ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2019

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată la data de 22 martie 2012, pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Argeș și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, solicitând să se dispună anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x din 31 octombrie 2011, a deciziei de impunere privind TVA nr. x din 31 octombrie 2011, a deciziei de impunere privind TVA nr. x din 31 octombrie 2011, a deciziei nr. 24 din 13 februarie 2012 privind soluționarea contestației depusă de B., a deciziei nr. 25 din 13 februarie 2012 privind soluționarea contestației depusă de A. S-a mai solicitat desființarea actelor subsecvente, și anume: decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă de intimată pe numele B. cu nr. x din 29 iunie 2011; decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, emisă de către intimată pe numele lui A. cu nr. x din 29 iunie 2011; decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă de către intimata pe numele lui A. cu nr. x din 14 noiembrie 2011 (comunicată la data de 22 decembrie 2011, prin luarea sub semnătură); decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă de către intimată pe numele B. cu nr. x din 14 noiembrie 2011 (comunicată la data de 22 decembrie 2011, prin luare sub semnătură); adresele de înființare a popririi asiguratorii emise de către intimată în data de 29 iunie 2011 sub nr. 151440, respectiv sub nr. 151447, ambele din 29 iulie 2011; procesele-verbale de sechestru asigurator pentru bunuri imobile, cu nr. x, nr. y, nr. z, nr. w, nr. q și nr. xx, toate din 25 august 2011, nr. 6/29/170872 din 30 august 2011, nr. 6/29/170953 din 30 august 2011; procesele-verbale de sechestru asigurator pentru bunuri imobile emise de către intimată sub nr. x/29/235166 din 21 noiembrie 2011, nr. 235180 din 21 noiembrie 2011, nr. 235154 din 21 noiembrie 2011, nr. 235150 din 21 noiembrie 2011, nr. 235173 din 21 noiembrie 2011, nr. 235170 din 21 noiembrie 2011, nr. 6/29/235143 din 21 noiembrie 2011, nr. 235146 din 21 noiembrie 2011, pentru debitorii A. și B. În subsidiar, reclamanții au solicitat, în măsura în care instanța apreciază că datorează TVA pentru tranzacții imobiliare din patrimoniul personal, desființarea în parte a deciziei de soluționare a contestației, a deciziei de impunere și RIF-ului, în sensul diminuării creanței fiscale cu TVA-ul deductibil, precum și obligarea pârâtei la plata tuturor daunelor, costurilor și cheltuielilor din prezenta procedură.

Primul ciclu procesual Prin sentința nr. 376/F-CONT din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești s-a dispus admiterea acțiunii reclamanților A. și B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Argeș, așa cum a fost precizată prin cererea din 5 aprilie 2012 și au fost anulate Raportul de inspecție fiscală nr. x din 31 octombrie 2011, Decizia de impunere nr. x din 31 octombrie 2011, Decizia de impunere nr. x din 31 octombrie 2011, Decizia nr. 24 din 13 februarie 2012 și Decizia nr. 25 din 13 februarie 2012 emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș. Împotriva acestei sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești. Prin Decizia nr. 642 din 17 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței nr. 376/F-CONT din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Al doilea ciclu procesual În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 iulie 2015, sub nr. x/2012*. Prin Sentința nr. 107/F-CONT din 6 mai 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, astfel cum a fost precizată, cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Argeș și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, având ca obiect contestație act administrativ fiscal și a anulat RIF nr. x din 31 octombrie 2011, deciziile de impunere nr. x/2011 și y/2011, precum și deciziile de soluționare a contestațiilor nr. 24 și 25 din 13 februarie 2012. Prin Decizia nr. 3659 din 20 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, invocată de intimații-reclamanți A. și B., a admis recursul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe, a casat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că instanța de fond nu s-a conformat și nu a stabilit cuantumul TVA datorat de reclamanți, luând în considerare faptul că prețul contractelor nu face referire la taxa menționată, ceea ce înseamnă o reluare a modalității de calcul pentru fiecare tranzacție, în funcție de cuantumul taxei stabilit de lege la momentul efectuării sale. (CEJ în cauzele conexate C-249/12 și C-250/12 Plavoșin și Tulică, prin hotărârea pronunțată la 7 noiembrie 2013).

