ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 246/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 iulie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 12.06.2015 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 14 decembrie 2015, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de intervenienta Școala Gimnazială Ipotești, județul Suceava.

Prin Sentința civilă nr. 245 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de intervenienta Școala Gimnazială Ipotești, județul Suceava, ca nefondate.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea raportului de evaluare, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) și art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant arată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 sunt de strictă aplicare și interpretare, iar în cauza de față, instanța de fond le-a extins dincolo de ipotezele în care se aplică.

Astfel, potrivit acestei dispoziții legale, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru în consiliul de administrație la instituții publice, însă nu există nicio normă care să interzică viceprimarului, care își păstrează statutul de consilier local pe durata exercitării mandatului, conform art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, de a fi membru în consiliul de administrație al școlilor, în calitate de reprezentant al primarului sau în calitate de reprezentant al consiliului local, în condițiile în care este mandatat de aceștia în baza unor acte administrative.

În acest sens, recurentul-reclamant arată că a fost desemnat reprezentant al primarului în consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale Ipotești, printr-o Dispoziție a primarului comunei Ipotești din 2.11.2010, la fel și în anul 2012, iar în anul 2013, a fost desemnat în calitate de reprezentant al consiliului local în consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale Ipotești, printr-o Hotărâre a Consiliului Local al comunei Ipotești. Precizează că aceste acte administrative au primit aviz de legalitate și că nu au fost anulate, fiind valabile și în prezent.

În plus, interesul propriu al viceprimarului lipsește cu desăvârșire, întrucât reprezenta interesele primarului și ale consiliului local și nu a fost remunerat pentru activitatea desfășurată în cadrul respectivei unități școlare.

Prin raportul de evaluare nu s-a reținut în mod corect calitatea reclamantului în cadrul Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale Ipotești, respectiv aceea de reprezentant al primarului (2010 - 2012) și de reprezentant al Consiliului Local Ipotești (2013 - 2014), calitate care nu este circumscrisă ipotezei prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care se referă în mod expres la viceprimar.

Face referire și la faptul că, raportat la prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 49/2014, din consiliul de administrație al școlilor va face parte primarul sau un reprezentant al primarului și un reprezentant al Consiliului local/sau mai mulți, în funcție de unitățile de învățământ.

Prin urmare, întrucât incompatibilitatea prevăzută de textul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se referă strict la cumularea calității de viceprimar cu cea de membru în consiliul de administrație al școlii, iar în cauză, așa cum a arătat, a participat în cadrul consiliului de administrație al școlii, în calitate de reprezentant al primarului, respectiv al consiliului local al comunei, nu în calitate de viceprimar, recurentul-reclamant apreciază că aspectele reținute prin raportul de evaluare contestat privind existența stării de incompatibilitate sunt greșite, iar hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, hotărârea primei instanțe nu reflectă corecta aplicare a normelor de drept material reprezentate de dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care au fost greșit reținute în speță corelativ stării de fapt menționate în raportul de evaluare contestat.

Recurentul-reclamant susține că, în speță, nu sunt întrunite condițiile impuse de dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 pentru a putea fi reținută starea de incompatibilitate prevăzută de acest text de lege.

Astfel, nu este îndeplinită condiția existenței vreunui contract comercial de furnizare de produse încheiat de recurentul-reclamant, în numele societății B. S.R.L. cu U.A.T. Comuna Ipotești/Școala Gimnazială Ipotești. De asemenea, facturile pe baza cărora unitatea administrativă și unitatea școlară au achiziționat materiale de construcție și de curățenie de la B. S.R.L., pe de o parte, nu reprezintă contracte comerciale de furnizare produse, iar pe de altă parte, nu au fost semnate de recurentul-reclamant care, de altfel, nici nu a avut cunoștință despre achiziționarea acestor produse de la societate, întrucât nici directorul școlii, nici primarul comunei nu l-au informat.

Recurentul-reclamant mai arată că documentele care au stat la baza efectuării acestor achiziții de produse, depuse la dosarul cauzei atât de Școala Gimnazială Ipotești, cât și de U.A.T. Comuna Ipotești demonstrează susținerile sale, potrivit cărora nu a cunoscut și nu a avut nicio implicație în achizițiile de produse efectuate de aceste unități de la B. S.R.L., societate administrată de soția sa și la care este asociat.

În plus, achiziția de produse nu a fost aprobată în Consiliul local al comunei Ipotești, iar recurentul-reclamant nu putea anticipa decizia autorității, astfel încât apreciază că nu este îndeplinită condiția interesului personal.

Sentința de fond este nelegală și sub aspectul interpretării greșite a normelor de drept material ce reglementează conflictul de interese, în condițiile în care raportul contestat nu pune în discuție decât chestiunea incompatibilității reclamantului conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Instanța tratează problema conflictului de interese, fără ca intimata să fi constatat existența conflictului de interese, ci doar a incompatibilității.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele criticate, judecătorul primei instanțe interpretând și aplicând corect prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) și art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește prima situație de incompatibilitate, prima instanță a reținut justificat că pe perioada exercitării funcției publice de autoritate nu era permisă și deținerea calității de membru în consiliul de administrație al Școlii gimnaziale Ipotești, cumulul mandatului de viceprimar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, constituind și relevând o situație de incompatibilitate în accepțiunea legii.

Termenul "reprezentant" al consiliului local, prevăzut la art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, la care face referire și reclamantul, nu presupune obligatoriu ca acesta să fie consilier local sau viceprimar.

În fapt, este vorba de un mandat legal conferit reprezentanților consiliului local prin art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, dar și de un mandat convențional al consiliului local către persoanele desemnate ca reprezentanți în consiliul de administrație al școlii.

Așadar, reprezentarea consiliului local în consiliile de administrație se poate realiza de către persoane stabilite prin hotărâre a consiliului local, însă desemnarea acestora nu trebuie să încalce regimul juridic al incompatibilităților.

Starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare este generată prin simpla deținere simultană a două funcții/calități incompatibile potrivit legii, fără a fi nevoie de îndeplinirea altor condiții.

În concluzie, prin deținerea simultană, în perioada 02.11.2010 - 12.11.2014, a funcției de viceprimar al comunei Ipotești și calității de membru în consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale Ipotești, recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește cea de-a doua situație de incompatibilitate, arată că aplicabilitatea art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu este condiționată de forma scrisă sau valoarea contractului ori de durata acestuia. Pentru existența stării de incompatibilitate prevăzută de aceste dispoziții nu are relevanță persoana care încheie contractul în numele societății, ci calitatea consilierului local de a deține anumite funcții în cadrul societății comerciale. De asemenea, nu are relevanță faptul că reclamantul nu a semnat contractele sau că acesta nu a avut cunoștință de încheierea acestora.

Simpla deținere a funcției de consilier local determină obligarea acestuia de a-și lua toate măsurile pentru a nu încălca dispozițiile Legii nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare.

Intimata-intervenientă Școala Gimnazială Ipotești a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de reclamant.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 9 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 ianuarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5)-(7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată în raport cu motivul de casare invocat, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Criticile formulate de recurentul-reclamant, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Prin Raportul de evaluare nr. x/12.06.2015 întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate, contestat prin acțiunea introductivă, s-a reținut că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât: în perioada 12.11.2010 - 12.11.2014, a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei Ipotești și cea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Ipotești, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare; în perioada 2008 - 2012, 2012-2014, în exercițiul funcției de viceprimar a încheiat 17 contracte comerciale de furnizare produse cu Primăria comunei Ipotești și că soția sa, în calitate de administrator, a încasat suma de 7016 RON, încălcând astfel dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește situația de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, recurentul-reclamant a susținut că nu erau îndeplinite premisele încălcării normei juridice în discuție, soluția primei instanțe fiind, în opinia sa, greșită sub acest aspect.

Înalta Curte constată netemeinicia criticilor recurentului, reiterate în recurs, centrate pe faptul că starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu poate fi atrasă în privința sa, întrucât în opinia recurentului, textul de lege se referă strict la cumularea calității de viceprimar cu cea de membru în consiliul de administrație al școlii, pe când participarea sa în cadrul consiliului de administrație al școlii, a avut loc în calitate de reprezentant al primarului/consiliului local al comunei, nu în calitate de viceprimar.

În acest context, se reține că stabilirea expresă a incompatibilităților are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deține o funcție de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar și să se abțină de la exercitarea unor funcții sau de la desfășurarea unor activități care, prin natura lor, ar fi în contradicție cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigențelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcțiilor îndeplinite, a imparțialității, obiectivității și independenței pe care exercițiul lor corect îl presupune.

În cauză, în perioada 12.11.2010 - 12.11.2014, recurentul-reclamant a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei Ipotești și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Ipotești, aspect ce reiese din actele dosarului (Adresa nr. x/02.11.2010 și Decizia nr. 36/05.10.2012 emise de Școala Gimnazială Ipotești, precum și din Hotărârea nr. 62/12.10.2013 emisă de Consiliul Local al comunei Ipotești).

Conform dispozițiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru în consiliul de administrație la instituții publice.

Din interpretarea acestui text de lege, incompatibilitatea rezultă din deținerea funcției de viceprimar simultan cu deținerea calității de membru în consiliul de administrație al școlii, astfel că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că recurentul-reclamant a fost desemnat în Consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale Ipotești ca reprezentant al primarului sau al Consiliului local al comunei Ipotești.

Potrivit art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea 1/2011, forma în vigoare până la 30.06.2014, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local.

Înalta Curte apreciază că, din moment ce recurentul-reclamant deținea funcția de viceprimar, a devenit incompatibil prin desemnarea și ca membru în consiliul de administrație al școlii, indiferent de autoritatea publică pe care o reprezenta în acest consiliu, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate.

Prezintă relevanță în reținerea cazului de incompatibilitate în discuție, așa cum s-a menționat anterior, deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al școlii, ceea ce înseamnă că împrejurarea desemnării recurentului-reclamant din partea primarului/consiliului local nu este de natură a face inaplicabile prevederile legale ce reglementează acest caz de incompatibilitate.

Chiar dacă își păstrează calitatea de consilier local și a fost desemnat din partea primarului/consiliului local în consiliul de administrație al școlii, atât timp cât exercită funcția de viceprimar, recurentul-reclamant se află în stare de incompatibilitate.

Este de subliniat aspectul că în consiliul de administrație al școlii putea fi desemnat orice consilier local, în afara viceprimarului, întrucât acesta nu putea deține în mod legal ambele funcții, scopul incompatibilității fiind asigurarea imparțialității, independenței și obiectivității în exercitarea funcției publice.

În consecință, nu se poate reține că incompatibilitatea intervine numai în cazul exercitării efective a atribuțiilor aferente funcției care atrage starea de incompatibilitate. Legea nr. 161/2003 nu face referire la exercitarea atribuțiilor celor două funcții deținute, obținerea vreunui folos sau a vreunui venit ori la o altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a putea fi atrasă starea de incompatibilitate, astfel că este necesară și suficientă deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, pentru reținerea incompatibilității în discuție.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar are în vedere și soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

Înalta Curte reține că, prin raportul de evaluare întocmit de intimata-pârâtă, a fost constatată starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant în perioada 12.11.2010 - 12.11.2014, iar prevederile O.U.G. nr. 49/2014 au intrat în vigoare înainte de momentul încetării stării de incompatibilitate, respectiv la data de 30.06.2014, rezultând că pentru perioada 30.06.2014 - 12.11.2014, recurentul nu se află în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Situația reținută nu este de natură a atrage nelegalitatea raportului de evaluare, întrucât această perioadă (mai puțin de 5 luni) este cu mult mai scurtă decât cea în care recurentul-reclamant s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, consecințele juridice ale situației de incompatibilitate producându-se independent de întinderea perioadei pentru care s-a constatat nerespectarea prevederilor analizate.

Prin urmare, în raport de prevederile legale aplicabile perioadei evaluate, respectiv art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de viceprimar și cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Referitor la starea de incompatibilitate generată de încălcarea dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, soluția primei instanțe reflectă aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Instanța de primă jurisdicție a confirmat legalitatea actului administrativ dedus judecății, reținând în esență, incidența cazului de incompatibilitate prevăzut la art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, constând în aceea că reclamantul, în perioada 2008 - 2012, 2012 - 2014, deținând calitățile de consilier local și respectiv, de viceprimar al comunei Ipotești, a fost asociat la S.C. B. S.R.L., iar soția acestuia deținea, de asemenea, calitatea de asociat și pe cea de administrator.

