ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 305/2019

Conspirație în Anglia și Țara Galilor (cu B. și alții) pentru că a ținut în sclavie sau servitute o persoană între 30.05.2015 și 27.03.2019 cu încălcarea art. 1 din C. pen. din 1977.

Conspirație în Anglia și Țara Galilor (cu B. și alții) pentru că a organizat sau facilitat călătoria unei alte persoane în scopul de a exploata acea persoană între 30.05. 2015 și 27.03.2019 cu încălcarea art. 1 din C. pen. din 1977.

Ținerea unei persoane în stare de sclavie sau servitute în Anglia și Țara Galilor (cu B. și alții) între 30.07.2015 și 26.03.2019 cu încălcarea art. 1 din Legea privind Sclavia Modernă din 2015.

Facilitarea călătoriei unei alte persoane în scopul de a exploata acea persoană cu încălcarea art. 2 din Legea privind Sclavia Modernă din Anglia și Țara Galilor intre 30.07. 2015 și 27.03.2019.

Luarea din Anglia și Țara Galilor a bunurilor penale cu încălcarea art. 327 (e) din Legea privind procedurile penale din 2002 din Anglia și Țara Galilor între 30.05.2015 și 27.03.2019.

Exploatarea prostituției pentru foloase materiale cu încălcarea art. 53 (1) din Legea privind Infracțiunile Sexuale între 1.01.2012 și 27.03.2019 în Anglia și Țara Galilor.

Conspirație în vederea traficului exploatării la data sau înainte de 30.07.2015 în Anglia și Țara Galilor împreună cu B. și cu alte persoane cu încălcarea C. pen. din 1977, art. 1.

Conspirație în vederea exploatării la data sau înainte de 30.07.2015 în Anglia și Țara Galilor împreună cu B. și cu alte persoane cu Încălcarea C. pen. din 1977, art. 1.

Conspirație în vederea exploatării pentru obținerea de foloase materiale de la data de 1.01.2012 pana la 27.03.2019 în Anglia și Țara Galilor împreună cu B. și cu alte persoane cu încălcarea C. pen. din 1977, art. 1. Instanța Curții de Apel a reținut, de asemenea, că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nicio obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare și se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor. Totodată, s-a constatat că infracțiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. De asemenea, instanța Curții de Apel a constatat că persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și că nu renunță la drepturile conferite de regulă specialității. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat prezenta contestație. S-a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței și respingerea solicitării de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. S-a arătat că persoana solicitată este singura întreținătoare a celor doi copii minori, nu are un sprijin financiar, deoarece soțul este arestat în Anglia, precum și împrejurarea că prezintă suficiente garanții că nu se va sustrage de la cercetări. Totodată, a învederat că mai are un sechestru de instituire bunuri într-un dosar instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Slobozia, iar chiar dacă s-a disjuns cauza cu privire la aceasta, în continuare se mențin măsurile asigurătorii și se efectuează cercetări cu privire la presupusele fapte săvârșite de către soacra sa și de alte persoane. A arătat că Dosarul nr. x/2016 se află de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Slobozia, și că faptele din prezentul dosar au legătură cu dosarul instrumentat în Anglia. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, având în vedere următoarele: Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că persoanele supuse unei investigații penale nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale. În considerarea acestor principii, Curtea de Apel București - a constatat îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru emiterea și executarea mandatului european de arestare. Referitor la cea de a doua critică a contestatoarei cu privire la faptul că mandatul european de arestare nu întrunește condițiile cerute de lege, întrucât nu este descrisă acuzația adusă, Înalta Curte amintește că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă. Contrar susținerilor apărării, mandatul european de arestare emis la data de 17 mai 2019 pe numele persoanei solicitat A., de către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord împotriva lui A., are forma și conținutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv: identitatea și cetățenia persoanei solicitate; denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; decizia pe care se întemeiază mandatul european de arestare, descrierea circumstanțelor în care s-au comis infracțiunile, natura și încadrarea juridică a infracțiunilor. Totodată, mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. De asemenea, se constată că nu au fost formulate obiecții privind identitatea persoanei solicitate iar din actele dosarului nu rezultă existența vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată. Raportat la infracțiunile de săvârșirea cărora este acuzată contestatoarea, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că au corespondent în C. pen. român și sunt printre cele prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004, dând loc la predare, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani. Totodată, persoana solicitată a fost audiată de curtea de apel la termenul de judecată din data de 31 mai 2019, i-au fost aduse la cunoștință conținutul mandatului european de arestare emis pe numele său, posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, conținutul regulii specialității și i s-au pus în vedere caracterul irevocabil al consimțământului dat și caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimțământului. În declarația dată, aceasta, în mod neechivoc, a arătat că nu are obiecțiuni cu privire la identitate și că nu este de acord sa fie predată autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că a înțeles efectele consimțământului la predare, conținutul regulii specialității și că nu renunță la efectele acestei reguli. În ceea ce privește motivele opționale de refuz invocate de către apărătorul persoanei solicitate, Înalta Curte reține următoarele: Persoana solicitată a invocat împrejurarea că are un sechestru de instituire bunuri în Dosarul nr. x/2016 care se află la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Slobozia, iar chiar dacă s-a disjuns cauza cu privire la aceasta, în continuare se mențin măsurile asigurătorii și în plus se efectuează cercetări cu privire la presupusele fapte săvârșite de mama soțului său și de alte persoane. Prin urmare, motivul opțional de refuz al executării invocat de apărare nu este incident în speță. Nici criticile persoanei solicitate, în sensul că nu s-ar face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu pot fi primite. În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Circumstanțele personale invocate de persoana solicitată - doi copii minori în întreținere, faptul că soțul este arestat în Anglia - nu pot constituii motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare. Așadar, respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în caz nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de împrejurări. În consecință, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării. Totodată, opțiunea instanței pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, iar nu a unei alte măsuri mai blânde, a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în statul emitent, față de circumstanțele cauzei și în lipsa unor elemente concrete în raport cu care să se aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă. Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord este pe deplin justificată. Înalta Curte reține așadar că sunt îndeplinite condițiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare și, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autoritățile judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 113/F din data de 31 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2019. Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON. Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.