ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 241/2019

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. și art. 5 C. pen., formulată de apelanta inculpată A.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că apelanta inculpată, prin motivele de apel depuse la dosar, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (4) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, apelanta inculpată și-a manifestat nemulțumirea în raport de conținutul reglementărilor indicate, care permit revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere deși termenul de supraveghere, stabilit printr-o hotărâre de condamnare anterioară, a fost împlinit pe parcursul derulării prezentei proceduri judiciare, caz în care executarea pedepsei închisorii alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză ar fi excesivă.

Prima instanță a constatat că, deși inculpata A., autoarea excepției, are calitatea de parte în procesul penal în desfășurare, aceasta invocă formal neconstituționalitatea normelor legale indicate [art. 96 alin. (4) din C. pen. și art. 5 din C. pen.], fără a pune în evidență principiile constituționale pe care le consideră încălcate de dispozițiile legale, făcând astfel imposibil controlul a posteriori pe care îl efectuează Curtea Constituțională în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, s-a constatat că partea nu raportează textele de lege pe care dorește să le supună controlului la legea fundamentală și nu-și argumentează pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale. Simpla invocare a neconstituționalității dispozițiilor din legi sau ordonanțe nu este adecvată atâta timp cât autorul se raportează doar formal la prevederile din Constituție, fără a argumenta în ce constă legătura textelor în discuție cu prevederile constituționale și care este neconcordanța dintre ele și textul legii fundamentale.

Curtea de apel a reținut că neconstituționalitatea unui text de lege este dată de contradicția dintre dispoziția legală și un principiu sau o prevedere constituțională. Curtea a remarcat și faptul că, prin invocarea excepției de neconstituționalitate, apelanta urmărește practic neaplicarea reglementării privind revocarea suspendării executării sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, dar această susținere reprezintă o apărare de fond (motiv de apel) și va fi examinată ca atare, lipsindu-i elementul esențial care să facă posibilă analiza: textul constituțional încălcat. De altfel, s-a constatat că apărătorul desemnat din oficiu apelantei inculpate, în concluziile scrise formulate, a tratat criticile acesteia drept apărări de fond.

Prin urmare, fiind vorba despre o chestiune de interpretare și aplicare a legii, Curtea de apel a constatat că nu sunt întrunite condițiile de regularitate a sesizării instanței constituționale, astfel încât, în baza art. 29 alin. (2), (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. și art. 5 C. pen., formulată de apelanta inculpată A.

Împotriva încheierii din data de 27 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. și art. 5 C. pen. a formulat recurs inculpata A.

În cererea scrisă, inculpata a criticat încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitatea dispozițiilor art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., susținând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât i se impune să execute a doua oară o pedeapsă executată în întregime.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 aprilie 2019, fiind repartizată aleatoriu la termenul din data de 30 aprilie 2019, când s-a amânat pentru a acorda posibilitatea apărătorului din oficiu să pregătească apărarea, în raport de obiectul dosarului (recurs împotriva unei încheieri prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o excepție de neconstituționalitate).

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 07 mai 2019, apărătorul desemnat din oficiu inculpatei a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (4) și (5) C. pen.

Examinând recursul formulat de inculpata A. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Legat de admisibilitatea sesizării instanței de contencios constituțional, se constată că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, se constată că excepția a fost invocată de inculpata A. într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., fără ca textul criticat să fie declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a instanței constituționale.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Examinând condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță (în același sens s-a pronunțat și practica judiciară - Încheierea nr. 128/23.02.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014).

În speța de față, criticile recurentei inculpate nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. și art. 5 C. pen., întrucât problema reală este de interpretare și aplicare a legii. Așadar, aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate, aplicarea și interpretarea legii reprezentând un atribut ce revine instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale.

Cu privire la acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Totodată, se constată că autoarea excepției nu a indicat niciun text constituțional pretins a fi încălcat, astfel că motivele sale nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, deoarece critică prevederile legale menționate fără să indice textul constituțional pe care acestea îl încalcă. Prin urmare, excepția nu este motivată, nefiind respectate dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora "sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

Având în vedere argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recursul formulat de inculpata A. împotriva încheierii din data de 27 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata A. împotriva încheierii din data de 27 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. și art. 5 C. pen.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2019.

Procesat de GGC - GV