ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2019

Deliberând asupra contestației declarate de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 143/F din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 iunie 2019 de Curtea de Magistrați din Westminster, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord pe numele persoanei solicitate A. .

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile britanice, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, de la 26 iunie 2019 la 25 iulie 2019.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore, la data de 25 iunie 2019, ora 21:20.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a persoanei solicitate până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 1.500 RON, s-a achitat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 26 iunie 2019, a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare britanice la data de 21 iunie 2019, față de cetățeanul român A., urmărit pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la comiterea de jafuri (nu din locuințe) prevăzută de art. 1 (1) din C. pen. britanic din 1977, conspirație la tăinuirea, convertirea, transferul și eliminarea bunurilor furate prevăzută de art. 1 (1) din C. pen. britanic din 1977, tăinuirea, convertirea, deghizarea, transferul și eliminarea bunurilor furate prevăzută de art. 327 din Legea privind produsele infracțiunilor (Proceeds of Crime Act) din 2002 și implicarea în aranjamente în scopul achiziției, deținerii, utilizării și controlării bunurilor furate prevăzută de art. 328 din Legea privind produsele infracțiunilor (Proceeds of Crime Act) din 2002, pentru a dispune, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu privire la predarea persoanei solicitate.

Împotriva persoanei solicitate s-a dispus măsura reținerii, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 25 iunie 2019, ora 21:20, până la 26 iunie 2019, ora 21:20, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 87/2019.

A fost atașată lucrarea cu nr. 1872/II-5/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În ședința publică din data de 26 iunie 2019, Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 302/2004, a luat act de faptul că persoana solicitată a primit o copie a mandatului european de arestare tradus în limba română, a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, căreia i s-au adus la cunoștință motivul prezentării sale în fața instanței, drepturile pe care le are, de a fi asistată de apărător ales sau numit din oficiu, regula specialității și luarea consimțământului la predare.

În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel București a procedat la audierea persoanei solicitate A., care a arătat că nu dorește să fie predat autorităților britanice și a precizat că înțelege să nu renunțe la regula specialității.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a reținut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 și nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de 99 din același act normativ.

Curtea de apel a constatat că apărătorul persoanei solicitate a invocat o eroare strecurată în cuprinsul actelor emise de autoritățile britanice cu privire la data nașterii numitului A., în sensul că s-a menționat că aceasta ar fi 6 septembrie 1986, în loc de 5 septembrie 1986, cum este corect, învederând inclusiv posibilitatea ca, de fapt, mandatul european de arestare să vizez o altă persoană.

Instanța a reținut însă că această obiecție nu poate fi primită, menționarea inexactă a datei nașterii persoanei solicitate datorându-se doar unei simple erori a autorităților britanice. În acest sens, curtea de apel a observat că diferența dintre cele două date de naștere (cea greșit menționată în mandatul european și cea reală) este de doar o zi, în timp ce numele și locul nașterii (Pașcani) persoanei solicitate sunt corecte. Totodată, fotografia persoanei solicitate atașată de autoritățile britanice mandatului european de arestare este similară cu fizionomia numitului A. și, audiat de procuror, acesta a precizat expres că nu are obiecțiuni privind identitatea și că el este persoana indicată în mandatul european de arestare .

De asemenea, persoana solicitată a precizat că merge săptămânal în Marea Britanie, efectuând transport de marfă, iar din actele depuse la dosar de acesta rezultă că firma sa de transport, B. SRL, folosește un autovehicul de transport cu un număr de înmatriculare similar celui menționat în mandatul european (x, respectiv x, f.18 dosar P.C.A.B.) și care conține inclusiv particula "B.", regăsită și în denumirea societății sale.

Raportat la cele arătate, instanța a apreciat că persoana vizată de mandatul european de arestare a fost corect identificată.

În continuare, Curtea de Apel București a reținut că mandatul a fost emis de un judecător din cadrul Curții de Magistrați din Westminster și are la bază un mandat de arestare emis de aceeași instanță la data de 18 iunie 2019.

În fapt, s-a observat că, din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că, în urma anchetelor făcute de Poliția Metropolitană britanică și de autoritățile române și italiene, persoana solicitată A. a fost identificat ca fiind membru al unui grup infracțional organizat, implicat în comiterea unei serii de jafuri în Londra și alte districte de pe teritoriul Regatului Unit între decembrie 2016 și 2019. Anchetele comune au stabilit că gruparea infracțională organizată își are sediul în Iași, în estul României și are un istoric complex, având la activ furturi mare valoare. Dovezi din investigațiile comune au stabilit faptul că A., împreună cu alți membri ai grupării infracționale organizate au călătorit în Regatul Unit al Marii Britanii pentru săvârșirea de jafuri și aveau ca țintă localuri comerciale sau depozite, perioada în care folosea mașina personală C. x la diverse date pentru transportul portul bunurilor furate în exteriorul Regatului Unit via Eurotunel. Bunurile furate în cadrul mai multor jafuri includ cărți vechi, evaluate la peste 2 milioane de lire sterline, precum și bunuri IT sau electronice. Probele au arătat că A. a fost conspirator și a fost implicat împreună cu alți membri ai grupării infracționale organizate în comiterea de jafuri în diferite locații comerciale din Regatul Unit, după cum urmează:

i) la depozitul aparținând D., Petersborough în data de 6 decembrie 2016;

ii) la depozitul E., Feltham, Londra între 29 - 30 ianuarie 2017;

iii) la depozitul E., Feltham, între 29 - 30 ianuarie 2017;

iv) la depozitul F., Ealingi în data de 5 februarie 2017:

v) la depozitul G., Sheffield în data de 13 martie 2017;

vi) la depozitul H., St Albas în data de 1 iulie 2017;

vii) la depozitul I., Hounslow, în data de 9/S/2017;

viii) la depozitul J., Staford în 4 martie 2018;

ix) la depozitul H. Nottingham în 13 aprilie 2018;

x) la depozitul H. Nottingham în 1 iunie 2018;

xi) la depozitul K., L., Amersham în 24 februarie 2019;

xii) M., Daventry, în 14 aprilie 2019.

S-a arătat că modul de operare pentru jafurile separate/tentativele de jafuri este similar, având același element de sofisticare și înalt grad de premeditare și executare. Intrarea era forțată prin acoperișul depozitului, iar accesul în locație se făcea din clădirile adiacente, prin spargerea pereților din cărămidă. Totodată, datele privind călătoriile, comunicațiile telefonice și datele celulare ale cartelelor preplătite românești și britanice au dus la identificarea lui A. că participant în organizarea având ca scop eliminarea bunurilor rezultate din jafuri.

S-a mai reținut că există probe care țin de contactele în comunicații la datele respective între numere de telefon românești și celulele din rețelele atribuite telefoanelor care arată că A. s-a deplasat la Londra ca să se întâlnească cu membrii grupării infracționale organizate și la câteva zile după comiterea faptelor a călătorit în afara Regatului Unit, uneori în compania unor membri identificați ai grupării infracționale organizate, că poliția română a confiscat un transport de marfă care conținea laptopuri furate cu ocazia jafului din depozitul H. St. Albans din 1 iulie 2017, care se găseau în posesia lui A. la întoarcerea sa din Regat. Mașina sa a fost capturată aproape de adresa folosită pentru depozitarea cărților antice luate de la depozitul E. cu ocazia jafului din data de 29 - 30 ianuarie 2017, după care a părăsit regatul Unit prin Eurotunnel.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor și dispozițiile legale aplicabile, s-a menționat că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată reprezintă infracțiunile de conspirație la comiterea de jafuri (nu din locuințe) prevăzută de art. 1 (1) din C. pen. britanic din 1977, conspirație la tăinuirea, convertirea, transferul și eliminarea bunurilor furate prevăzută de art. 1 (1) din C. pen. britanic din 1977, tăinuirea, convertirea, deghizarea, transferul și eliminarea bunurilor furate prevăzută de art. 327 din Legea privind produsele infracțiunilor (Proceeds of Crime Act) din 2002 și implicarea în aranjamente în scopul achiziției, deținerii, utilizării și controlării bunurilor furate prevăzută de art. 328 din Legea privind produsele infracțiunilor (Proceeds of Crime Act) din 2002.

Curtea de Apel București a reținut că faptele anterior menționate sunt incriminate și de legea penală română, reprezentând infracțiunile de constituire a unui grup criminal organizat, prev. de art. 367 C. pen., tăinuire, prev. de art. 270 C. pen. și spălare de bani, prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002. Totodată, infracțiunile de constituire a unui grup criminal organizat și spălare de bani se regăsesc în cadrul infracțiunilor pentru care predarea nu este condiționată de existența dublei incriminări, conform art. 97 alin. (1) pct. 1 și 9 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, instanța de fond a constatat că motivul de refuz al predării invocat de persoana solicitată (nu a săvârșit faptele pentru care este cercetat) nu se încadrează în motivele obligatorii sau opționale de refuz a executării mandatului prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În continuare, curtea de apel a reținut, referitor la onorariul solicitat de apărătorul din oficiu al persoanei solicitate, că, potrivit art. 8 alin. (1) lit. b) din Protocolul nr. 37-AUT din 14 februarie 2019 privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților, încheiat între Ministerul Justiției, Ministerul Public și U.N.B.R., cuantumul onorariului este de 1.012 RON pentru fiecare persoană solicitată în cursul procedurii de executare a unui mandat european de arestare.

Totodată, conform art. 8 alin. (3) din același protocol, onorariul anterior menționat se acordă o singură dată pentru întreaga durată a procedurii de executare a unui mandat european de arestare.

De asemenea, potrivit art. 8 alin. (4) raportat la art. 5 alin. (3) din protocol, onorariul se majorează cu 100% în cazul în care asistența judiciară din oficiu este asigurată între orele 20:00 - 8:00.

În fine, la termenul de judecată din 26 iunie 2019, Curtea a constatat că delegația apărătorului din oficiu a încetat în urma prezentării apărătorului ales, astfel că acesta nu va avea dreptul decât la un onorariu parțial, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 25% din valoarea onorariului cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată, conform art. 8 alin. (4) rap. la art. 6 din protocol.

Raportat la aceste dispoziții legale, Curtea de Apel a constatat că onorariul apărătorului din oficiu ar fi trebuit să fie, dacă delegația sa nu ar fi încetat, de 2.024 RON (onorariul de 1.012 RON, majorat cu 100%, deoarece procedura la parchet s-a desfășurat după ora 20:00, f.7 dosar P.C.A.B.). În mod evident, raportat la dispozițiile art. 8 alin. (3) din protocol, apărătorul din oficiu nu are dreptul la două onorarii, unul aferent procedurii desfășurate în fața procurorului și altul aferent procedurii în fața instanței, în condițiile în care dispoziția menționată prevede expres că onorariul se acordă o singură dată.

Drept urmare, curtea de apel a stabilit apărătorului din oficiu un onorariul parțial în valoare de 1.500 RON.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana solicitată A..

În esență, persoana solicitată, prin apărător ales, a învederat că mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, au fost comise pe teritoriul României. În acest sens, s-a arătat că, în sarcina persoanei solicitate s-au reținut infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, tăinuire și complicitate la furt, bunurile sustrase de pe teritoriul statului străin fiind transportate pe teritoriul României cu intenția de a facilita valorificarea acestora. Or, potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Așadar, având în vedere că o parte din activitatea ilicită s-a desfășurat pe teritoriul României, apărarea a apreciat că, în cauză, este aplicabilă legea penală română, cu atât mai mult cu cât gruparea infracțională a fost constituită nu doar în vederea sustragerii bunurilor, ci și în scopul valorificării acestora, aceste din urmă acțiuni fiind desfășurate pe teritoriul național.

Un argument suplimentar invocat de apărare a fost reprezentat de faptul că, la 11 iulie 2017, Serviciul de Investigații Criminale și Serviciul de Investigare a Criminalității Economice din cadrul IPJ Iași l-a depistat pe A. în timp ce transporta cu microbuzul N. un număr de 30 laptopuri marca O., aplicând acestuia sancțiunea contravențională prev. de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 și dispunând confiscarea acestor obiecte. Împotriva procesului-verbal a formulat plângere A., aceasta fiind anulată la netimbrată prin sentința civilă nr. 905/2017 a Judecătoriei Iași.

Referitor la laptopurile anterior menționate, apărarea a subliniat că acestea sunt prezumate ca fiind furate din mai multe depozite, fapt ce rezultă din mandatul european de arestare emis de autoritățile engleze, dar bunurile au ajuns pe teritoriul României și au format obiectul confiscării dispuse de autoritățile naționale.

Prin urmare, având în vedere că o parte din activitatea ilicită s-a derulat pe teritoriul României, apărarea a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care s-a solicitat admiterea contestației, desființarea Sentinței penale nr. 143 din 26 iunie 2019, respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare din 21 iunie 2019 privind persoana solicitată A., și punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate.

Analizând contestația declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Instanța de fond a evaluat corect particularitățile cauzei și a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată A..

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorități judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privind conținutul și forma mandatului. În acest sens, se observă că judecătorul din cadrul Curții de Magistrați din Westminster a emis la data de 21 iunie 2019, un mandat european de arestare față de cetățeanul român A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la comiterea de jafuri (nu din locuințe) prevăzută de art. 1 alin. (1) din C. pen. britanic din 1977, conspirație la tăinuirea, convertirea, transferul și eliminarea bunurilor furate prevăzută de art. 1 (1) din C. pen. britanic din 1977, tăinuirea, convertirea, deghizarea, transferul și eliminarea bunurilor furate prevăzută de art. 327 din Legea privind produsele infracțiunilor (Proceeds of Crime Act) din 2002 și implicarea în aranjamente în scopul achiziției, deținerii, utilizării și controlării bunurilor furate prevăzută de art. 328 din Legea privind produsele infracțiunilor (Proceeds of Crime Act) din 2002.

În conținutul mandatului european de arestare s-a reținut, în esență, că persoana solicitată A. a fost identificat ca fiind membru al unui grup infracțional organizat, implicat în comiterea unei serii de jafuri de mare valoare în Londra și alte districte de pe teritoriul Regatului Unit între decembrie 2016 și 2019, gruparea infracțională organizată având sediul în Iași, în estul României. De asemenea, s-a reținut că A., împreună cu alți membri ai grupării infracționale organizate au călătorit în Regatul Unit al Marii Britanii pentru săvârșirea de jafuri (care includ cărți vechi, evaluate la peste 2 milioane de lire sterline, precum și bunuri IT sau electronice) și aveau ca țintă localuri comerciale sau depozite, persoana solicitată folosind mașina personală C. x la diverse date pentru transportul bunurilor furate în exteriorul Regatului Unit via Eurotunel. Totodată, s-a arătat că modul de operare pentru jafurile ori tentativele de jafuri este similar, având același element de sofisticare și înalt grad de premeditare și executare, respectiv intrarea era forțată prin acoperișul depozitului, iar accesul în locație se făcea din clădirile adiacente, prin spargerea pereților din cărămidă. În plus, s-a subliniat că datele privind călătoriile, comunicațiile telefonice și datele celulare ale cartelelor preplătite românești și britanice au dus la identificarea lui A. că participant în organizarea având ca scop eliminarea bunurilor rezultate din jafuri. În acest sens, în mandatul european de arestare s-a reținut că A. s-a deplasat la Londra ca să se întâlnească cu membrii grupării infracționale organizate și la câteva zile după comiterea faptelor a călătorit în afara Regatului Unit, uneori în compania unor membri identificați ai grupării infracționale organizate, precum și că poliția română a confiscat un transport de marfă care conținea laptopuri furate cu ocazia jafului din depozitul H. St. Albans din 1 iulie 2017, care se găseau în posesia lui A. la întoarcerea sa din Regat. Mașina acestuia a fost capturată aproape de adresa folosită pentru depozitarea cărților antice luate de la depozitul E. cu ocazia jafului din data de 29-30.01.2017, după care a părăsit regatul Unit prin Eurotunel.

Faptele reținute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, sunt incriminate și de legea penală română, reprezentând infracțiunile de constituire a unui grup criminal organizat, prev. de art. 367 C. pen., tăinuire, prev. de art. 270 C. pen. și spălare de bani, prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002. Mai mult, infracțiunile de constituire a unui grup criminal organizat și spălare de bani se regăsesc printre cele enumerate în dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată (respectiv la pct. 1 și 9 al articolului menționat), care duc la executarea mandatului european fără verificarea dublei incriminări a faptei, în cazul în care sunt pedepsite în statul emitent cu o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate cu o durată maximă de cel puțin trei ani.

În continuare, Înalta Curte observă că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autoritățile din Marea Britanie. Însă, potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În ceea ce privește identitatea persoanei solicitate, se observă că, audiat atât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la data de 25 iunie 2019, cât și de instanța de fond, la termenul din 26 iunie 2019, aceasta nu a formulat obiecțiuni, admițând că este persoana menționată în mandat, însă a precizat că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Marea Britanie și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

De asemenea, Înalta Curte constată că persoana solicitată nu a invocat existența vreunuia dintre motivele obligatorii de neexecutare a mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, însă a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că, în cauză, contrar celor susținute de apărare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea 302/2004, republicată conform căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României. Astfel, se observă că, împotriva persoanei solicitate A. s-a emis mandat european de arestare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv: conspirație la comiterea de jafuri; conspirație la tăinuirea, convertirea, transferul și eliminarea bunurilor furate; tăinuirea, convertirea, deghizarea, transferul și eliminarea bunurilor furate; implicarea în aranjamente în scopul achiziției, deținerii, utilizării și controlării bunurilor furate. Împrejurarea invocată de apărare, respectiv că bunurile furate erau transportate, în scopul valorificării, pe teritoriul României, nu conduce la concluzia că toate infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată de autoritățile din Marea Britanie au fost comise în România.

De altfel, chiar dacă o parte dintre actele de executare ale uneia dintre infracțiunile imputate persoanei solicitate ar fi fost comise pe teritoriul statului român, trebuie menționat că, într-o astfel de situație, legea lasă la aprecierea instanței oportunitatea refuzului executării mandatului european de arestare. Or, un eventual refuz poate fi justificat doar de oportunitatea demarării unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte care au motivat mandatul european de arestare. În acest sens, trebuie subliniat că autoritățile judiciare române nu au fost sesizate cu fapte penale ce ar fi fost comise de persoana solicitată. Prin urmare, față de caracterul de transnaționalitate al acestor fapte, locul în care se presupune că a fost săvârșită majoritatea actelor de executare, naționalitatea presupușilor coautori, precum și stadiul avansat al cercetărilor efectuate de către autoritățile din Marea Britanie, cel puțin la acest moment, nu se poate identifica vreo justificare pentru a se refuza executarea mandatului european de arestare.

Prin urmare, Înalta Curte constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 21 iunie 2019 de Curtea de Magistrați din Westminster, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord pe numele persoanei solicitate A., mandatul fiind emis în vederea efectuării urmăririi penale față de contestator, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment în executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 143/F din data de 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., va rămâne în sarcina statului.

În continuare, Înalta Curte constată că împotriva dispoziției privind cuantumul onorariului apărătorului desemnat din oficiu din Sentința penală nr. 143/F din data de 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestație avocatul P.

În esență, contestatoarea P. a arătat că a fost desemnat apărător din oficiu pentru persoana solicitată A., atât în fața Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul x/2019, cât și în fața Curții de Apel București, secția a II-a Penală în Dosarul nr. x/2019, cuantumul sumelor menționate fiind 2.024 RON (Delegația nr. 11147 din 26 iunie 2019 emisă în baza adresei de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București), respectiv 1.024 RON (Delegația nr. 11156 din 26 iunie 2019 emisă în baza adresei de la Curtea de Apel București, secția a II-a penală).

De asemenea, a precizat că, s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 14 februarie 2019, la ora 19, și a așteptat aproximativ două ore pentru ca persoana solicitată A. să fie adus de la DIICOT. Totodată, a învederat că, în fața Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, persoana solicitată nu a avut apărător ales, fiind asistat doar de apărătorul desemnat din oficiu. Apărătorul ales a fost angajat la instanță, la ora 13:10, ulterior emiterii, de către Barou, a delegației în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Așadar, având în vedere, pe de-o parte, că au fost emise două delegații, care stabilesc două onorarii distincte, iar, pe de altă parte, că onorariile prevăzute în protocol nu pot fi reduse, a solicitat admiterea contestației și acordarea onorariului în cuantum de 3036 RON (2024 pentru asistența juridică acordată în fața Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și 1012 RON pentru asistența juridică acordată în fața Curții de Apel București).

Analizând contestația formulată de avocatul P. împotriva dispoziției privind cuantumul onorariului apărătorului desemnat din oficiu din Sentința penală nr. 143/F din data de 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel, se observă că, potrivit art. 8 alin. (1) lit. b) din Protocolul privind acordarea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară, încheiat între Ministerul Justiției, Ministerul Public și U.N.B.R., cuantumul onorariului care se cuvine avocaților pentru asistența judiciară acordată persoanei solicitate este de 1.012 RON pentru fiecare persoană solicitată în cursul procedurii de executare a unui mandat european de arestare.

Conform art. 8 alin. (3) din același protocol, onorariul cuvenit avocaților pentru asistența judiciară acordată, potrivit prevederilor alin. (1), se acordă o singură dată pentru întreaga durată a procedurii de executare a unui mandat european de arestare.

De asemenea, art. 8 alin. (4) raportat la art. 5 alin. (3) din protocol, prevede că onorariul stabilit potrivit alin. (1) se majorează cu 100% în cazul în care asistența judiciară din oficiu este asigurată între orele 20:00 - 8:00 ori în zilele nelucrătoare sau sărbătorile legale.

Totodată, art. 8 alin. (4) raportat la art. 6 din protocol statuează că delegația apărătorului desemnat din oficiu încetează, potrivit art. 91 alin. (4) din C. proc. pen., la prezentarea apărătorului ales. În acest caz, onorariul stabilit pentru apărătorul desemnat din oficiu nu poate fi mai mic de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.

Examinând actele dosarului, în raport de prevederile anterior menționate, Înalta Curte constată că avocatul P. a asigurat asistența judiciară a persoanei solicitate în fața Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în data de 25 iunie 2019, după ora 20:00 .

De asemenea, se observă că, prin delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 11156 din 26 iunie 2019, avocatul P. a fost desemnată să asiste persoana solicitată și în fața Curții de Apel București, la termenul din 26 iunie 2019, însă delegația a încetat întrucât la acel termen de judecată s-a prezentat apărătorul ales al persoanei solicitate.

Înalta Curte constată însă, în acord cu instanța de fond, că apărătorul desemnat din oficiu nu are dreptul la două onorarii, unul aferent procedurii desfășurate în fața procurorului și altul aferent procedurii în fața instanței, chiar dacă au fost emise două delegații, întrucât art. 8 alin. (3) din protocol prevede expres că onorariul se acordă o singură dată pentru întreaga durată a procedurii de executare a unui mandat european de arestare.

Așadar, având în vedere că delegația apărătorului desemnat din oficiu a încetat la prezentarea apărătorului ales, iar onorariul se acordă o singură dată pentru întreaga procedură, în mod corect instanța de fond a stabilit un onorariu parțial în cuantum de 1.500 RON.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația formulată de avocatul P. împotriva dispoziției privind cuantumul onorariului apărătorului desemnat din oficiu din Sentința penală nr. 143/F din data de 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 143/F din data de 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Respinge contestația formulată de avocatul P. împotriva dispoziției privind cuantumul onorariului apărătorului desemnat din oficiu din Sentința penală nr. 143/F din data de 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2019.

Procesat de GGC - LM