ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2019

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 78 din 8 februarie 2019, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței nr. 211/F din data de 15 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

A obligat contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, în esență, Înalta Curte a avut în vedere faptul că sentința pronunțată în procedura strămutării nu este supusă căii ordinare de atac a contestației.

Ulterior pronunțării deciziei, contestatoarea a solicitat lămurirea dispozitivului, în sensul de a se preciza dacă a fost respinsă contestația împotriva strămutării sau contestația vizând cheltuielile judiciare, întrucât ceea ce a contestat viza strict cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată de Curte și nu soluția de respingere a strămutării.

Examinând decizia contestată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că este nefondată contestația la executare, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei (de exemplu, existența nelămuririi în privința perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă, sau mențiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracțiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

Prin decizia penală nr. 78/8.02.2019, Înalta Curte a soluționat contestația formulată de petenta A. împotriva sentinței penale nr. 211/F/15.10.2018 a Curții de Apel București, neexistând o cale separată pentru a analiza dacă în mod corect sau nu petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare.

Înalta Curte constată că argumentele contestatoarei nu se circumscriu dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Analizând motivele de fapt și de drept invocate de contestatoare în prezenta cerere, instanța constată că prin prezenta contestație la executare nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută și nici piedici în calea punerii ei în executare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 78 din data de 08 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 78 din data de 08 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2019.