ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 4/19.04.2018 emisă de Consiliului Științific al INM și a Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

În susținerea cererii sale, contestatoarea a prezentat următoarele argumente:

Un prim motiv de nelegalitate al Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, invocat de contestatoare, este faptul că, în stabilirea programului special de formare, au fost nesocotite dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 care prevăd că:

"Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competență profesională și de performanță, judecătorii și procurorii sunt supuși unei evaluări periodice privind calitatea activității, eficiența, integritatea și obligația de formare profesională continuă, iar în cazul judecătorilor și procurorilor numiți în funcții de conducere, și modul de îndeplinire a atribuțiilor manageriale".

Al doilea motiv de nelegalitate constă în susținerea că actul atacat nesocotește dispozițiile art. 44 alin. (1) din Regulamentul de evaluare care prevăd că:

"(1) În cazul în care judecătorul sau procurorul primește calificativul "Satisfăcător" sau "Nesatisfăcător", după rămânerea definitivă a calificativului, comisia de evaluare și judecătorul sau procurorul evaluat stabilesc, de comun acord, un plan individual de dezvoltare profesională".

De asemenea, susține că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii îmbracă forma unui abuz de drept în sensul că stabilirea programului special de formare vine în continuarea a 9 ani de presiuni exercitate asupra sa în scopuri străine de activitatea judiciară iar maniera de stabilire a cursurilor și examenului nesocotește principiul inamovibilității judecătorilor.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 31 iulie 2018, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat pe calea excepției, inadmisibilitatea contestației formulată împotriva Hotărârii nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Științific al INM, iar în ceea ce privește contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Institutul Național al Magistraturii a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 02 august 2018 prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

La art. 6 din Hotărârea nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Științific al Institutului Național al Magistraturii s-a propus spre aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii forma actualizată a Programului special de formare continuă a contestatoarei, conform art. 46 alin. (2) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2000, disciplinele la care vor fi organizate cursurile, tematica și bibliografia pentru examenul prevăzut de art. 46 alin. (1) din același Regulament.

Hotărârea urma să fie înaintată, spre aprobare, Consiliului Superior al Magistraturii.

Instanța constată că Hotărârea nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Științific al Institutului Național al Magistraturii nu reprezintă un act administrativ în sensul definiției date prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă un act premergător, nefiind de natură a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice.

Or, conform prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actele și operațiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act administrativ, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, pot fi supuse controlului de legalitate numai împreună cu actul final.

În speță, actul administrativ final ce poate fi contestat este Hotărârea de aprobare a programului de formare profesională astfel că se va respinge ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Științific al INM.

Prin Hotărârea sus-menționată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat Programul special de formare profesională pentru un judecător care a obținut calificativul "nesatisfăcător" la evaluarea profesională, ce urmează să fie pus în aplicare pe o perioadă de 3 luni, începând cu 18 iunie 2018.

S-au aprobat disciplinele la care vor fi organizate cursurile: drept civil și drept procesual civil; CEDO; dreptul Uniunii Europene; etică și organizare judiciară; comunicare și dezvoltare personală.

S-au aprobat tematica și bibliografia pentru examenul prevăzut de art. 46 alin. (1) din Regulamentul de evaluare, în forma cuprinsă în Anexa 1 la Program.

S-a aprobat metodologia de organizare și desfășurare a examenului prevăzut la art. 46 alin. (1) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007.

Un prim motiv de nelegalitate al Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, invocat de contestatoare, este faptul că, în stabilirea programului special de formare, au fost nesocotite dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 care prevăd că:

"Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competență profesională și de performanță, judecătorii și procurorii sunt supuși unei evaluări periodice privind calitatea activității, eficiența, integritatea și obligația de formare profesională continuă, iar în cazul judecătorilor și procurorilor numiți în funcții de conducere, și modul de îndeplinire a atribuțiilor manageriale".

Prevederile legale invocate de contestatoare nu au nici o incidență în cauza de față, întrucât motivele de nelegalitate învederate privesc, de fapt, modalitatea în care s-a realizat evaluarea profesională a acesteia și măsurile administrative dispuse de conducerea Curții de Apel București, aspecte ce excedează prezentului litigiu.

