ÎCCJ, Decizia nr. 30/2019

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 05 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. a) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 1 a reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 11/Ap din 26 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 35 C. pen., art. 244 C. pen., precum și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen. Prin aceeași decizie, a fost admisă contestația în anulare formulată de condamnatul A. cu privire la Decizia penală nr. 237/Ap/23.03.2017 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosar nr. x/2014, care a fost desființată.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 11/Ap din data de 26 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 a formulat recurs A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. x/2017.

Prin Decizia penală nr. 526 din 5 iunie 2018 a Înaltei Curți, secția penală s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 159 alin. (2) C. pen. Totodată, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 35 C. pen., art. 244 C. pen., precum și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen. din cuprinsul Deciziei penale nr. 11/Ap din data de 26 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 159 alin. (2) C. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 526 din data de 05 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017 a formulat recurs contestatorul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți sub nr. x/2018.

La termenul din data de 5 noiembrie 2018 condamnatul A. a formulat o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. a) din C. proc. pen., motiv pentru care, potrivit Hotărârii nr. 83 din 12 decembrie 2017 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a creat dosarul asociat cu nr. x/2018

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a reținut că din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menționată.

Urmare verificării cerințelor ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admisibilitatea cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate invocată, instanța, în esență, a constatat că, trei condiții dintre cele patru enunțate în textul legal indicat sunt îndeplinite în mod formal, însă nu și cerința ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a reținut că, în privința ultimei condiții de admisibilitate, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

În speță, s-a reținut că, raportându-se formal la exigențele art. 29 din Legea nr. 47/1992, urmărind un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepției de neconstituționalitate, contestatorul A. a susținut că dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. sunt neconstituționale, întrucât încalcă dispozițiile art. 24 și art. 16 din Constituția României, criticând actuala prevedere a dispozițiilor enunțate, care nu permite ca acest caz de contestație în anulare să fie analizat decât în cazul în care o parte nu a fost legal citată în faza de judecată a apelului, fiind excluse din cadrul acestui caz de contestație în anulare alte hotărâri definitive pronunțate fără o legală citare a părților.

S-a constatat că deși prezenta excepție a fost invocată de către contestatorul A., în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, prin raportare la o serie de texte constituționale, iar dispozițiile criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă.

În acest context, s-a reținut că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, s-a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

Astfel, examinând excepția de neconstituționalitate invocată instanța de control judiciar a constatat, că prin excepția invocată nu s-a formulat o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a dispozițiilor normative indicate, contestatorul dorind modificarea dispozițiilor arătate, respectiv completarea acestora cu prevederi noi, ceea ce ar echivala cu o încălcare a separației puterilor în stat, întrucât instanța de contencios constituțional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, atribuție care nu este conferită Curții Constituționale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

S-a mai menționat că susținerile contestatorului nu au o legătură indisolubilă cu soluționarea cauzei, întrucât o posibilă soluție a instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor ce reglementează un caz de contestație în anulare nu este de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata prezentei cauze.

Analizând stadiul procesual al cauzei, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că prezenta cauză se află în recurs formulat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 159 alin. (2) C. pen., invocată în calea de atac a recursului formulat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 35 C. pen., art. 244 C. pen., precum și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a conchis că în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate, ci doar urmărește o modificare a unui cadru legislativ, ceea ce determină, o dată în plus, aprecierea că aceasta nu are legătură cu cauza pendinte.

Împotriva încheierii din 05 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 1 în Dosarul nr. x/2018, contestatorul condamnat a formulat recurs la data de 20.11.2018 - data ștampilei poștei existentă pe plic (dosar recurs).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Completului de 5 Judecători C5 P2-2018 la 23.11.2019 sub nr. x/2018/a1.1, primind prim termen de judecată la 10.12.2018.

Prin încheierea de ședință de la acel termen s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la repartizare aleatorie, având în vedere Sentința civilă nr. 4827/23.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, prin care, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și republicată, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 137/08.11.2018, hotărâre care a aprobat tragerea la sorți a membrilor Completului de 5 Judecători pentru toate cauzele penale din ședința de azi, 10 decembrie 2018, Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și Hotărârea nr. 155 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Urmare, repartizării aleatorii, dosarul a primit din nou termen de judecată la 20 decembrie 2018, termen care a fost preschimbat la data de 19 decembrie 2018 (dosar recurs), când recurentul contestator a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a-și angaja apărător ales.

Ulterior termenului de judecată din 21.01.2019, recurentul contestator a depus o cerere olografă la dosar în care, printre altele, a solicitat suspendarea executării pedepsei cu închisoarea dispusă prin Decizia penală nr. 11/Ap din 26.01.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Brașov.

La data de 04.02.2019, recurentul contestator a formulat o nouă "cerere de urgentare a solicitării formulate în fața instanței în data de 21.01.2019 (…) pentru a se emite o hotărâre de suspendare a executării pedepsei cu închisoarea", iar în cuprinsul acesteia a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu o nouă excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) Cod procedură penale (dosar recurs), motiv pentru care s-a generat din nou, numai în format electronic, Dosarul nr. x/2018.1.1 având ca obiect cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate invocată.

La termenul de judecată din data de 18.02.2019, părțile au formulat concluzii atât cu privire la recursul formulat, cât și cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, susținerile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, ale reprezentantului Ministerului Public și ale recurentului contestator fiind consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători P2-2018, examinând încheierea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992 privind organizare și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prin raportare la criticile formulate, constată că recursul declarat de condamnatul A. este tardiv formulat.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Aceleași dispoziții legale anterior menționate reglementează posibilitatea exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În prezenta cauză, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 Judecători Penal 1 la data de 05.11.2018.

Întrucât nu a fost indicată ora pronunțării dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, rezultă că termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, a început să curgă la sfârșitul zilei de 05.11.2018, la orele 24:00 și se împlinea la sfârșitul zilei de 07.11.2018.

Cu toate acestea, conform plicului poștal aflat la Dosar nr. x/2018 se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat la data de 20.11.2018, rezultând în aceste condiții depășirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Se reține în acest sens că instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând celeritatea acțiunilor impuse de justa soluționare a cauzelor penale.

Totodată, potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen."

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, constatând ca recursul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege, va respinge, ca tardiv, recursul formulat de condamnatul A. împotriva încheierii din 05 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2018 constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arătat în cele ce urmează.

Astfel se reține că din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată rezultă cerințele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Analizând aceste condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ se constată că, în prezenta cauză, excepția a fost invocată de către condamnatul A. în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2018, în Dosarul nr. x/2018 având ca obiect recursul declarat de acesta împotriva unei încheieri prin care, la 05.11.2018, a fost respinsă ca inadmisibilă o altă excepție de neconstituționalitate, respectiv a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, se mai reține că dispozițiile art. 91 alin. (3) C. proc. pen. sunt în vigoare și nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

În ceea ce privește legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, instanța reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra situației juridice a părții din proces.

Astfel spus, pentru ca excepția de neconstituționalitate să fie admisibilă este necesar să existe o legătură între problema de constituționalitate și fondul cauzei, respectiv ca textul legal să fie aplicabil în cazul în speță.

Drept urmare, condiția legăturii cu cauza nu poate fi analizată în general, ci concret, în funcție de incidența prevederilor a căror constituționalitate se contestă asupra soluționării cauzei, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Prin urmare, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi decât acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2018 reține că recurentul condamnat, aflat în stare de deținere, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen. (care privesc reguli vizând asigurarea asistenței juridice din oficiu de către apărătorii desemnați în acest sens), în calea de atac ce vizează propriul recurs exercitat împotriva încheierii din 05.11.2018 ianuarie 2018, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire excepția de neconstituționalitate a art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., recurs care, de altfel, a fost tardiv formulat.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2018 notează că sintagma "legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată.

Or, având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, respectiv într-un recurs formulat tardiv de condamnat împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate cu referire la procedura de asigurare a asistenței judiciare obligatorii din oficiu, nu poate avea o înrâurire/influență directă cu privire la soluția ce s-a pronunțat deja în cauză.

Pe același palier de analiză, se mai reține că atât în Dosarul de recurs nr. x/2018, cât și în Dosarul asociat nr. x/2018, cadrul procesual a fost stabilit de însuși condamnatul contestator A., prin invocarea în mod repetat a unor cereri de sesizare cu excepții de neconstituționalitate cu care a învestit Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți, iar ulterior a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierilor de respingere a cererilor formulate. Prin urmare, orice solicitare formulată în cauzele anterior menționate de condamnatul contestator, care nu se circumscrie obiectului dedus judecății, inclusiv cea privind urgentarea soluționării cererii de suspendare a executării pedepsei aplicată într-o altă cauză soluționată definitiv de Curtea de Apel Brașov (Dosarul nr. x/2017), nu poate fi primită și nici analizată, așa cum nefondat a solicitat acesta prin memoriile olografe depuse la dosar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul contestator condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din 05 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. a) din C. proc. pen.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul contestator condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Cu drept de recurs în 48 de ore de la pronunțare, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă sub aspectul celorlalte dispoziții.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN