ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3594/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând suspendarea executării O.U.G. nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările operate prin O.G. nr. 1/2015, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecată. Prin cerere adițională formulată la data de 16 iunie 2015, părțile reclamante au solicitat și anularea O.U.G. nr. 95/2014, modificată și completată prin O.G. nr. 1/2015; La data de 16 iunie 2015, reclamanții au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 95/2014 și a Normelor metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 90/2015.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 2120 din 3 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: Admite excepția netimbrării cererii adiționale. Constată nulă pentru neîndeplinirea obligației de timbrare cererea adițională formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. în anularea O.U.G. nr. 95/2014 cu modificările și completările operate de O.G. nr. 1/2015, precum și a H.G. nr. 99/2015. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, în ce privește soluționarea cererii adiționale (...). Admite în parte excepția de netimbrare cu privire la cererea de suspendare a O.U.G. nr. 95/2014, cu modificările și completările operate prin O.G. nr. 1/2015, formulată de reclamanții A., C., F. și H.. Constată nulă pentru neîndeplinirea obligației de timbrare cererea de chemare în judecată în suspendarea O.U.G. nr. 95/2014, cu modificările și completările operate prin O.G. nr. 1/2015, formulată de reclamanții A., C., F. și H.. Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată în suspendarea O.U.G. nr. 95/2014, cu modificările și completările operate prin O.G. nr. 1/2015, formulată de reclamanții B., D., E. și G.. Respinge ca nefondată cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, în ce privește soluționarea cererii de chemare în judecată (...) Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată de părțile reclamante. Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, în ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale (...)".

Cererea de recurs La data de 9 noiembrie 2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au atacat cu recurs sentința curții de apel, criticând atât soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cât și soluțiile de respingere a cererii de suspendare și cererii adiționale privind anularea O.U.G. nr. 95/2014, modificată și completată prin O.G. nr. 1/2015, invocând generic dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu, fiind tardiv declarat, cu depășirea termenelor prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. nr. 47/1992, art. 14 alin. (4) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prefigurându-se incidența dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. Nici una dintre părți nu a formulat punct de vedere.

Considerentele și soluția completului de filtru asupra admisibilității recursului. În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității recursului invocată din oficiu. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Prin memoriul de recurs, recurenții au criticat atât soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cât și soluțiile de respingere a cererii de chemare în judecată și a cererii adiționale privind anularea O.U.G. nr. 95/2014 modificată și completată prin O.G. nr. 1/2015. Așa cum rezultă din dispozitivul sentinței recurate, judecătorul fondului a menționat, pentru fiecare dintre soluțiile pronunțate, termenele de exercitare a recursului, după cum urmează: - 15 zile de comunicare, în ceea ce privește soluționarea cererii adiționale (art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004); - 5 zile de la comunicare, în ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în judecată (art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004); - 48 de ore de la pronunțare, în ceea ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale (art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992) Verificând actele dosarului, se constată că sentința recurată, pronunțată la data de 3 septembrie 2015, a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 15 octombrie 2015, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 9 noiembrie 2015, cu depășirea evidentă a termenelor reglementate de normele procedurale anterior menționate. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.. Mai mult, recurenții -reclamanți nu au contestat și justificat depunerea tardivă, prin formularea unui punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat în cauză, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a căii de atac legale.