Art. 40 alin. (2) din același act normativ prevede că "Judecătorii sau procurorii nemulțumiți de calificativul acordat pot face contestație la secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la comunicare" astfel că reclamanta avea la dispoziție această cale procedurală de contestare a calificativului acordat.

Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede că:

"Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

O altă critică constă în susținerea că Hotărârea contestată nesocotește dispozițiile art. 44 alin. (1) din Regulamentul de evaluare care prevăd că:

"(1) În cazul în care judecătorul sau procurorul primește calificativul "Satisfăcător" sau "Nesatisfăcător", după rămânerea definitivă a calificativului, comisia de evaluare și judecătorul sau procurorul evaluat stabilesc, de comun acord, un plan individual de dezvoltare profesională".

Nici aceste prevederi legale invocate de contestatoare nu își găsesc aplicare în cauza pendinte întrucât se referă tot la procedura de evaluare efectuată de către comisia de evaluare constituită potrivit art. 29 din Regulament or, în prezentul dosar, Hotărârea contestată a fost emisă în aplicarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 303/2004 raportate la cele ale art. 45 și 46 din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007.

Astfel, art. 45 din Regulamentul de evaluare prevede că: "(1) Judecătorii și procurorii care primesc calificativul "Nesatisfăcător" sunt obligați să urmeze, pentru o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni, cursuri organizate de Institutul Național al Magistraturii.

(2) Judecătorii și procurorii care primesc calificativul "Satisfăcător" în urma a două evaluări consecutive sunt obligați să urmeze, pentru o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni, cursuri organizate de Institutul Național al Magistraturii".

De asemenea, art. 46 din același Regulament dispune: "(1) Cursurile prevăzute la art. 45 alin. (1) și (2) se încheie cu susținerea unui examen, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii.

(2) Disciplinele cursurilor ce vor fi urmate de judecătorii sau procurorii care au primit calificativul "Nesatisfăcător" sau care au primit la două evaluări consecutive calificativul "Satisfăcător" împreună cu tematica, bibliografia și metodologia de organizare și desfășurare a examenului prevăzut la alin. (1) se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii, în funcție de recomandarea comisiilor de evaluare".

Faptul că reclamanta nu este de acord cu tematica seminariilor la care trebuie să participe nu conduce la concluzia că disciplinele cursurilor au fost stabilite cu încălcarea unor dispoziții legale sau cu manifestarea unui exces de putere, planul individual la care face referire contestatoare nefiind echivalent cu disciplinele cursurile stabilite potrivit prevederilor legale mai sus citate.

Mai mult, se constată din conținutul Hotărârii contestate, că, de comun acord cu doamna judecător, urma să fie stabilit calendarul întâlnirilor cu formatorii INM, în fiecare dintre domeniile stabilite de comisia de evaluare, urmând a discuta toate temele cuprinse în tematica și bibliografia studiate individual, precum și orice aspecte de interes vizând buna pregătire a examenului final al acestor cursuri speciale.

De asemenea, s-a menționat în Hotărârea contestată faptul că au fost avute în vedere tematica și bibliografia aprobate pentru concursul de promovare în funcții de execuție pentru curțile de apel, respectiv tematica și bibliografia aprobate pentru examenul de capacitate, pentru disciplina "Etică și organizare judiciară" iar stabilirea acestor materii este rațională și proporțională cu gradul de pregătire profesională al contestatoarei (care este judecător de curte de apel), neavând nici o influență asupra principiului inamovibilității magistraților.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că actul atacat respectă exigențele unei motivări corespunzătoare, atât în fapt cât și în drept, fiind menționate aspectele avute în vedere în cadrul efectuării operațiunii de stabilire a tematicii și bibliografiei, dându-se posibilitatea contestatoarei de a discuta toate temele cuprinse în tematica și bibliografia studiate individual, precum și orice aspecte de interes vizând buna pregătire a examenului final al acestor cursuri speciale, cu formatorii INM.

În consecință, nu se identifică nicio formă a abuzului de drept, reclamat de contestatoare, alegațiile referitoare la presiunile exercitate asupra sa neavând nicio legătură cu actul administrativ supus cenzurii instanței de judecată și cu legalitatea stabilirii programului de formare profesională.

Față de toate considerentele expuse mai sus, se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 4/19.04.2018 a Consiliului Științific al INM.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 596 din 24 mai 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV