ÎCCJ, Decizia nr. 98/2019

Circumstanțele cauzei: Prin Decizia civilă nr. 107 din 21 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 5 aprilie 2017, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că soluția instanței disciplinare, prin care s-a dispus suspendarea pârâtului din funcția de judecător, în temeiul art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004, este legală și temeinică, raportat la criticile recurentului privind încălcarea dreptului la apărare prin respingerea cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare, că acestuia i-au fost comunicate toate actele din dosarul nr. x/2016, că nu a uzat de dreptul conferit de art. 49 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 de a lua cunoștință de actele dosarului, că nu pot fi primite criticile referitoare la încălcarea prezumției de nevinovăție, atât timp cât măsura suspendării a fost luată pentru considerente de oportunitate, reținându-se existența unor premise de natură a aduce atingere gravă prestigiului justiției.

Completul de 5 judecători a constatat că încheierea atacată răspunde scopului și rațiunii dispozițiilor art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 din C. proc. civ. Cererea de revizuire: Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul, susținând că decizia atacată a fost pronunțată de un complet alcătuit nelegal, fapt constatat prin Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018. A apreciat că remediul nu poate fi decât schimbarea hotărârii atacate cu o hotărâre pronunțată de o instanță conformă, având în vedere că acesta este un caz în care încălcarea unor drepturi prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a fost constatată în plan intern, punându-se problema înlăturării încălcării căreia i-a fost victimă.

A invocat aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., arătând că în speță există dispoziții legale pentru situații asemănătoare, care justifică revizuirea hotărârii atacate în acord cu decizia Curții Constituționale, pronunțată sub aspectul nelegalei compuneri a completelor de 5 judecători. În acest sens a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 și 11 din C. proc. civ., subliniind că dacă instanța va considera că remedierea încălcării ar putea avea loc în temeiul unui alt text de lege sau principiu fundamental, poate proceda la aplicarea acelui temei de drept. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Cererea de revizuire formulată de revizuentul A. va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată de un complet de judecată nelegal constituit, împrejurare reținută, cu caracter general obligatoriu, prin Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 din C. proc. civ. Or, motivul invocat de revizuent este, în fapt, un motiv de contestație în anulare, prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. Diferențele dintre cele două căi de atac extraordinare prevăzute de lege rezidă, între altele, și în efectul admiterii cererii, adică în soluția pe care instanța învestită cu judecarea căii extraordinare de atac o poate pronunța.

Dacă în cazul admiterii contestației în anulare, instanța va anula hotărârea atacată și va soluționa cauza, potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., în situația admiterii cererii de revizuire, legiuitorul, prin art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., a prevăzut că instanța va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Așadar, motivul de revizuire invocat trebuie să fie apt să determine această finalitate a admiterii cererii, respectiv schimbarea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate. Susținerea unor argumente străine de cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 din C. proc. civ. nu poate avea o asemenea consecință, astfel încât soluția nu poate fi decât aceea a respingerii ca inadmisibilă a cererii.

Înalta Curte constată că revizuentul a invocat, în mod formal și dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. Acest caz de revizuire privește constatarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei încălcări a drepturilor sau libertăților fundamentale datorate unei hotărâri judecătorești, consecințele grave ale acestei încălcări continuând să se producă. În acest caz, instanța de revizuire trebuie să verifice, pe de o parte, dacă există o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale printr-o hotărâre judecătorească internă, și, pe de altă parte, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă.

Or, în cauza de față, revizuentul nu pretinde că ar exista o astfel de hotărâre a instanței europene ca premisă a cererii de revizuire, ci doar că prin Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018 s-a constatat gravă și sistemică încălcare a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Așadar, nici din această perspectivă cererea de revizuire nu este admisibilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 107 din 21 mai 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2019. Procesat de GGC - MM