A mai reținut că, în perioada analizată, S.C. B. S.R.L. a derulat relații comerciale cu Școala Gimnazială Ipotești (instituție publică aflată în subordinea Consiliului Local al comunei Ipotești), inclusiv cu Primăria comunei Ipotești, constând în achiziția directă de produse, în baza unui număr de 17 facturi, aflate la dosar, în valoare totală de 7.016 RON.

Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: "(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Aplicabilitatea dispozițiilor legale sus-menționate este indiscutabilă, în condițiile în care recurentul-reclamant deține calitatea de consilier local (statut păstrat și pe durata exercitării mandatului de viceprimar, în conformitate cu art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001), iar categoria consilierilor locali este expres vizată de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, fără nicio excepție.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă fără echivoc că starea de incompatibilitate a consilierilor locali este atrasă de calitatea de asociat și administrator la societăți comerciale cu capital privat, care nu pot încheia contracte comerciale de furnizare de produse cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte sau cu instituțiile aflate în subordinea consiliului local respectiv.

Această incompatibilitate prevăzută de dispozițiile legale citate anterior a fost instituită de legiuitor pentru evitarea oricărei situații de incompatibilitate/conflict de interese.

Dispozițiile legale reținute ca temei al stării de incompatibilitate în cauza de față au pornit de la scopul legii, și anume asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și combaterea corupției.

Simpla deținere a unei demnități locale determină o obligație pentru alesul local de a-și lua toate măsurile pentru a nu încălca dispozițiile Legii nr. 161/2003 cu privire la conflictele de interese și incompatibilitate.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat alte critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susținerea acțiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanța de fond și analizate judicios în considerentele sentinței atacate.

În cauză este necontestat și probat cu facturile aflate la dosar la filele x (în cazul Primăriei comunei Ipotești) și la filele x (în cazul Școlii Gimnaziale Ipotești), că în perioada supusă verificării, între S.C. B. și U.A.T. Comuna Ipotești/Școala Gimnazială Ipotești au existat relații directe, pe baza unui număr de 17 facturi, în valoare totală de 7.016 RON.

Deci, în cauză, nu s-a contestat nici achiziția/cumpărarea produselor respective și nici plata contravalorii acestora, astfel încât facturile respective probează pe deplin relațiile comerciale reținute de instanța de fond, iar susținerea recurentului-reclamant că nu s-ar fi încheiat niciun contract comercial în formă tipică, nu prezintă relevanța juridică pretinsă de acesta în apărarea sa.

Interdicția prevăzută de art. 90 intervine ope legis în momentul încheierii contractelor, legiuitorul neimpunând condiția încheierii contractelor în formă scrisă.

De asemenea, în acord cu cele reținute de judecătorul fondului, împrejurarea că facturile în discuție nu au fost semnate de către recurentul-reclamant pentru primărie sau pentru școală, nu prezintă relevanță din perspectiva dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, după cum nici procedura în urma căreia a fost încheiat contractul.

Recurentul-reclamant insistă în finalul cererii de recurs asupra faptului că judecătorul fondului, în mod greșit, ar fi tratat problema conflictului de interese, deși raportul contestat pune în discuție doar chestiunea incompatibilității în raport de prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În aprecierea Înaltei Curți, referirea în unele paragrafe din considerentele sentinței de fond, inclusiv denumirea "conflict de interese" de la punctul 3 din aceasta, constituie o evidentă eroare materială, lipsită de consecințe juridice.

În contextul arătat, Înalta Curte nu poate primi susținerile acestuia referitoare la pretinse neregularități ale sentinței de fond, de natură a constata nelegalitatea acesteia și implicit a raportului, în condițiile în care instanța de fond a reținut în mod corect existența raporturilor comerciale/contractelor de achiziții care probează starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant, la fel cu cea reținută și de inspectorul de integritate.

Prin urmare, Înalta Curte constată netemeinicia criticilor formulate, sentința fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, pentru stabilirea incompatibilității prevăzute de lege în privința alesului local.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 245 din 17 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN