ÎCCJ, Decizia nr. 183/2019

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 562 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 936 din data de 19 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2008.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut, în esență, sub un prim aspect, că revizuentul A. nu a precizat care este cazul de revizuire - dintre cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen. - pe care îl invocă în cadrul cererii formulate, astfel că, cererea nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 456 alin. (2) C. proc. pen., iar sub un al doilea aspect, s-a constatat că cererea de revizuire nu se referă la o hotărâre penală definitivă, care să fi soluționat fondul cauzei, în condițiile în care, prin Sentința nr. 936 din 19 mai 2008 a fost trimisă plângerea formulată de petentul A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar faptele învederate nu au aptitudinea de a conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care permit revizuirea.

Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2019.

Prin Decizia penală nr. 81 din 20 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 562 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Instanța a reținut că recurentul a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare de atac.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 19 iunie 2019 sub nr. x/2019.

La termenul din 17 septembrie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de către petent.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Criteriul de examinare a admisibilității căii de atac exercitate în prezenta cauză va decurge din natura hotărârii contestate și nu din respectarea sau nu a termenului de declarare a căii de atac. Atunci când natura însăși a mijlocului procedural folosit de parte este inaptă pentru a satisface interesul procesual urmărit, este lipsit de relevanță dacă mijlocul procedural a fost sau nu exercitat în termen.

Din actele dosarului reiese că recurentul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 81 din 20.03.2019, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că recurentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate într-o altă cale de atac ce a vizat o decizie definitivă, învestind Înalta Curte, Completul de 5 judecători, cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale. Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României. În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele anterior expuse, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A., împotriva Deciziei penale nr. 81 din data de 20 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A., împotriva Deciziei penale nr. 81 din data de 20 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

Procesat de GGC - GV