ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 585/2019

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 245 din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16, art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12), art. 24 alin. (1) și art. 52 din Constituția României, art. 6 și art. 7 Convenția Europeană A Drepturilor Omului, formulată de condamnatul A.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că, prin Decizia nr. 14 din 9 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Completul de 5 judecători, s-a stabilit că, pentru ca o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României să fie admisibilă și să creeze obligația trimiterii sale la Curtea Constituțională, este necesar ca respectiva cerere să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice din cauză.

A mai fost reliefat că instanța de contencios constituțional a stabilit că examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei.

Totodată, s-a arătat că, și în condițiile în care, în cauza de față, par a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, respectiv dispoziția legală atacată ca fiind neconstituțională să facă parte dintr-o lege, să fie ridicată în fața unei instanțe de judecată, de una dintre părțile din dosar, să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost declarată ca atare printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, s-a constatat că nu este îndeplinită și condiția privind efectul real, concret pe care admiterea unei atare excepții l-ar putea produce asupra cursului procesului penal și asupra situației juridice din cauză, și nici cea a existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate.

Instanța a mai reținut că, așa cum a statuat chiar Curtea Constituțională prin Decizia nr. 519 din 7 iulie 2015, liberul acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituția României, semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.

Totodată, s-a mai arătat că, în ceea ce privește condiția privind legătura cu cauza nu poate fi interpretată ca fiind una pur formală, ci aceasta trebuie să fie subsumată ideii de interes al părții de a invoca excepția de neconstituționalitate, așa cum s-a stabilit, de altfel, și prin Deciziile nr. 113/A din 31 martie 2015, nr. 242/A din 25 iunie 2015 și nr. 333/A din 29 septembrie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Împotriva acestei decizii, petentul contestator A. a formulat recurs la data de 4 noiembrie 2019 (prin fax - fila x), prin apărătorul ales B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 11 noiembrie 2019, sub nr. x/2019.

La termenul de judecată stabilit la 27 noiembrie 2019, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării căii de atac a recursului.

Examinând, cu prioritate, asupra excepției tardivității recursului formulat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate cuprinsă în decizia penală nr. 245 din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este tardiv declarat.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că, în cuprinsul său nu se socotește ora la care începe să curgă și nici ora la care se împlinește, și peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivității acestora.

Înalta Curte notează că, în cazul calculării termenului pe ore, nu sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (4) C. proc. pen., care vizează exclusiv ultima zi a unui termen fixat pe zile, luni sau ani.

În raport cu aceste dispoziții, având în vedere că decizia Curții de Apel Ploiești a fost pronunțată în data de 31 octombrie 2019, termenul de 48 de ore în care inculpatul putea declara recurs s-a împlinit la 2 noiembrie 2019.

În lipsa unei dispoziții legale în acest sens, termenele pe ore nu se prorogă, chiar dacă data de 2 noiembrie 2019, ca ultimă zi de declarare a căii de atac este o zi de sâmbătă.

Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere data pronunțării deciziei, Înalta Curte constată că, la 04 noiembrie 2019, când condamnatul a declarat recurs, expirase termenul în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel că nu se poate reține că a promovat calea de atac în termenul legal.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate cuprinsă în decizia penală nr. 245 din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate cuprinsă în Decizia penală nr. 245 din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM