ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 707/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 30 iunie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii - Serviciul de Inspecție Fiscală, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 25 mai 2017.

Prin Sentința civilă nr. 219 din 10 octombrie 2016, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantei și a suspendat Decizia de impunere nr. x/2017 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin fax, într-o formă ilizibilă.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

4.1. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. precizând că "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (...), precum și semnătura."

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală Rolul semnăturii:

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafa.

4.2. Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă prin fax, într-o formă ilizibilă, care împiedică instanța să deceleze criticile aduse sentinței de fond de către recurenta-pârâtă.

De asemenea, semnătura reprezentantului instituției recurente este ilizibilă, ca și ștampila aplicată alături de semnătură.

4.3. În ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 29 ianuarie 2018, cu privire la aspectul lipsei semnăturii olografe de pe cererea de recurs și al neîndeplinirii condiției în ipoteza înaintării recursului exclusiv prin fax/e-mail, a fost stabilită, cu majoritate, următoarea soluție de principiu:

"În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografa, iar partea mi se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."

4.4. În cauză, deși recurenta-pârâtă a fost citată, la data de 30 ianuarie 2019, cu mențiunea de a depune originalul recursului, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nici nu s-a prezentat în ședința de judecată pentru a acoperi lipsurile cererii de recurs.

În aceste condiții, Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., urmând a anula recursul.

4.5. Referitor la cererea intimatei-reclamante SC A. de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.950 RON, Înalta Curte, în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocatul intimatei, urmează ca, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., să o admită în parte, pentru suma de 2.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București - Serviciul Inspecție Fiscală împotriva Sentinței nr. 3232 din 19 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.000 RON către intimata-reclamantă SC A. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT