ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2405/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2441 din 11 iunie 2018, a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 103 din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că în mod corect prima instanță a constatat că acțiunea dedusă judecății, vizând constatarea refuzului nejustificat al intimatului-pârât de a proceda la revocarea unei acțiuni soluționate de către instanța de judecată prin care, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, s-a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității a reclamantului, nu este un act administrativ, ci un demers judiciar, așa încât este inadmisibil ca instanța să analizeze în vreun fel legalitatea acestui demers.

Împotriva acestei hotărâri, recurentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 21 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2.1 Cu privire la primul motiv de revizuire, întemeiat pe prevederile art. 21 pct. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, revizuentul a apreciat că în cauză au fost încălcate prevederile art. 1, art. 6, art. 13 și art. 17 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În esență, a susținut că în fața primei instanțe a invocat o excepție de neconstituționalitate motivată însă, deși în conținutul sentinței se reține acest aspect, judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra acesteia, încălcându-se astfel art. 1, art. 6 și art. 13 din Convenție.

Pe calea recursului a criticat acest aspect dar instanța de control judiciar nu a sesizat aceste încălcări și abuzul de drept (art. 17 Convenție), caz în care a apreciat că nu a avut parte de dreptul la un recurs efectiv, conform art. 13 din Convenție.

În concluzie, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, în cauză fiind încălcate dreptul la un proces echitabil și dreptul la recurs efectiv, prevăzute de art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenție.

2.2. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată în cadrul precizărilor, a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, situație în care, în opinia acestuia, sunt încălcate prevederile art. 1, art. 6, art. 13 și art. 17 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și art. 14 din Pactul Internațional pentru drepturi civile și politice, reiterând criticile dezvoltate în cadrul primului motiv de revizuire.

2.3. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a demersului judiciar intitulat "Acțiune în constatare" nr. RC 64180/08 emisă la data de 19 decembrie 2018 de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, revizuentul a solicitat admiterea acesteia și constatarea nelegalității actului emis de Consiliu în acest demers judiciar, prin prisma dovedită a nelegalității Decretului nr. 212/1974.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea excepției de nelegalitate și cererii de revizuire ca inadmisibile, iar în subsidiar ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curți

1.1. Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este tardiv formulată.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire a unei hotărâri judecătorești este de o lună, care se va socoti - în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1, respectiv când revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut - de la comunicarea hotărârii.

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire a fost comunicată la data de 31 octombrie 2018, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 19 aprilie 2019, cu depășirea termenului legal de o lună, care curge de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se cere.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Constatând că cererea de revizuire nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar revizuentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii sus-menționate.

1.2. Referitor la excepția de nelegalitate a demersului judiciar intitulat "Acțiune în constatare" nr. RC 64180/08, emisă la data de 19 decembrie 2018 de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității întemeiată de parte pe nelegalitatea Decretului nr. 212/1974, Înalta Curte are în vedere că acest din urmă act reprezintă un act administrativ cu caracter normativ.

Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, "Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege".

Pe de altă parte, demersul judiciar intitulat "Acțiune în constatare" introdus de intimat pentru constatarea calității de colaborator în privința revizuentului nu este un act administrativ, ci o acțiune în justiție soluționată definitiv și irevocabil.

Așa fiind, sesizarea formulată de revizuent nu poate fi cercetată pe calea excepției de nelegalitate, un astfel de demers fiind inadmisibil.

1.3. În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se reține că revizuentul invocă încălcarea prevederilor art. 1, art. 6, art. 13 și art. 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la dreptul la un proces echitabil și dreptul la recurs efectiv, având în vedere că deși a invocat o excepție de neconstituționalitate în fața primei instanțe aceasta nu a fost soluționată, iar instanța de recurs nu a sesizat nesocotirea prevederilor legale cu privire la acest aspect.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

"(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), și hotărârile definitive care nu evocă fondul.

(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive și se soluționează de urgență și cu precădere".

Anterior modificării art. 21 din Legea nr. 554/2004, prin Legea nr. 212/2018, alin. (2) din Legea nr. 554/2004 avea următorul conținut:

"(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare".

Prin Decizia nr. 45/2016 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunțării acestora și de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispozițiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

În cauză, se constată că judecătorul fondului a reținut faptul că reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 212/1974, însă a dat prioritate soluționării excepției inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare, care a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibile.

Totodată, se reține că sentința atacată a fost criticată, în calea de atac a recursului, pentru încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității, fără a se referi la nesoluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, afirmând doar că a formulat o astfel de cerere, iar instanța de control judiciar a reținut că sentința atacată este legală, în raport cu obiectul pricinii dedus judecății.

În aceste condiții și în raport cu prevederile legale citate, Înalta Curte remarcă împrejurarea că motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu îndeplinește cerințele de admisibilitate specifice.

Astfel, se constată că în cauză nu s-a făcut trimitere la vreo hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene și nici nu este incident un alt text din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Or, motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene și nicidecum aspectele invocate de revizuent.

Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare și aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică.

Totodată, instanței de judecată îi revine obligația să verifice admisibilitatea revizuirii, raportat la cazul concret dedus judecății.

Prin urmare, nemulțumirea revizuentului de modul cum a fost soluționată cauza nu poate constitui motiv de revizuire concretizat în încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, care presupune că cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ca tardiv formulată.

Totodată, va respinge excepția de nelegalitate și cererea de revizuire întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 1 C. proc. civ., formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2441 din 11 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge excepția de nelegalitate, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. și întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 554/2004, împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 mai 2019.

Procesat de GGC - CT