ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 312/2019

Conspirație în Anglia și Țara Galilor (cu B. și alții) pentru ca a ținut în sclavie sau servitute o persoana între 30.05. 2015 și 27.3.2019 cu încălcarea art. 1 din C. pen. din 1977;

Conspirație în Anglia și Țara Galilor (cu B. și alții) pentru că a organizat sau facilitat călătoria unei alte persoane în scopul de a exploata acea persoană între 30.05. 2015 și 27.3.2019 cu încălcarea art. 1 din C. pen. din 1977;

Ținerea unei persoane în stare de sclavie sau servitute în Anglia și Țara Galilor (cu B. și alții) între 30.07. 2015 și 26.3.201 cu încălcarea art. 1 din Legea privind Sclavia Modernă din 2015 între 30.05. 2015 și 27.3.2019;

Facilitarea călătoriei unei alte persoane în scopul de a exploata acea persoană cu încălcarea art. 2 din Legea privind Sclavia Modernă din Anglia și Țara Galilor între 30.07. 2015 și 27.3.2019;

Luarea din Anglia și Țara Galilor a bunurilor penale cu încălcarea art. 327 (e) din Legea privind procedurile penale din 2002 din Anglia și Țara Galilor între 30.05.2015 și 27.3.2019;

Exploatarea prostituției pentru foloase materiale cu încălcarea art. 53 (1) din Legea privind Infracțiunile Sexuale între 1.01.2012 și 27.3.2019 în Anglia și Țara Galilor;

Conspirație în vederea traficului exploatării la data sau înainte de 30.07.2015 în Anglia și Țara Galilor împreună cu B. și cu alte persoane cu încălcarea C. pen. din 1977, art. 1;

Conspirație în vederea exploatării la data sau înainte de 30.7.2015 în Anglia și Țara Galilor împreună cu B. și cu alte persoane cu Încălcarea C. pen. din 1977, art. 1;

Conspirație în vederea exploatării pentru obținerea de foloase materiale de la data de 1.1.2012 pana la 27.3.2019 în Anglia și Țara Galilor împreună cu B. și cu alte persoane cu încălcarea C. pen. din 1977, art. 1, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii predării persoanei solicitate. Curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nicio obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor și este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislația Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Totodată, infracțiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. În plus, s-a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. De asemenea, Curtea de apel a constatat că persoana solicitată a arătat ca nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precizând, însă, că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității. Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În contestația scrisă depusă la dosar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât prima instanță a omis să dispună menținerea arestării persoanei solicitate în vederea predării. Astfel, Curtea de Apel București a dispus, pe de o parte, predarea persoanei solicitate și pe de altă parte, a constatat numai că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu de la 22.05.2019 la 21.06.2019, fără a corela aceste mențiuni prin dispoziția de menținere a arestării în vederea predării. O asemenea dispoziție este necesară, a susținut parchetul, întrucât la termenul din data de 23.05.2019 s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate, cauza amânându-se exclusiv pentru obținerea de informații suplimentare de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Ialomița. Așadar, s-a precizat că arestarea persoanei solicitate s-a dispus în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Parchetul a arătat că la termenul din data de 31.05.2019 a avut loc judecata pe fondul cererii privind punerea în executare a mandatului european de arestare, iar cu ocazia pronunțării, instanța de fond ar fi trebuit să dispună conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, menținerea arestării persoanei solicitate în vederea predării, întrucât arestarea în cursul procedurii de executare a mandatului european și arestarea/menținerea arestării în vederea predării sunt două instituții distincte, atât prin prisma momentului în care se dispune fiecare, cât și având în vedere scopul distinct al acestora. În toate cazurile, dispoziția de predare trebuie să fie însoțită de dispoziția de arestare/menținere a arestării în vederea predării. În dezbateri, au fost susținute concluziile depuse în scris, solicitându-se admiterea contestației și pronunțarea unei hotărâri conform dispozițiilor legale în materie. Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte apreciază că este fondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează: Astfel cum a reținut și instanța de fond, se constată că la data de 17.05.2019, față de persoana solicitată A., a fost emis de către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de legea străină. Se constată că prin încheierea din data de 23.05.2019, Curtea de Apel București, secția I penală, în conformitate art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus luarea măsurii arestării față de persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, de la data de 23.05.2019 la data de 21.06.2019, inclusiv, apreciind că este necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare. De asemenea, prin aceeași încheiere, s-a stabilit un termen în vederea soluționării solicitării autorităților judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de acestea la data de 17.05.2019, față de A.. La data de 31.05.2019, față de relațiile transmise de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond ale mandatului european de arestare, reglementate de art. 86 din Legea nr. 302/2004, inexistența vreunui impediment la predare dintre cele prevăzute de art. 98 din aceeași lege și a apreciat, în mod just, că se impune predarea persoanei solicitate. Instanța de fond a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând de la data de 22.05.2019, ora 19:52 până la data de 23.05.2019, ora 19:52 și a fost arestată provizoriu pe o durată de 30 de zile, de la data de 23.05.2019 și până la data de 21.06.2019, inclusiv. Înalta Curte achiesează întru totul la considerentele instanței de fond privind temeinicia hotărârii, urmând a analiza hotărârea prin prisma criticilor formulate în calea de atac de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București referitoare la legalitatea acesteia. Executarea de către autoritățile române a unui mandat european de arestare este reglementată în Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în Titlul III, Capitolul III, art. 96 - art. 116. Conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată. Potrivit art. 104 alin. (11) din legea specială, în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față de aceasta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu, dispozițiile art. 211 - 222 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă. Înalta Curte constată că arestarea în vederea predării, prevăzută de dispozițiile art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, este o măsură distinctă de cea luată pe parcursul soluționării cererii de punere în executare a mandatului european de arestare și până la momentul rămânerii definitive a hotărârii când se dispune potrivit art. 104 alin. (11) din aceeași lege. În această din urmă ipoteză, temeiul privării de libertate este dat de însăși soluția dispusă, respectiv cea de admitere a sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant. Se constată că art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prevede că după întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător. Așadar, din analiza dispozițiilor Legii nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală rezultă, fără echivoc, că predarea persoanei solicitate nu se poate dispune decât dacă aceasta se află sub puterea unui mandat de arestare în vederea predării, pe care organele de poliție să-l pună în executare. De asemenea, Înalta Curte reține că art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală stabilește dreptul aplicabil în cazul cererilor adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege, arătând că sunt incidente normele române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 553 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, emiterea mandatului de arestare în vederea predării revine instanței de executare (în speță, Curtea de Apel București, secția I penală). Pentru considerentele expuse, Înalta Carte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 113/F din data de 31 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019. Va desființa, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând: Va dispune arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la data de 10.06.2019 până la data de 09.07.2019, inclusiv. Va constata că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând de la 22.05.2019, ora 19:52 până la 23.05.2019, ora 19:52 și a fost arestată provizoriu în vederea predării, de la data de 23.05.2019 la zi. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.