Al treilea ciclu procesual În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 martie 2017, sub nr. x/2012**. Prin Sentința civilă nr. 182/F-Cont din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte, contestația precizată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș; a anulat în parte RIF nr. x din 31 octombrie 2011, deciziile de impunere nr. x/2011 și nr. y/2011, precum și deciziile de soluționare a contestațiilor nr. 24 și nr. 25 din 13 februarie 2012; a obligat contestatorii să plătească suma de 23.999 RON cu titlu de TVA datorat, conform suplimentului raportului de expertiză C., ce se omologhează de către instanța de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.

Hotărârea instanței de recurs a cărei revizuire se solicită Prin Decizia nr. 1386 din 28 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012 s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva Sentinței civile nr. 182/F-CONT din 31 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. A fost modificată sentința atacată, în sensul că s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. și s-a anulat, în parte, RIF nr. x din 31 octombrie 2011, deciziile de impunere nr. x/2011 și nr. y/2011, precum și deciziile de soluționare a contestațiilor nr. 24 și nr. 25 din 13 februarie 2012, în ceea ce privește suma de 22.578 RON TVA, precum și accesoriile aferente acestei taxe. De asemenea, s-a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În esență, prin decizia de recurs s-a reținut că prin RIF nr. x din 31 octombrie 2011 s-a stabilit TVA de plată în sumă de 926.417 RON, pentru ambii intimați, iar prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă, efectuat în ultimul ciclu procesual, s-a stabilit valoarea TVA-ului de colectat ca fiind în sumă de 903.839 RON, rezultând că diferența de 22.578 RON a fost eronat impusă de organul fiscal în sarcina persoanelor verificate, actele de impunere fiscală fiind nelegale în această privință, motiv pentru care intimații-reclamanți nu datorează această sumă și nici accesoriile aferente. 4. Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva Deciziei nr. 1386 din 28 martie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, au formulat cerere de revizuire B. și A., înregistrată sub nr. x/2008, solicitând schimbarea în parte a deciziei revizuite, în sensul acordării dreptului de deducere a TVA-ului din amonte pentru operațiunea de achiziție cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 19 mai 2016 la BNP D. din Pitești. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ. 5. Apărările intimatei Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Analizând, în condițiile art. 137 din vechiul C. proc. civ., cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de B. și A. este tardivă. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Revizuenții B. și A. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere de revizuire a Deciziei nr. 1386 din 28 martie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ. Înalta Curte, verificând respectarea termenului în care a fost formulată cererea de revizuire, raportat la temeiul de drept invocat, constată următoarele: Potrivit art. 322 din vechiul C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Pentru formularea unei cereri de revizuire întemeiate pe textul de lege mai sus evocat, legiuitorul a stabilit, potrivit art. 324 pct. 1 din vechiul C. proc. civ. că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare. În speță, hotărârea a cărei revizuire se solicită (decizia nr. 1386 din 28 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012) a fost pronunțată de către o instanță de recurs, iar din conținutul acesteia reiese că evocă fondul, aspecte ce determină incidența termenului de formulare a cererii de revizuire prevăzut la art. 324 pct. 1 C. proc. civ., respectiv o lună de la pronunțare. Or, din actele dosarului rezultă că decizia atacată a fost pronunțată la data de 28 martie 2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar cererea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar a fost transmisă prin fax și înregistrată la dosar la data de 6 iulie 2018, cu mult peste termenul prevăzut de textul legal anterior citat. Conform dispozițiilor art. 103 din vechiul C. proc. civ. "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei". Or, revizuenții nu au dovedit că au fost împiedicați în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lor. Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de B. și A. împotriva Deciziei nr. 1386 din 28 martie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, a fost declarată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 324 din vechiul C. proc. civ., respectiv de o lună de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită. 2.2 Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 324 din vechiul C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. va respinge prezenta cerere de revizuire, ca tardiv declarată.