ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3958/2019

Ședința publică din data de 13 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 mai 2016, sub nr. x/2016, revizuentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Interne, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Serviciul Român de Informații și Inspectoratul de Poliție al Județului Vrancea, cerere de revizuire a încheierii din 02.06.2015 pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2014, pe care a criticat-o ca netemeinică și nefondată, solicitând: admiterea cererii de revizuire, desființarea încheierii, prin care a fost respins apelul, și a încheierii din 02.06.2015 a instanței de fond și modificarea acestei din urmă încheieri, în sensul admiterii în principiu, ca admisibilă, a cererii de chemare în garanție formulată de pârât.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 11, 20 și 21 din Constituția României, și ale art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3442, pronunțată la data de 08 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2016, a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 02.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și intimații-chemați în garanție Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție al Județului Vrancea, Serviciul Român de Informații și Ministerul Justiției, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat inițial, "apel", ulterior, recalificat de instanță drept recurs (încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 16 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), revizuentul A., solicitând admiterea recursului, desființarea/anularea hotărârii atacate și schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de revizuire a încheierii supuse revizuirii și admiterii cererii introductive a revizuentului- pârât, privind chemarea în garanție a intimaților; în subsidiar, a arătat că cererea poate fi trimisă spre rejudecare primei instanțe, deoarece dezlegarea dată problemelor de drept, precum și administrarea unor probe pentru judecătorii fondului este obligatorie, conform art. 480 alin. (3), teza ultimă C. proc. civ. În cazul în care instanța va constata că are dreptul să judece în primă instanță și va judeca prezenta cauză, recurentul- revizuent a solicitat anularea hotărârii supuse recursului și judecarea în fond, a cauzei, pronunțând o hotărâre susceptibilă, după caz, de apel sau recurs, conform art. 480 alin. (5) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor invocate în susținerea căii de atac, recurentul- revizuent A. a reluat apărările formulate în etapa procesuală anterioară, în referire amplă la cererea de chemare în garanție și cererea de revizuire, cu dezvoltarea argumentelor formulate în susținerea acestora.

Intimatul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE a formulat întâmpinare, prin care, în prealabil, a arătat că înțelege să invoce excepția tardivității cererii de recurs, iar, în situația în care se va trece peste acest aspect, față de motivele invocate, a solicitat să se constate că recursul este nefondat și, ca atare, respingerea acestuia.

Intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând admiterea excepției și să se constate nul recursul.

Și intimații Inspectoratul de Poliție al Județului Vrancea și Ministerul Justiției au formulat, la rândul lor, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția din 22 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, la data de 7 februarie 2020, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Fiind luate în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile nulității și tardivității recursului invocate de către intimați, Înalta Curte urmează să le respingă, ca nefondate, având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, din analiza motivelor de recurs se constată că criticile de nelegalitate formulate pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., și, pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.

Cât privește excepția tardivității recursului invocată de intimatul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, de asemenea, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să o respingă, ca nefondată.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar conform alin. (6), "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători.".

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri, date asupra unei cereri de revizuire a încheierii pronunțate într-o cerere de chemare în garanție, în sensul respingerii cererii, ca inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ.: "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în primă instanță, respectiv numai recursul, la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. (...)".

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că prezentul recurs a fost formulat de revizuentul A. la data de 13 februarie 2017, așa cum reiese din data menționată de serviciul de curierat, "data colectării", iar sentința civilă atacată i-a fost comunicată la 06 februarie 2017, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul Curții de Apel București, fila x.

Conform dispozițiilor art. 485 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2), cu aplicarea dispozițiilor art. 182 din același act normativ, termenul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței atacate s-a împlinit, așadar, la data de 13 februarie 2017, de altfel, data exercitării recursului în cauză, cu respectarea termenului procedural legal, astfel încât, excepția tardivității recursului se găsește a fi nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept în care a fost încadrat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin sentința civilă recurată, Curtea de Apel a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva încheierii de respingere, de asemenea, ca inadmisibilă, a unei cereri de chemare în garanție, reținând, pe de o parte, că încheierea supusă revizuirii nu a fost pronunțată asupra fondului, și nici nu evocă fondul, iar, pe de altă parte, că nici măcar respectiva încheiere nu soluționează fondul cererii de chemare în garanție.

În ce privește recursul declarat de recurentul- revizuent A. împotriva acestei sentințe, Înalta Curte reține următoarele:

De pe fundamentul dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., este de observat că, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: …".

Din interpretarea literală a textului procedural precitat, rezultă că prima dintre condițiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire rezidă în faptul că, este supusă revizuirii numai o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, obiectul revizuirii în unul din cele 11 cazuri enumerate de același articol constituindu-l, așadar, o hotărâre care vizează fondul pricinii.

Cerința evocării fondului prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., drept condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

În speță, nu se identifică o asemenea situație, întrucât, prin încheierea împotriva căreia a fost exercitată cererea de revizuire, a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de chemare în garanție. Astfel, motivele invocate de către părți nu au fost examinate pe fondul lor și această analiză făcută de instanța de încuviințare în principiu a cererii de chemare în garanție nu constituie o evocare a fondului, în sensul textului mai sus- arătat.

În atari condiții, în mod corect și legal a constatat instanța anterioară că încheierea atacată nu este susceptibilă a face obiectul unei cereri de revizuire, nefiind o hotărâre pronunțată de instanță asupra fondului sau care evocă fondul, astfel cum pretind dispozițiile arătate, ci a fost pronunțată în cadrul soluționării unei cereri de chemare în garanție, pe aspectul vizând analiza condițiilor de admisibilitate în principiu a acesteia, și, astfel, cu respectarea prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., a hotărât în sensul inadmisibilității căii extraordinare de atac promovate de revizuent.

Deopotrivă, se mai reține că dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează; astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte observă că, expunând situația de fapt dedusă judecății, recurentul- revizuent a reiterat solicitările ce vizează fondul cauzei, formulate și în cadrul cererii de revizuire, aspecte care nu se circumscriu dispozițiilor incidente cauzei și care trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că în mod corect și legal Curtea de Apel a constatat că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, impusă de prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., analiza condițiilor specifice reglementate de pct. 7 și pct. 9 ale aceluiași text, privindu-se ca fiind un demers inutil.

Fiind inadmisibilă exercitarea căii extraordinare de atac de retractare a revizuirii îndreptată împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de chemare în garanție, Înalta Curte apreciază că în mod corect și legal s-a făcut aplicarea art. 509 alin. (1) pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 513 alin. (3) din același cod, hotărârea astfel pronunțată fiind la adăpost de orice critică.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs dedus judecății, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de către intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, prin întâmpinare, ca nefondată.

Respinge excepția tardivității recursului, invocată de către intimatul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, prin întâmpinare, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 3442 din 08 noiembrie 2016, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2019.