Walkuska împotriva Poloniei

Reclamantul deține o casă situată pe plot nr. 191/2 în Piātnica, un suburbiu al Čomża, unde există dezvoltarea densă a caselor familiale construite pe ploturi individuale. Înainte de 1994 vecinul reclamantului, care deținea un plot direct adiacent casei reclamantului, a avut o mică porcină pe plot. Începând din 1994, vecinul a început să dezvolte în mod substanțial rularea unei ferme de porc pe proprietatea ei. În acest scop, ea a solicitat permisiunea de a renova o clădire veche situată la câțiva metri de casa reclamantului. La 21 mai 2001, primarul Piātnica (Wójt Piātnicy) a acordat aprobarea inițială a vecinului reclamantului pentru un proiect de dezvoltare care urmează să fie realizat pe terenul ei (decyzja o warunkach zabudowy).

Proiectul prevedea revizuirea și renovarea clădirii situate pe ploaie în scopul eleviei animale pentru până la 14 staluri de elev. Primarul a stabilit condițiile care trebuie îndeplinite de proiect: printre altele, clădirea renovată nu a fost să depășească granițele terenurilor proprietarului, a fost să respecte cerințele tehnice prevăzute în dispozițiile aplicabile ale legislației privind construcțiile relevante, în special cele aplicabile clădirilor desemnate în scopuri de căldură animală. Primarul a observat că exploatarea exploatării de mărime în cauză nu a făcut ca fermă să scadă cu ambitul proiectelor care, în cadrul ministrului agriculturii, ar putea provoca prejudicii asupra mediului și nulității proprietăților vecine și, prin urmare, au respectat cerințele deosebit de stricte.

Reclamantul și opt alți vecini au apelat, susținând că funcționarea porcilor ar provoca o provocare gravă a proprietăților adiacente. Autoritatea de a doua instanție a susținut decizia contestată, reprezentând, în esență, argumentele invocate de autoritatea de primă instanție. În cele din urmă, la 18 decembrie 2001, Curtea Administrativă Supremă a respins apelul reclamantului și altor vecini împotriva hotărârii guvernatorului, constatand că permisul inițial de construcție este în conformitate cu dispozițiile planului local de dezvoltare a terenurilor. Vecinul reclamant a obținut la 14 august 2001 un permis final de construcție (zezwolenie na budowę) de la primar.

Permisul a acoperit renovarea unei clădiri de 88 de metri pătrați și de 360 de metri cubii, pe baza constatării că proiectul prezentat de proprietar și prevederea exploatării unei ferme de cultivare a animalelor era compatibil cu planul local de dezvoltare a terenurilor și a îndeplinit cerințele tehnice aplicabile. În special, proiectul a inclus astfel de detalii care au fost special desemnate pentru a limita orice deficiență pe care exploatarea fermei ar putea provoca vecinilor (instalarea canalelor de ventilație, a ferestrelor noi, a etajului și a fundațiilor de beton). Mărimea clădirii nu a fost modificată. Prin urmare, obiecțiile vecinilor nu au putut fi permise. Reclamantul și opt alți vecini au depus un recurs împotriva acestei decizii, susținând din nou că operarea fermei ar fi în detrimentul calității mediului și ar deteriora condițiile vieții lor cotidiane.

La 22 decembrie 2001, guvernatorul Podlasie a respins apelul lor. El a observat că, în urma apelului reclamantului, s-a instituit o anchetă suplimentară, inclusiv o inspecție la fața locului. În urma acestui lucru, s-au introdus anumite modificări la proiect pentru a răspunde la anumite obiecții formulate de vecini. S-a reiterat faptul că proiectul prezentat de proprietar și prevederea exploatării exploatării fermei de căldură animale era compatibil cu planul local de dezvoltare a terenurilor și a îndeplinit cerințele tehnice aplicabile. Dacă se pune în aplicare, proiectul ar ameliora substanțial condițiile tehnice ale clădirii, în special în ceea ce privește aviația animală, ar provoca mai puține tulburări față de proprietățile vecine.

S-a afirmat în continuare că aceaceasta a fost pregătită de persoane cu calificări profesionale necesare. În plus, s-a subliniat că, după apelurile aduse de vecini, examinarea cazului a fost deosebit de meticulosă și că obiecțiile lor au fost luate în considerare în mod corespunzător. Nu s-a demonstrat că reconstrucția planificată va deteriora condițiile în care proprietarii proprietăților vecine își vor exercita proprietatea. În consecință, nu există motive pentru a refuza permisul în temeiul dispozițiilor relevante ale Legii privind construcțiile. Reclamantul și alți vecini au apelat la Curtea Supremă de Administrație, susținând că proiectul, dacă ar fi pus în aplicare, ar încălca dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor lor.

La 15 octombrie 2003, Curtea Administrativă Supremă a respins recursul reclamantului și altor vecini împotriva hotărârii guvernatorului. Curtea a concluzionat că decizia în cauză este legală în ceea ce privește legea materială și că procedura în care a fost acordată respectării normelor aplicabile ale procedurii administrative. În special, organismele administrative au luat în considerare cerințele tehnice prevăzute în ordonanța relevantă. În plus, proiectul a fost compatibil cu planul local de dezvoltare a terenurilor. În ansamblu, reconstrucția nu a depășit limitele discreției proprietarului în exercitarea proprietății ei. În conformitate cu dispozițiile legislației de planificare a terenurilor aplicabile la momentul respectiv, au fost adoptate de organele guvernului local, hotărârea de a pregăti un nou plan a fost adoptată de un consiliu local.

Apoi, primarul local a pregătit, cu ajutorul administrației locale, un proiect de plan de dezvoltare a terenurilor. Publicul a fost informat cu privire la decizia de a pregăti un nou plan, iar un proiect de plan a fost pus la dispoziția publicului local pentru o perioadă de cel puțin 21 de zile. Toți membrii publicului au dreptul de a prezenta obiecții și observații cu privire la proiectul de plan. Un plan final a fost adoptat prin rezoluția unui consiliu local. Consiliul, la votul asupra proiectului de plan, a decis, de asemenea, dacă și, în cazul în care, în ce mod, ar trebui luate în considerare obiecțiile și observațiile prezentate de publicul local.

The applicant owns a house situated on plot no. 191/2 in Piątnica, a suburb of Łomża, where there is dense development of family houses built on individual plots. Before 1994 the applicant’s neighbour, who owned a plot directly adjacent to the applicant’s house, had a small pigsty on her plot. Beginning in 1994 the neighbour started to develop substantially the running of a pig farm on her property. To that end, she applied for permission to renovate an old building located a few metres from the applicant’s house. On 21 May 2001 the Mayor of Piątnica (Wójt Piątnicy) granted the applicant’s neighbour initial approval for a development project to be carried out on her land (decyzja o warunkach zabudowy).

The project provided for the overhaul and renovation of the building situated on the plot for the purposes of animal husbandry for up to 14 husbandry stalls. The Mayor fixed the conditions to be met by the project: inter alia the renovated building was not to exceed the borders of the owner’s land, it was to comply with the technical requirements set out in the applicable provisions of the relevant construction laws, in particular these applicable to buildings designated for animal husbandry purposes. The Mayor observed that the operation of the farm of the size concerned did not make the farm fall with the ambit of those projects which, under the Minister of Agriculture, could cause environmental harm and nuisance to the neighbouring properties and had therefore comply with specially stringent requirements.

The applicant and eight other neighbours appealed, submitting that the operation of the pigsty would cause serious nuisance to the adjacent properties. The second-instance authority upheld the challenged decision, essentially reiterating the arguments relied on by the first-instance authority. Ultimately, on 18 December 2001 the Supreme Administrative Court dismissed the applicant’s and other neighbours’ appeal against the Governor’s decision, finding that the initial construction permit was in compliance with the provisions of the local land development plan. The applicant’s neighbour obtained on 14 August 2001 a final construction permit (zezwolenie na budowę) from the Mayor.

The permit covered the renovation of a building of 88 square metres and 360 cube metres, on the basis of a finding that the project submitted by the owner and providing for the operation of an animal husbandry farm was compatible with the local land development plan and satisfied the applicable technical requirements. In particular, the project included such details which were specially designated to limit any nuisance which the operation of the farm could cause to the neighbours (installation of ventilating channels, new windows, concrete floor and foundations). The size of the building was not to be altered. Hence, the objections of the neighbours could not be allowed. The applicant and eight other neighbours filed an appeal against this decision, again arguing that the operation of the farm would be to the detriment of the quality of the environment and would deteriorate the conditions of their everyday life.

On 22 December 2001 the Podlasie Governor dismissed their appeal. He observed that, following the applicant’s appeal, an additional inquiry had been instituted, including on-site inspection. Following this, certain amendments had been brought to the project in order to accommodate certain objections raised by the neighbours. It was reiterated that the project submitted by the owner and providing for the operation of the animal husbandry farm was compatible with the local land development plan and satisfied the applicable technical requirements. If implemented, the project would substantially ameliorate the technical condition of the building, in particular in making the animal husbandry cause less nuisance to the neighbouring properties.

It was further stated that it had been prepared by persons having requisite professional qualifications. It was further stressed that, following the appeals brought by the neighbours, the examination of the case had been particularly meticulous and that their objections had been duly taken into consideration. It has not been shown that the planned reconstruction would deteriorate the conditions in which the owners of the neighbouring properties would exercise their ownership. Consequently, there were no grounds on which to refuse the permit under the relevant provisions of the Construction Law. The applicant and other neighbours appealed to the Supreme Administrative Court, submitting that the project, if implemented, would breach their right to the peaceful enjoyment of their possessions.

On 15 October 2003 the Supreme Administrative Court dismissed the applicant’s and other neighbours’ appeal against the Governor’s decision. The court found that the decision under appeal was lawful in terms of substantive law and that the proceedings in which it had been given respected the applicable norms of administrative procedure. In particular, the administrative bodies had taken into account the technical requirements set out in the relevant ordinance. Moreover, the project was compatible with the local land development plan. On the whole, the reconstruction did not overstep the limits of the owner’s discretion in the exercise of her ownership. Under the provisions of land planning legislation as applicable at the relevant time, land development plans were adopted by organs of local government.

A decision to prepare a new plan was taken by a local council. Subsequently, the local mayor prepared, with the assistance of the local administration, a draft land development plan. The public was informed of the decision to prepare a new plan and a draft plan was to be made available to the local public for a period not shorter than 21 days. All members of the public were entitled to submit objections and comments on the draft plan. A final plan was adopted by way of a resolution of a local council. The council, when voting on the draft plan, also decided whether and, if so, in what manner, objections and comments submitted by the local public were to be considered.