ÎCCJ, Decizia nr. 81/2019

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 562 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 936 din data de 19 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2008.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, să constatate și să înlăture erorile judiciare apărute în rezolvarea cauzelor penale.

Prealabil judecării pe fond, cererea de revizuire trebuie supusă unei verificări sub aspectul admisibilității sale, deoarece revizuirea poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual-penale.

Pentru a decide asupra admisibilității în principiu a cererii, instanța de judecată examinează, mai întâi, dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege, respectiv dacă aceasta corespunde cerințelor prevăzute de art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen., dacă a fost formulată în termen și de către persoana îndreptățită să o exercite, dacă se întemeiază pe unul din temeiurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dacă se referă la o hotărâre penală definitivă care a soluționat fondul cauzei, dacă faptele și mijloacele de probă nu au mai fost învederate în cadrul unei cereri anterioare de revizuire judecată definitiv și dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale care permit revizuirea.

Din examinarea actelor dosarului, s-a constatat, sub un prim aspect, că revizuentul A. nu a precizat care este cazul de revizuire - dintre cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen. - pe care îl invocă în cadrul cererii formulate, astfel că, cererea nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 456 alin. (2) C. proc. pen.

Sub un al doilea aspect, s-a constatat că cererea de revizuire nu se referă la o hotărâre penală definitivă, care să fi soluționat fondul cauzei, în condițiile în care prin Sentința nr. 936 din 19 mai 2008 a fost trimisă plângerea formulată de petentul A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar faptele învederate nu au aptitudinea de a conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care permit revizuirea.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și poate fi declarată doar pentru cauzele prevăzute de art. 453 din același act normativ, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În raport cu aceste considerații, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul A.

Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit aleatoriu pentru data de 4 februarie 2019.

La termenul din 20 martie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de către petent.

Examinând recursul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac ordinare este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost stabilite hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de revizuentul A. împotriva hotărârii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petent împotriva Sentinței penale nr. 936 din data de 19 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2008, hotărâre cu caracter definitiv.

Instanța constată că, în cauză, calea de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare de atac, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 562 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să oblige recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 562 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - NN