ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 26/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții la data de 1 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Vamal de Frontieră Constanța Sud (în continuare "BVF Constanta Sud') - în calitate de autoritate emitentă a actului atacat, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării Deciziei nr. 249 din 27 noiembrie 2015 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal în cuantum de 2.272.897 RON, emisă de pârâtă, până la data la care instanța competentă să judece fondul acțiunii în anularea Deciziei nr. 249 din 27 noiembrie 2015 se va pronunța asupra fondului dreptului.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 1195 din 8 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei A..

1.3. Cererea de recurs

Prin cererea de recurs formulată, reclamanta A. SRL a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe Notele explicative la sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, făcând o greșită apreciere cu privire la încadrarea produsului reclamantei la poziția tarifară 1517, în loc de 1511, fără a lua în considerare puterea normativă a acestui act. S-a susținut că Notele explicative arătate nu au putere de lege, iar instanța trebuie să aibă în vedere Notele explicative ale Nomenclaturii Combinate a Uniunii Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 2015/C 076/01.

Recurenta a arătat că nu s-a limitat doar la a invoca nelegalitatea actului administrativ atacat, ci a dovedit existența aparenței de nelegalitate a acestuia.

A prezentat împrejurări care dau naștere unor îndoieli serioase cu privire la legalitatea deciziei criticate, respectiv nerespectarea unor drepturi ale recurentei cu ocazia emiterii deciziei atacate, dreptul la apărare, libertate economică, așezarea justă a sarcinilor fiscale, dreptul de proprietate privată, dar și prezentarea eronată a situației de fapt, aplicarea de către intimat a unor reguli care nu sunt cuprinse într-o lege și emiterea deciziei cu încălcarea flagrantă a unor norme de drept material.

Recurenta a prezentat pe larg faptul că sunt întrunite ambele condiții pentru suspendarea actului administrativ fiscal atacat, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Cu privire la paguba iminentă a arătat că s-a făcut dovada începerii executării silite împotriva recurentei, în temeiul deciziei atacate, precum și că s-a stopat importul acestui produs, până la clarificarea încadrării tarifare, împrejurare care a determinat imposibilitatea obținerii de venituri suplimentare, atât în prezent, cât și în viitor.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A precizat că instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cerințelor impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea actelor administrative atacate, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.

II. Decizia Înaltei Curți de casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepția invocată din oficiu privind lipsa de interes, în susținerea cererii de recurs, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 249 din 27 noiembrie 2015 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal în cuantum de 2.272.897 RON, emisă de pârâtă.

În dreptul procesual civil interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", așa cum prevăd dispozițiile art. 33 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din informațiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1625 din 5 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anulare, obiect al cererii de suspendare în cauza de față.

Cererea dedusă judecății în dosarul de față este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în susținerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce instanța de fond, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în dosarul nr. x/2016 prin Sentința nr. 1625 din 5 mai 2017, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la pronunțarea instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul formulat de A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1195 din 8 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL