Sentința civilă nr. 2.971 din 11 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Poșta Română și D. SA.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamantele A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ.

Au susținut recurentele, în esență, faptul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Poliția Locală Sector 5, Primăria Municipiului București, Administrația Domeniului Public Sector 5, RATB, Primăria sector 5 București, deși există raport juridic între ele și aceste autorități.

De asemenea, hotărârea instanței de fond conține motive contradictorii și omisiuni fundamentale, în sensul că nu s-a cercetat fapta de discriminare în integralitatea sa, respectiv și prin raportare la cei cinci pârâți pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, iar instanța de fond a respins în mod nejustificat probele solicitate de recurentă, făcând imposibilă dovedirea de către aceasta a pretențiilor sale.

Au invocat, totodată, faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 și ale Legii nr. 221/2010 de ratificare a Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

II. Procedura în fața instanței de recurs

În cauză au depus întâmpinări intimații pârâți Poliția Locală sector 5, Administrația Străzilor, ADP sector 5, RATB R.A., Compania Națională Poșta Română SA și D. SA, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Prin încheierea de ședință din 12 iunie 2018, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat doar în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reține că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza cererile, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

Totodată, dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., a căror nerespectare face obiectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată nu cuprinde o analiză a susținerilor părților și nici o referire concretă la vreo probă avută în vedere pentru pronunțarea soluției, cu excepția referirii generice la "probele aflate la dosar" și la conținutul hotărârii CNCD (care constituie actul administrativ contestat, iar nu o probă).

De asemenea, sunt invocate texte legale și statuări din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fără ca acestea să fie urmate de expunerea unui raționament logico-juridic propriu al judecătorului fondului.

Cât privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată ca fiind întemeiată invocarea acestuia în ceea ce privește soluția dată excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a unora dintre persoanele juridice (Poliția Locală Sector 5, Primăria Municipiului București, Administrația Domeniului Public Sector 5, RATB, Primăria sector 5 București) împotriva cărora recurentele reclamante au formulat sesizarea pentru discriminare.

Astfel, potrivit art. 20 din O.G. nr. 137/2000, "(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea sesizării. (...) (6) Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament. (...)".

În raport cu aceste dispoziții legale, intimatul CNCD are obligația emiterii unei hotărâri prin raportare la faptele și persoanele arătate în sesizare, iar instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea acțiunii în anularea hotărârii CNCD este ținută de cadrul procesual în care s-a derulat procedura administrativă, pentru respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare al părților.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului acțiunii prin analizarea legalității hotărârii CNCD prin raportare la conținutul sesizării, la dispozițiile legale incidente și în contradictoriu cu toate părțile chemate în procedura administrativă - apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantele A. și B., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 2.971 din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2018.

Procesat de ED