ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2492/2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 14 octombrie 2015, reclamanta Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, OIPOSDRU - MECS ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în principal anularea în totalitate a Deciziei nr. x din 27 august 2015, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în conformitate cu hotărârea instanței și suspendarea executării deciziei mai sus menționate până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin Sentința nr. 15/F-cont din 25 ianuarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă și a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Împotriva Sentinței nr. 15 din 25 ianuarie 2016, pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivând recursul său, reclamanta arată că a învestit Curtea de Apel Pitești cu o acțiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. x din 27 august 2015 privind soluționarea contestației depusă de Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea și obligarea pârâtei la plata sumei de 68.600 RON, reprezentând cheltuieli eligibile în cadrul proiectului x.l/G/20765 cu titlul "Școala viitorului" - împreună pentru o societate bazată pe cunoaștere", cod SMIS - 8576.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență, încheiat la data de 22 iunie 2015 s-a reținut că suma de 68.600 RON nu are caracter eligibil, cheltuiala în discuție fiind angajată cu nerespectarea obligațiilor privind evitarea conflictului de interese.

Consideră recurenta reclamantă că motivele reținute prin Decizia nr. x din 27 august 2015, emisă de OIPOSDRU MECS, preluate și reținute în motivare și prin Sentința nr. 15/F-CONT din 25 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/2015, sunt neîntemeiate, pentru considerentele următoare.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii contractului în cauză, respectiv Legea învățământului nr. 84/1995 și Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, precum și Regulamentul de organizare și funcționare a inspectoratelor școlare aprobat prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 3224/1996 singurul în măsură să reprezinte Inspectoratul Școlar Județean este inspectorul școlar general, numit prin Ordin al ministrului educației naționale.

Aceleași prevederi legale au fost preluate și ulterior prin Legea educației naționale nr. 1/2011 și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a inspectoratelor școlare, aprobat prin OMECTS nr. 5530 din 05 octombrie 2011, art. 10 și art. 13.

Ca urmare, la data încheierii contractului în cauză, dar și ulterior, în afară de inspectorul școlar general care la momentul în cauză era doamna profesor A., nimeni din cadrul inspectoratului școlar nu poate semna ca reprezentant al acestei instituții decizii, contracte, etc., decât în cazul și în perioada în care acesta este în concediu medical sau în concediu de odihnă aprobat de Ministru, iar atribuțiile de inspector școlar general sunt delegate prin ordin de ministru.

Având în vedere acest lucru, în concret, apreciază recurenta că nu există un conflict de interese în cauză, față de faptul că singurul reprezentant legal al instituției, cu drept de semnătură, era doamna profesor A.

Cu privire la aceste aspecte, recurenta subliniază faptul că, nici prin Procesul-verbal și nici prin Decizia atacată nu se contestă realitatea desfășurării activităților derulate pe parcursul implementării proiectului sau îndeplinirea indicatorilor asumați prin semnarea contractului de finanțare.

De altfel, nici nu avea cum să se conteste acest lucru având în vedere că realitatea desfășurării activităților și îndeplinirea indicatorilor asumați au fost probate prin faptul că:

- indicatorii proiectului au fost atinși;

- grupul țintă a fost realizat și chiar depășit;

- toate activitățile și rezultatele proiectului au fost realizate 100%.

Ca urmare, este eronată o astfel de constatare, față de prevederile privind definirea conflictului de interese prevăzute la art. 34 alin. (1) din Regulamentul (CE. Euratom) nr. 2342/2002, al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului Consiliului (CE. Euratom) nr. 1605/2002, invocat în susținerea constatărilor.

Astfel, potrivit art. 34 din Regulamentul nr. 2342/2002, invocat în procesul-verbal, actele care ar putea fi viciate de un conflict de interese în sensul art. 52 alin. (2) din regulamentul financiar pot, inter alia, să aibă una dintre următoarele forme:

(a) acordarea în folos propriu sau altora de avantaje nejustificate, directe sau indirecte;

(b) refuzul de a acorda unui beneficiar drepturile sau avantajele la care este îndreptățit;

(c) comiterea de acte nejustificate sau abuzive sau neîndeplinirea unor acte obligatorii"."

Consideră recurenta că, în speța de față, semnarea rapoartelor de activitate de către doamna B. "atât ca expert cât și la avizat în calitate de manager de proiect" nu se încadrează în niciunul din cazurile expres prevăzute de lege privind conflictul de interese, mai ales în condițiile în care nu se contestă realitatea desfășurării activităților derulate pe parcursul implementării proiectului sau îndeplinirea indicatorilor asumați prin semnarea contractului de finanțare.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor legale/Instrucțiunilor în vigoare la momentul respectiv, exista atât obligația avizării rapoartelor de activitate ale experților de către managerul de proiect, cât și obligația întocmirii unor astfel de raport de către acesta, ceea ce duce la concluzia logică că managerul de proiect trebuia să-și întocmească acest raport dar și să-l avizeze, neexistând o precizare/prevedere expresă cu privire la avizarea de către altcineva a raportului de activitate a managerului de proiect.

Față de aceste considerente, reclamanta solicită admiterea recursului său, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 iunie 2016, intimata-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului, însă instanța prin încheierea din 31 octombrie 2018, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5)-(7) C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul de față din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune formulată împotriva Deciziei nr. x din 27 august 2015 privind soluționarea contestației depusă de Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea cu privire la procesul-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare nr. x din data de 01 iulie 2015.

În esență, prin procesul-verbal de constatare a neregulii s-a reținut faptul că instituția reclamantă a încălcat regulile privind evitarea conflictelor de interese, prin semnarea contractului de prestări servicii al doamnei A. de către aceasta atât în calitate de prestator, cât și în calitate de reprezentant legal al Inspectoratului Școlar Județean Vâlcea și prin faptul că rapoartele de activitate ale managerului de proiect B. sunt semnate de persoana în cauză atât ca expert cât și ca manager de proiect.

Soluționând acțiunea reclamantei, instanța fondului a apreciat că este neîntemeiată, caracterul neeligibil al cheltuielilor în valoare de 68.600 RON, din cadrul cererilor de rambursare nr. x și y pentru A. și B. fiind justificat, în condițiile în care s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la existența unui conflict de interese. Astfel prin încheierea unui contract de prestării de servicii între două părți (reprezentate de aceeași persoană, Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea, semnat în calitate de contractant de doamna A. iar în calitate de prestator tot de doamna A., partea contractantă nu poate să aibă o atitudine obiectivă și imparțială din motive referitoare la propriile interese economice sau alte interese.

De asemenea, arată judecătorul fondului că în mod corect s-a reținut că semnarea rapoartelor de activitate ale d-nei manager de proiect B. în calitate de expert cât și avizarea lor în calitate de manager de proiect de aceeași persoană a determinat o încălcare a dispozițiilor din Regulamentul CE nr. 1605/2002, ale Regulamentului CE nr. 2342/2002, precum și ale contractului de finanțare x, fiind generat un conflict de interese. În mod just s-a reținut că nu poate fi probată realitatea serviciilor prestate în condițiile în care toate rapoartele de activitate ale managerului de proiect B. PFA au fost verificate și acceptate la plată de însăși prestatorul, ceea ce împiedică ca prestatorul să aibă o atitudine obiectivă și imparțială cu privire la activitatea proprie desfășurată în cadrul proiectului.

Prin prezenta cale de atac, recurenta reclamantă nu contestă realitatea faptică menționată în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulii pentru prima abatere, arătând că singura persoană abilitată legal să reprezinte inspectoratul școlar județean era inspectorul școlar general.

În mod evident, cumularea calității de beneficiar al contractului de prestări servicii cu cea de prestator constituie o ipoteză tipică de conflict de interese în care s-a aflat persoana în cauză, iar ipoteza avansată de reclamantă, în sensul că inspectoratul școlar județean nu poate fi reprezentat de altcineva decât de inspectorul școlar general, este combătută prin chiar cele menționate de însăși recurenta reclamantă, care arată că, în circumstanțe obiective, atribuțiile inspectorului general pot fi delegate prin ordin al ministrului de resort.

Este dincolo de orice îndoială faptul că eventualul conflict de interese în care s-ar putea afla inspectorul școlar general constituie un temei pentru delegarea atribuțiilor care ar conduce, în concret, la potențiala încălcare a normelor privind evitarea conflictului de interese, fiind, totodată, de subliniat faptul că recurenta reclamantă nu face nicio dovadă a vreunui demers inițiat pentru a se evita conflictul de interese în care s-a aflat inspectorul școlar general, pentru a se putea concluziona, în sensul imposibilității obiective de încheiere a contractului de prestări servicii în alte condiții decât cele relevate prin procesul-verbal contestat în cauză.

În egală măsură, Înalta Curte constată că regulile privind evitarea conflictului de interese au fost încălcate și cu prilejul avizării, de către managerul de proiect, a propriilor rapoarte, fiind prezumată în mod firesc lipsa obiectivității analizei propriei activități.

Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, Înalta Curte subliniază că demonstrarea conflictului de interese nu presupune în mod necesar dovada concretizării uneia din ipotezele prevăzute de art. 34 din Regulamentul nr. 2342/2002 și o atare concluzie se impune a fi trasă mai ales din modalitatea de formulare a textului actului comunitar, unde ipotezele menționate au caracter exemplificativ și nu limitativ, dată fiind sintagma "inter alia", reprezentând - între altele.

Trecând peste aceste aspecte, Înalta Curte constată că și prevederile art. 11

1

din contractul de finanțare POSDRU 17/1.1/G/2010 constituie un reper pentru a contura situațiile ce pot constitui conflict de interese, or, cumularea, în persoana managerului de proiect, a calității de verificator de activitate cu cea de prestator a aceleiași activități reflectă o incompatibilitate flagrantă și înlătură garanția obiectivității și imparțialității solicitată întregului personal angajat în implementarea proiectului finanțat din fonduri nerambursabile.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă nu a demonstrat nelegalitatea sentinței civile criticate, astfel că va respinge ca nefondat recursul civil de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea împotriva Sentinței nr. 15/F-cont din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2019.

Procesat de GGC - CT