ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 13/8.06.2006 emisă de ANRE - Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale, exonerarea de la plata sumei de 232643,76 RON reprezentând contravaloare depășire capacitate rezervată în lunile decembrie 2015 și ianuarie 2016 și anularea facturilor seria x nr. x/01.03.2016 și seria x nr. x/21.03.2016, precum și suspendarea executării Hotărârii nr. 13/2016 a ANRE până la soluționarea definitivă a cauzei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2681 din 21 septembrie 2016, a admis excepția necompetenței materiale pe capătul 2 de cerere din acțiune și a disjuns acest capăt de cerere, declinând competența de soluționare a capătului de cerere privind exonerarea reclamantei de la plata sumei de 232.643,76 RON și anularea facturilor, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția civilă.

A respins excepția inadmisibilității capătului 3 de cerere privind suspendarea executării Hotărârii nr. 13/2016 a ANRE.

A respins capetele 1 și 3 din acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" SA, ca neîntemeiate.

Împotriva Sentinței civile nr. 2681 din 21 septembrie 2016 a declarat recurs reclamanta SC A. SA, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Instanța de fond a reținut că hotărârea contestată este temeinică, raportându-se strict la Ordinul nr. 1/2016 privind stabilirea unor măsuri provizorii referitoare la implementarea Codului rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale aprobat prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 16/2013, neavând în vedere și contractul încheiat cu S.N.T.G.N. Transgaz nr. 17/2015.

Astfel, între societate și S.N.T.G.N. Transgaz s-a încheiat Contractul nr. x/2015 pentru serviciile de transport, deci relațiile între cele doua societăți sunt relații contractuale, drepturile și obligațiile părților fiind stabilite prin convenția încheiată.

În art. 22 la alin. (2) din Contractul nr. x/2015 se arată că: "Părțile vor conveni modificarea și completarea prezentului contract în condițiile apariției unor modificări/completări/abrogări ale Ordinului ANRE nr. 16/2013 privind Codul rețelei."

Apariția Ordinului nr. 1/2016 nu a dus la încheierea niciunui act adițional la contract între societatea recurentă și intimata pârâtă S.N.T.G.N. Transgaz, aceasta din urmă aplicând ordinul menționat în mod unilateral.

Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale reține, în cuprinsul Hotărârii nr. 13/08.06.2016, faptul că acest contract, "fiind un contract reglementat, anexă la Codul rețelei, pe parcursul anului gazier pentru care este încheiat, este completat cu toate prevederile legale intrate în vigoare în domeniul transportului gazelor naturale." Însă acest lucru contravine convenției anterioare a părților.

Astfel, Contractul nr. x/2015 pentru serviciile de transport prevede că rezervarea de capacitate este zilnică pe întregul an gazier.

Prin modificările aduse de Ordinul nr. 1/2016 se stabilește renunțarea la capacitatea zilnică și trecerea la capacitatea lunară. Acest lucru trebuia să se realizeze, în opinia recurentei, prin semnarea unui act adițional la contractul existent, care să permită părților și redimensionarea capacității contractate în funcție de noua concepție - rezervare lunară a capacității pe puncte de intrare în sistemul de transport gaze, și, totodată, impunea schimbarea Metodologiei de stabilire a tarifelor de capacitate, având în vedere că se modifică variabilele care au stat la baza întocmirii metodologiei rezervării zilnice/orare a capacității.

Mai mult, potrivit Contractului nr. x/2015, art. 5 alin. (4), Transgaz avea obligația ca în termen de 10 zile lucrătoare de la sfârșitul lunii de livrare să transmită două facturi separate: o factură aferentă serviciilor de transport prestate pentru luna precedentă și o a doua factură aferentă dezechilibrelor pentru luna precedentă. Această obligație nu a fost respectată în ceea ce privește facturile privind dezechilibrele.

Un alt aspect privește rezervarea de capacitate pe puncte de intrare/ieșire în/din rețeaua națională de transport pentru anul gazier 2015 - 2016. Cantitățile de gaze contractate, menționate în Anexa nr. 4 la contract, sunt defalcate pe două categorii: gaze import și gaze interne.

Pentru gazele import a fost estimat un procent de 2% pentru perioada octombrie 2015 - martie 2016. Pentru gazele interne livrate din depozite de înmagazinare în perioada octombrie 2015 - aprilie 2016, s-a făcut mențiunea: "Procentul maxim de gaze interne din depozite din total intern livrat lunar în această perioadă se va determina funcție de nivelurile lunare de cantități pentru CPET calculate, alocate și afișate pe site-ul propriu de către SNTGN TRANSGAZ SA conform Ordin ANRE nr. 161/2014".

Un alt aspect privind nelegalitatea Hotărârii nr. 13/08.06.2016 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei - Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale a vizat aplicarea în timp a dispozițiilor Ordinului nr. 1/2016, acesta având caracter retroactiv, începând cu luna decembrie 2015, fapt care contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituția României, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Atunci când se vorbește despre principiul neretroactivității legii civile, se are în vedere sensul larg al noțiunii de lege, deci toate categoriile de acte, iar în doctrina juridică s-a reținut că ar fi neconstituțională prevederea dintr-o eventuală lege civilă sau dintr-un alt act normativ ce ar dispune că acea lege sau acel act normativ s-ar aplica retroactiv.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata pârâtă S.N.T.G.N. Transgaz a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 13/8.06.2006 emisă de ANRE - Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața gazelor naturale.

Acțiunea sa a fost respinsă, prima instanță apreciind ca fiind temeinice și legale actele administrative contestate.

Analizând criticile aduse soluției primei instanțe, Înalta Curte reține - cu prioritate - că prin recurs nu s-au adus critici soluției pronunțate cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, astfel că aceasta a intrat în puterea lucrului judecat.

În ceea ce privește criticile aduse soluției date cererii în anularea Hotărârii nr. 13/8.06.2006, constată că, deși recurenta a invocat formal motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., acesta nu este incident în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reține că argumentele pe care recurenta arată că le-a cuprins în contestație, dar instanța de fond nu le-ar fi analizat, se referă la obligația de transmitere a unor facturi separate, prevăzută de art. 5 alin. (4) din Contractul nr. x/2015, care nu au însă relevanță pentru examinarea legalității Hotărârii nr. 13/8.06.2016, ci interesează fondul capătului de cerere a cărui competență de soluționare a fost declinată prin sentința recurată.

Or, așa cum în mod constant instanța supremă a arătat în jurisprudența sa, reține că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

În speță, hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a rămas învestită curtea de apel, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului și față de prevederile art. 1 alin. (1) ("Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ (...), se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată (...)") din Legea nr. 554/2004, că în speță temeiul obligațiilor recurentei reclamante față de intimata pârâtă SNTGN TRANSGAZ SA nu este hotărârea contestată, ci contractul dintre părți și facturile emise în baza acestuia, nefiind dovedită vreo vătămare decurgând din înseși emiterea actului administrativ contestat, reprezentat de Hotărârea ANRE nr. 13/8.06.2006.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, între recurenta reclamantă și intimata pârâtă S.N.T.G.N. Transgaz s-a încheiat Contractul de transport al gazelor naturale nr. 17/2015.

La 20 ianuarie 2016 a fost publicat Ordinul nr. 1/18 ianuarie 2016 emis de A.N.R.E. privind stabilirea unor măsuri provizorii referitoare la implementarea Codului rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale aprobat prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 16/2013, care prevede renunțarea la rezervarea de capacitate zilnică și trecerea la capacitate lunară.

La art. 3 alin. (6) din Ordin se prevede expres că și pentru luna decembrie 2015 calculul contravalorii depășirilor de capacitate rezervată se va face potrivit noului Ordin.

Faptul că "apariția Ordinului nr. 1/2016 nu a dus la încheierea niciunui act adițional la contract între societatea recurentă și intimata pârâtă S.N.T.G.N. Transgaz" este o împrejurare deopotrivă imputabilă părților contractante din perspectiva art. 22 din contract, dar este totodată irelevantă pentru verificarea legalității Hotărârii nr. 13/08.06.2016.

În plus, mențiunea din cuprinsul Hotărârii nr. 13/08.06.2016 în sensul că acest contract, "fiind un contract reglementat, anexă la Codul rețelei, pe parcursul anului gazier pentru care este încheiat, este completat cu toate prevederile legale intrate în vigoare în domeniul transportului gazelor naturale." nu poate fi considerată nelegală și este în acord cu clauza cuprinsă în art. 22 alin. (2) din Contract și invocată de recurenta reclamantă, prin care s-a prevăzut expres că modificarea, completarea sau abrogarea Ordinului ANRE nr. 16/2013 privind Codul rețelei atrage modificarea și completarea contractului.

Acest ordin nu a fost atacat însă de recurenta reclamantă, nici pe motivul pretinsei încălcări a principiului neretroactivității legii civile, prin anumite norme din cuprinsul acestuia, nici pentru alte eventuale motive de nelegalitate.

Recurenta reclamantă nu a dovedit, de altfel, nici faptul că modul de calcul al contravalorii depășirilor de capacitate rezervată stabilită conform actului menționat este mai vătămător pentru ea, față de modalitatea de calcul prevăzută de Ordinul nr. 16/2013, respectiv faptul că acest mod de calcul ar atrage în sarcina sa plata unor sume mai mari.

Dimpotrivă, așa cum corect susține intimata pârâtă prin întâmpinare, o medie lunară ponderează valorile zilnice, compensându-se valorile mai mari (deci depășirile) cu consumurile mai mici decât capacitatea rezervată din alte zile.

De altfel, recurenta nu a susținut că ar fi fost eronat calculate cantitățile rezervate și cele efectiv utilizate, ci doar a invocat faptul că în lunile decembrie 2015 și ianuarie 2016 a înregistrat în punctul de intrare din perimetrul de producție un consum mai mic decât capacitatea rezervată, iar la punctul de preluare din depozitul de înmagazinare un consum mai mare decât capacitatea rezervată, fără însă să precizeze un calcul din care să rezulte că, per ansamblu, nu a depășit capacitatea rezervată.

Totodată, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte arată că este irelevantă lipsa culpei în crearea dezechilibrului, întrucât nu se pune problema sancționării depășirii capacității rezervate, ci a aplicării tarifului datorat și pentru acea depășire, astfel încât, în final, să fie achitată contravaloarea întregii cantități consumate, iar nu doar a aceleia rezervate.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței civile nr. 2681 din 21 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV